Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Traditii > Mobil |   


Autor: Floarea Cărbune         Publicat în: Ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

Sânzienele, tradiţii în Purani de Videle
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ştiau bătrânii a povesti pe vremea copilăriei mele… Duminica şi în zilele de sărbătoare, bătrânii satului, femei şi bărbaţi, se adunau într-o poiană. Bătrânii în “ceata” lor, iar bătrânele în alt grup, separat de al bătrânilor. Fiecare grup avea lucruri tainice de împărtăşit, aşa că stăteau cât mai la distanţă unii de alţii. Poiana semăna cu « poiana lui Iocan » descrisă, atât de plastic, de Marin Preda în romanul „Moromeţii”. 
  
Până la 11 ani n-am lipsit de la întrunirile bătrânelor satului. Eram singurul copil admis în preajma lor pentru că nu le deranjam şi nici nu le întrerupeam din povestit. Stăteam cuminte într-un colţ şi ascultam poveşti pline de tâlc. Deşi erau femei fără carte ştiau a povesti minunat… Povesteau atât de frumos încât adeseori mă fura somnul sau visam cu ochii deschişi, personajele despre care povesteau. Pentru mine poveştile lor erau adevărate, nu m-am îndoit niciodată că ar fi altfel. Alături, în ceata bătrânilor, cel care era abonat la « jurnal » (ziar) citea câte un articol, apoi începeau dezbaterile. După ce terminau cu politica începeau « judecata », « gura satului » fiind cel mai de temut « tribunal » şi cea mai severă opinie publică, căreia nu-i scăpa niciun amănunt din cele petrecute. Bătrânii erau mai gălăgioşi, mai ales că mai aveau şi câte o litră de ţuică cu ei. Ţuica de corcoduşe le dădea chef de vorbă. Eram atât de impresionată de poveştile auzite, încât noaptea mă visam pe tărâmurile despre care tocmai auzisem povestindu-se. Eu credeam în zâne, în zmei (se zvonea că într-un sat vecin, Baciu, s-ar fi arătat un zmeu). Una dintre poveştile care m-a impresionat cel mai mult era cea despre Sânziene sau Drăgaice cum li se zice la noi, în Muntenia. Noaptea Sânzienelor este cea dinspre 23 spre 24 iunie… 
  
Tuşa Sia povestea că a văzut sânzienele pe vremea când era o fetişcană ce tocmai ieşise la horă. Povestea că împreună cu alte şase fetişcane plecaseră după cules flori... Voiau să împletească cununi din sânziene pe care să le pună sub pernă, crezând că vor visa pe cel ursit fiecăreia. Nu ştia cum s-a întâmplat, dar s-a rătăcit de restul fetelor şi a ajuns într-o poiană ce strălucea sub razele lunii. Atunci a văzut florile galben-aurii, cu inflorescenţe mărunte, pline de polen aromind puternic a câmp şi a miere. Era o poiană numai cu flori de sânziene, o poiană plină de magie… La cea mai mică adiere, din flori se scutura o ploaie fină de aur, făcând-o să strănute de se auzea ecoul în toată pădurea. « Sânzienele » sunt iubitoare de soare, iar viaţa lor este scurtă. Imaginea lor suavă şi parfumul care nu seamănă cu al nici unei alte flori, atât de suav şi nepământean este, i-a determinat pe oameni să le spună Doamnele Florilor, Sfintele zeiţe sau zâne. De la bunica ei, tuşa Sia cunoştea povestea despre aceste fete frumoase-sânzienele. Legenda spunea că Sânzienele sunt nişte fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii. Ele se prind în horă şi dau puteri deosebite florilor şi buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune de lecuit toate bolile… Bătrânii credeau că, în noaptea Sânzienelor, zânele zboară prin aer sau umblă pe pământ. Ele cântă şi împart rod holdelor, femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele, tămăduiesc bolnavii, apără semănăturile de grindină. Şi tuşa Sia jura că în noaptea aceea le-a văzut cu ochii ei. Sânzienele sunt şi nişte făpturi ireale, fantastice, frumoase, făpturi luminoase de aer, albe, binefăcătoare, mutându-se de la un loc la altul, cântând pe sus, cu glasuri fuioare de vânt uşoare în timpul zilei. Noaptea se transforma în zâne cu părul galben şi rochii albe de abur, ce dansează sub razele lunii, nemaiauzit de armonios. „Pentru că sunt din altă lume şi sunt atât de frumoase, cine le vede nu le crede şi cine le-aude nu le răspunde “. Fetele tinere din sat plecau în grupuri să culeagă florile galbene de pe câmpuri sau din poienile pădurii. În timp ce culegeau flori, cântau împletindu-şi fiecare propria coroniţă, pe care o închina soarelui şi şi-o aşeza apoi pe cap. Flăcăii satului preferau să pună un fir de Sânziană în fereastră, lăsând-o deschisă în timpul somnului... Ei aşteptau ca la miezul nopţii, Sânzienele să le aducă, pe floare un fir de păr sau un alt semn care să le dea un indiciu despre cea ursită. Ştiu că într-o vară, s-a râs mult pe seama unui flăcăiandru Stelică, care tocmai ieşise la horă... Fratele lui, om însurat, cu nevastă şi copii, a luat un fir de păr din pieptănul de os al bunicii şi l-a pus pe sânziana lui Stelică. A doua zi, Stelică a rămas şocat când a văzut că ursita lui va fi o babă. Doamne, cât s-a mai râs pe seama lui! Bătrânii sărbătoreau cu multă evlavie şi naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, pe 24 iunie, naştere care coincidea cu sărbătoarea Sânzienelor. Bunicuţul „descântătorul”, ne spunea că noaptea ce precede Sânzienele este magică şi că în această noapte minunile sunt posibile, forţele benefice, dar şi cele malefice, putându-se manifesta în orice clipă… 
  
Ştiind despre minuni, femeile porneau în plină noapte spre locuri ştiute numai de ele pentru a aduna ierburi de leac… Multe din florile şi ierburile care se culeg în această zi, se duc la biserică, cu credinţa că fiind sfinţite le va creşte puterea de lecuire… Mai târziu am aflat cum: „Cerul se înălţa şi el după soare şi ziua se transformă în eternitate. Timpul se face bun, îngăduitor, creşte şi cuprinde gândul omului, purtându-l peste câmpurile şi poienile pline de flori de Sânziene, parfumate cu miros de Rai. Este momentul în care orice muritor, care bate la vămile nevăzutului şi neştiutului, poate să intre, doar purtând pe cap o coroniţă galbenă de flori sau folosind un fir de Sânziană. Sărbătoarea este una cu totul specială, ţinând o noapte şi o zi. Iar noaptea de Sânziene este una cu adevărat magică. Este noaptea focurilor de vară, fiindcă este vară în cer şi vară pe pământ, este vară în suflete şi trupuri, este anotimpul dragostei şi al vieţii plenare”. Iată un descântec de dragoste, al cărui autor nu-l cunosc dar l-am „cules” din amintirile mamei mele care ştia foarte multe descântece: 
  
Noaptea Sânzienelor 
  
Între cer şi pământ 
  
Iubite de Lună şi vânt, 
  
Plutesc peste plaiuri… 
  
Alaiuri de zâne cântând. 
  
Cunune-mpletesc… 
  
…din razele Lunii, 
  
Din florile-alese 
  
Proaspăt culese… 
  
Din rouă de seară… 
  
Cunune-mpletite. 
  
Soarele şi Luna… 
  
de-or purta cununa… 
  
Fi-vor numai Una 
  
(autor anonim). 
  
Ritualul de Sânziene preluat de la tuşa Sia: 
  
Florile de scaieţi, tunse de puf, sunt atârnate, peste noapte, de streaşină, să fie luminate de lună şi să cadă roua pe ele. După cât creşte puful dimineaţa, se stabileşte norocul celui ce a făcut ritualul.. Eu am făcut această experienţă şi, s-a dovedit a face predicţii bune. Mă refer la faptul că s-au adeverit în cursul anului respectiv. (Scaieţii sunt ciulinii cu floarea mov.) Rusaliile După cum s-a observat şi astăzi mai celebrează oamenii sărbătorile, mai mult la sat decât la oraş, dar o fac în virtutea inerţiei. Ei au uitat sensul magic al sărbătorilor. 
  
În vechime, Rusaliile celebrau „eliberarea spiritului omenesc”. Cu prilejul acestei sărbători, creştinii comemorau pogorârea Duhului Sfânt peste Apostolii care au început a vorbi în mai multe limbi. Înţelesul esoteric al acestei minuni se referă la faptul că Apostolii primiseră Iniţierea şi puteau pătrunde în inimile oamenilor reuşind a comunica cu aceştia după puterea de înţelegere a fiecăruia. Cu alte cuvinte, Rusaliile reprezintă simbolul eliberării spiritului omenesc, simbol al luptei omului pentru libertate, iar Sărbătoarea Paştelui este sărbătoarea renaşterii naturii noastre. De Rusalii se curăţă puţurile pentru a se primeni apa din ele. 
  
(Fragment din cartea „Rădăcini”-Floarea Cărbune, Editura Lidana, Suceava, 2010). 
  
Referinţă Bibliografică:
Sânzienele, tradiţii în Purani de Videle / Floarea Cărbune : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1636, Anul V, 24 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Floarea Cărbune
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!