CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ARHIVĂ CLASAMENTE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Manuscris > Foileton >  


Autor: Eugen Oniscu         Publicat în: Ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017        Toate Articolele Autorului

REÎNTORS ÎN LIBERTATE (2)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Peste două zile îi făcu o vizită surorii sale ce locuia într-un sat ce pe vremuri fusese unul din principalele sale puncte de lucru. În drumul spre casa surorii lui, pe ulițile satului se întâlni cu unii săteni ce îi cunoștea și stătu câte puțin de vorbă aproape cu fiecare. Contemplând toată acea lume a satului ce îi era atât de cunoscută, și unde altădată se simțise atât de bine în mijlocul acelor oameni cărora pe vremuri le tratase animalele, și admirând primăvara în tot acel cadru al vieții de la țară. Sandu simți din nou cum inima sa pulsează de speranță, și îl cuprinse bucuria reîntâlnirii cu acei oameni cunoscuți, și cu toate acele locuri ce îi erau dragi. De la unii dintre acei oameni, primi o veste tristă pentru el și anume, află că în satul lor și în cele vecine pe unde el pe vremuri trata animalele oamenilor, acum preluase totul un medic veterinar ce avea doi asistenți ca ajutoare. Pentru el era o veste destul de tristă pentrucă își făcuse planul să-și reia activitatea în mijlocul țăranilor ce îl cunoscuseră în trecut, și gândea el, îi va veni așa mult mai ușor să se reabiliteze în societate. Deși unii dintre foștii lui clienți îi promiseră că pe viitor când li se vor îmbolnăvi vitele îl vor chema doar pe el. Însă știa că nu putea să se întrețină doar cu atât și apoi curând avea să intre în conflict cu medicul veterinar care lucra în zonă cu cele două ajutoare ale sale plătind taxe la stat, iar el de moment nu putea lucra legal.  
 
Pe sora lui ce se numea Vera, o găsi plină de preocupări și foarte ocupată cu gospodăria ei, și cu cei trei copii pe care îi avea. Bărbatul ei se numea Vasile, lucra ca tractorist și nu era în acel moment acasă. Vera îl rugă să se uite puțin la una din cele două vaci ale ei, care i se părea ei bolnavă. Sandu după ce examină cu atenție acea vacă îi spuse că în opinia lui vaca nu are nimic, doar o simplă umflătură la burtă cauzată de nutreț sau de apă, însă credea el că în câteva zile îi va trece. După ce servi o gustare, Vera privindu-l cu compătimire îi spuse: „Ce ai de gând să faci acum Sandule din ce vei trăi?” „Am să caut de lucru ca asistent veterinar pe la ferme, iar dacă nu se poate găsi nimic în acest domeniu, atunci ca muncitor necalificat nu mi-a fost niciodată rușine să muncesc cu brațele. Nu vreau să cerșesc nimic de la nimeni, și deocamdată voi depune actele pentru șomaj, am înțeles ca fost deținut am dreptul la șomaj cel puțin pe o perioadă de timp până mă reabilitez,” îi răspunse el.  
 
Iar Vera după ce îl privi un timp îngândurată îi spuse: „Cum te-au nenorocit Sandule, ticăloșii, cum nu le-a fost rușine să-ți facă așa ceva?” „Lasă, nu are rost acum să mai vorbim despre asta la ce să te mai încarci și tu cu problemele mele, dar te fapt te-am implicat destul de mult în drama vieții mele. De altfel țin mult să-ți mulțumesc pentru pachetele ce mereu mi le-ai adus la pușcărie, și de asemenea pentru banii pe care mi ia-i împrumutat pe parcursul detenției mele. Doresc ca în timp să-ți pot înapoia totul înapoi. Doream să te întreb, Vasile nu s-a supărat pe tine pentru că ai fost atât de darnică cu mine, îi spuse Sandu?” „Ce spui, cum poți să gândești așa doar și tu ne-ai ajutat la început pe noi. Iar mai mult de atât Vasile îmi spunea mereu nu îl lăsa pe Sandu, du-te la el cu pachet, dă-i și bani, bietul om cum l-au năpăstuit la lovit nenorocirea, iar noi nu putem să stăm așa deoparte ca și cum n-am fi oameni. Iar mai mult de atât Sandule doar vezi am două vaci, curtea îmi e plină de păsări, avem și stupi, grădina e plină vara cu de toate, gândește-te și tu cum puteam eu să te las acolo știind că ai nevoie și eu să stau cu mâinile încrucișate. Doar știi Vasile cu tractorul câștigă foarte bine, iar acum e tractorul nostru am reușit să-l cumpărăm, și eu pe lângă cei trei copii ai mei mai am în grijă o fetiță de la stat, pe care o îngrijesc ca pe copilul meu, acum este la școală dar ai să o vezi când se întoarce. Sunt angajată cu carte de muncă și primesc un salariu așa că nici vorbă să ne restitui tu ceva, să nu cumva să faci economii ca să ne dai înapoi bani. Noi nu vom primi nimic înapoi de la tine să știi asta foarte bine,” spuse Vera în a cărui ochi se aprinse o flacără de milă pentru fratele ei. „Mulțumesc atunci, și sper că poate în viață voi ajunge în situația să mă pot recompensa cumva,” îi răspunse Sandu.  
 
Apoi se despărți de sora lui și se întoarse acasă. Unde se așeză gânditor la masa din sufragerie, fumând și monologând: „Ce voi face? Trebuie să chibzuiesc totul cu mare atenție, am să încerc cu șomajul apoi dacă nu merge să-mi caut ceva de muncă. Pentru că cum văd eu situația în România este destul de tulbure, iar de emigrat la patruzeci și sapte de ani nu vreau, de fapt niciodată nu mi-a plăcut idea emigrării. Am trăit tot timpul în România și aici doresc să-mi sfârșesc viața ca un bun cetățean al acestei țări. Nu pot să mă dau bătut, cu ajutorul bunului Dumnezeu voi găsi o ieșire. Este adevărat acum am cazier, și de aceea îmi va fi ceva mai greu de răzbătut, pentrucă oamenii gândesc rău despre foștii pușcăriași au mari rezerve se tem să nu se apropie de noi, ca și cum am avea râie. Până la urmă am ispășit o pedeapsă atât de mare fiind complet nevinovat de moartea acelui om. Însă prea puțin îi va interesa pe patronii la care eu mă voi prezenta să caut de muncă nevinovăția mea, în ochii lor eu voi fi doar un fost pușcăriaș, un criminal, un om foarte periculos. Iată în ce m-a transformat acel judecător ce cu siguranță după ce m-a condamnat pe mine s-a dus acasă la nevastă, și-a reluat viața cu aerul cel mai firesc din lume. Și cine știe câte alte cazuri asemănătoare le-a încheiat prin sentințe nedrepte datorită mitei pe care a luat-o, ca în cazul meu. Sau poate că exagerez și eu, sunt doar un caz izolat și nimic mai mult. Dar nici prin gând nu-mi trece să mă răzbun, deși au fost momente acolo în pușcărie când credeam că voi ieși afară și mă voi răzbuna însă acum nu, judecătorul Dragomir m-a aruncat în nenorocire eu însă gata nu vreau să-mi termin viața ca un blestemat, eu vreau să trăiesc altfel, fără ură și gând de răzbunare ca un om liber și voi încerca să mă apropii de Dumnezeu, așa cum m-am decis acolo în acele nopți de nesomn la pușcărie. Voi demonstra tuturor că chiar dacă mi s-a făcut o nedreptate eu știu să rămân la statutul de om, și să las judecata pricinii mele în mâna lui Dumnezeu, pentrucă El este singurul cei judecă pe oameni cu nepărtinire. Și de asemenea să ajut în continuare așa cum am făcut până să fiu închis la clădirea unei societăți care să aibă la bază munca și cinstea. Am fost aruncat odată în mizerie, acum doresc să trăiesc o viață care să mă înalțe deasupra mizeriei umane ce te poate contamina dacă nu ești îndeajuns de vigilent.”  
 
Va urma...  
 
Referinţă Bibliografică:
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (2) / Eugen Oniscu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2271, Anul VII, 20 martie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Oniscu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!