Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Traditii > Mobil |   



INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cu mulţi ani în urmă, pe când împlinisem 9 ani, bunicuţu m-a luat la slujba de duminică, unde am spus Crezul. Era ziua de 21 noiembrie, zi în care creştinii sărbătoreau Intrarea Maicii Domnului în Biserică, dată ce coincidea cu ziua mea de naştere. 
  
Deşi nu era prima oară când mergeam la biserică, azi, slujba a fost deosebit de frumoasă. Cei doi preoţi, părintele Stelică din Puranii de Sus şi părintele Talaleu din Puranii de Jos, s-au întrecut în cântări, iar bunicuţu le ţinea isonul în calitate de dascăl. 
  
La întoarcerea acasă, a început să ningă cu fulgi mari, filigranaţi şi uşori ca boarea răsuflării unui prunc. Era prima ninsoare din an… 
  
- E darul pentru tine, darul trimis de îngeri cu ocazia împlinirii a 9 ani, mi-a şoptit bunicuţu surâzând. Te-ai născut la zi mare, fii fericită! 
  
- Da, da, da şi te rog să-mi spui povestea acestei zile, dar să mă şi lămureşti ce este cu toate aceste sărbătoriri la care participăm până la Crăciun. Să-mi explici de ce trebuie să ţinem un post atât de lung... Ce bine că azi este dezlegarea la peşte şi pot mânca ciorbă şi peşte prăjit cu mămăliguţă şi mujdei! 
  
În rând cu noi mergea moş Ioniţă Băjan, un bătrân înalt, încovoiat de ani, sprijinit într-un baston ce lăsa urme pe zăpada care deja se aşternuse într-un strat subţire. Un moş hâtru, cu un zămbet larg cât o lună plină. 
  
Parcă a fost ieri. Îmi răsună şi azi în urechi vocea lui, limpede şi clară, sfâşiind liniştea ce se lăsase: 
  
- Marine, nepoata asta a ta e tare curioasă! Nepoţii mei nu sunt interesaţi de aceste lucruri şi nici post nu ţin. 
  
- Ioniţă, copiii din ziua de azi sunt altfel de cum erau cei de pe vremea noastră. Sunt mai curioşi şi mai dornici de a şti ce se întâmplă pe lume. Vorba aia: „de ce aşa” şi „nu aşa…”? Le place să despice firul în patru. 
  
- Nu te obosesc întrebările şi lămururile pe care trebuie să i le dai? întrebă mirat, moş Ioniţă. 
  
- Nu, nu mă obosesc. Şi aşa nu am prea multe de făcut acum, iarna. Florica îmi menţine creierul viu. Vrei să-mi ruginească preculm fierul de plug nefolosit? râse mândru şi mulţumit bunicuţu. 
  
Liniştea iar s-a aşternut... Ninge! Îngerii îşi scutură dalbele aripi, o muzică sublimă se revarsă din ceruri… Niciunul dintre noi n-a îndrăznit să tulbure aceste clipe divine. Ninge! 
  
Timpul a trecut pe neobservate, nici nu ştiu când am ajuns în dreptul casei lui moş Ioniţă. Ne-am oprit în poartă, am privit cerul, am admirat ninsoarea, apoi ne-am luat rămas bun şi ne-am urat reciproc: poftă mare! 
  
Vorbăreaţă de obicei, de data aceasta am parcurs drumul până acasă într-o tăcere deplină. Atât eu cât şi bunicuţu eram scufundaţi în marea liniştii interioare, pătrunşi de bucuria înălţării sufleteşti din timpul slujbei. 
  
Ajunşi acasă, ne-am scuturat zăpada de pe haine, pe prispă, apoi am păşit îmbujoraţi în căldura camerei, ce ne-a învăluit în parfum de brad şi aromele ispititoare ale bunătăţilor gătite, cu dragoste şi pricepere, de bunicuţa Petra, aşezate cuminţi pe plita în care focul se domolise. 
  
- Sărut mâna, bunicuţo! Ai văzut că ninge? 
  
- Da, cum nu…Am văzut când am dus de împărţeală, Mariei lui Ştefan Tistu şi babei Constandina a lui Ţâţâvară, câte o strachină cu ciorbă şi o bucăţică de peşte prăjit. Câţiva fulgi mi-au căzut în ciorbă… 
  
- Să ştii că sunt obosită, bunicuţo. Căldura şi mirosul bucatelor fermecate mă trag la somn: vreau să mă odihnesc! 
  
- Hai, aşază-te pe pat şi trage-ţi sufletul cât dăm noi apă la animale. Mâncăm după aceea. 
  
Fericită, am căzut într-un somn adânc. Cred că n-a durat mai mult de un sfert de ceas, dar mi-am refăcut puterile. Am dormit atât de adânc, încât n-am simţit când au revenit bunicii în casă şi nici când au pus masa. M-au trezit uşor, mi-au spus să mă spăl pe mâini, apoi m-au îndemnat să mă înfrupt din bunătăţile pregătite. Am mâncat cu plăcere, savurând fiecare fel de mâncare. 
  
După ce bunicuţa a strâns masa, a spălat vasele şi a dat mâncare la câine, lucrurile s-au liniştit. Bunicuţu s-a aşezat în genunchi cu mine alături, şi cu faţa spre Răsărit a citit din Biblie, s-a închinat, apoi s-a ridicat murmurând: “ Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în vecii vecilor, amin!” Bunicuţa a plecat în sat, la tuşa Dobra a lui unchiu Niculaie Ene, pe care n-o mai văzuse de ceva timp. 
  
- Să continuăm povestea, zice bunicuţu cu o undă de surâs în glas: 
  
“Florică, taică, tu ai 9 ani, dar Fecioara Maria avea numai 3 când a intrat, pe 21 noiembrie, în Biserica Domnului(Templu). Părinţii săi, Ioachim şi Ana, proveneau din neamuri alese. Sfântul Ioachim se trăgea din neamul Regelui David, iar Sfâna Ana din neamul lui Aaron, fratele lui Moise. Ambii soţi erau evlavioşi şi duceau o viaţă închinată lui Dumnezeu. Deşi înstăriţi, erau smeriţi şi milostivi cu cei săraci. O singură nemulţumire aveau, anume aceea că ajunseseră la bătrâneţe şi Dumnezeu nu-i binecuvântase cu un copil. 
  
Maria a venit pe lume când părinţii săi îşi luaseră gândul de a mai avea copii. Deja trecuseră 50 de ani din căsnicia lor, timp în care s-au rugat şi au îndurat cu stoicism dispreţul celor din jur. În acele vremuri, cine nu avea copii era considerat de comunitate ca fiind pedepsit de Dumnezeu pentru cine ştie ce păcate grele şi ascunse. Ceea ce nu era adevărat, în cazul lor. Lacrimi fierbinţi au vărsta în faţa lui Dumnezeu, Ana şi Ioachim, şi mult s-au mai rugat pentru binecuvântarea pântecului sterp al Anei. Dar totul părea în zadar până într-o zi când, în timp ce se ruga, Anei i s-a arătat Arhanghelul Gabriel, spunânandu-i: „Ano, Ano, s-a auzit rugăciunea ta, iar lacrimile tale fierbinţi au ajuns înaintea lui Dumnezeu. Iată, tu vei zămisli şi vei naşte o Fiică. Numele Fiicei acesteea ce o vei zămisli şi naşte va fi Maria. “ Şi lui Ioachim i-a dat o veste, pe când se ruga în pustiu :”Bucură-te, Ioachime şi te veseleşte, eu sunt trimis a-ţi aduce mângâiere. Femeia ta va naşte o Fecioară. Aceasta va fi cea mai aleasă dintre toate fecioarele şi femeile pământului, ca va zămisli şi va naşte pe Împăratul Universal al lumii, pe Fiul Celui Viu, pe Dumnezeu-Cuvântul. De acum lasă scârba ta şi părăseşte amarăciunea sufletului tău, mergi la Ierusalim la Biserica Domnului;acolo vei afla la porţile cele de aur pe soţia ta Ana.” 
  
Când s-a născut Preasfânta Fecioară, a fost bucurie în ceruri şi pe pământ şi daruri multe a primit, încât şi îngerii s-au mirat, exclamând: ”Cine este această minunată, care apare în calea vieţii omeneşti înzestrată cu atâtea minunate şi îmbelşugate Daruri? Aceasta este Împărăteasa Cerului şi a Pământului, bucuria îngerilor şi mângâierea oamenilor.” 
  
După cum ţi-am spus, când a împlinit 3 ani, părinţii au dus-o la Biserica Domnului pentru că aşa îi făgăduiseră lui Dumnezeu. Aici a fost primită cu smerenie de către Arhiereul Zaharia(Marele Preot) care a dus-o în Sfânta Sfintelor.” 
  
- Bunicuţule, ce era Sfânta Sfintelor? 
  
- Dacă nu te grăbeai cu întrebarea, aveam a-ţi explica: Sfânta Sfintelor era o încăpere sacra, unde se afla Chivotul Legii. Aici, nu avea acces decât Marele Preot o dată pe an. 
  
- Chivotul Legii ce este? Heruvimii ce sunt? 
  
- Să ştii că aceleaşi întrebări i le-am pus şi eu cândva părintelui Stelică, şi iată ce răspuns mi-a dat: “Marine, Chivotul Legii este piatra de temelie a religiei creştine şi oferă omenirii dovada faptului că Dumnezeu există. El era o cutiuţă sacră, sigilată cu un capac pe care doi heruvimi îşi întindeau aripile unul spre altul, umbrindu-l. 
  
- Cât priveşte Heruvimii, să ştii că sunt făpturi cereşti înaripate care urmează ierarhic după arangheli. Ar veni cam aşa: Eu sunt arhanghel, iar tu heruvim, deci ai un grad mai mic decât mine. Aşa cum este şi la şcoală, la pionieri…Comandantul de unitate este mai mare în grad decât comandantul de detaşament. 
  
- Ah, am înţeles! 
  
- Părintele Stelică mi-a mai spus că celebrarea intrării în Biserică a Maicii Domnului s-a ţinut, pentru prima dată, în secolul al VI-lea. Atunci s-a construit o biserică închinată fecioarei Maria, lângă ruinele templului în care şi-a făcut ucenicia, timp de 12 ani. Acum, în zilele în care noi trăim, valoarea acestei sărbători este cu atât mai mare, cu cât ea are loc în perioada Postului Crăciunului, ceea ce înseamnă pregătirea creştinilor pentru marele praznic al Naşterii Domnului. 
  
- Aaaa, abia acum am înţeles! 
  
- M-ai întrebat de post…Taică, postul se ţine cu scopul de a ne apropia şi a-l simţi în sufletul nostru pe Iisus, dar şi pentru sănătatea trupului şi a minţii. Când vei fi mai mare, vei înţelege mai bine. 
  
Doamne ajută! 
  
(Floarea Cărbune) 
  
Referinţă Bibliografică:
INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ / Floarea Cărbune : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1448, Anul IV, 18 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Floarea Cărbune
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!