Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Eugen Oniscu         Publicat în: Ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

POVESTEA UNUI ÎNVINS (6)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mihai tăcu puțin, adunându-și gândurile, apoi continuă: ,,Da, lucrurile sfinte mă fascinează, și să știți cred, că Dostoievski a spus că omul fără comuniune cu Dumnezeu nu poate exista, adică dacă această umblare cu Dumnezeu nu există, facem toate blestemățiile și ne pierdem statutul de oameni. Însă atunci când trăim meditând la lucrurile sfinte, ne dăm seama că există principii ce trebuiesc respectate, și că viața nu este un carnaval în care noi facem ce vrem. La sfârșit de tot în opinia mea, mă voi întâlni cu Creatorul și Răscumpărătorul meu, așa cum Iov spunea în acea sublimă declarație a sa de credință, făcută în mijlocul suferințelor sale. Dorința inimii mele este să pot păși și eu spre eternitate, am acest gând sădit în mine despre care Eclesiastul de asemenea a scris. Dostoievski la sfârșitul ultimului său roman intitulat ,,Frații Karamazov” prin intermediul unui personaj ne transmite și el frumosul gând al învierii în Hristos.” 
  
Virgil deveni puțin nervos, nu îi plăcea deloc modul cum decurgea discuția din acea seară, el spuse: ,,O să vă spun și eu experiența mea cu neoprotestanții. Am o vecină ce are în jur de șaptezeci de ani și atâta a stat de mine vorbindu-mi cu domnu Virgil în sus, domnu Virgil în jos, până ce m-a convins să o conduc la casa lor de rugăciune și așa am asistat și eu la toate ceremoniile lor, au avut în acea ocazie sfânta cină. Dar mie nu mi-a plăcut nici predicatorul lor cu discursul lui, nici slujba lor, ba pot să spun că tot ce am văzut acolo m-a degustat ca să fiu și mai clar.” 
  
,,Bine, dar puteți să citiți Noul Testament pe care vi l-am adus acasă ca un om liber fără a vă lăsa influențat de interpretarea unei confesiuni religioase, pur și simplu pășiți în această aventură a căutării și cunoașterii lui Dumnezeu, singur. Eu așa am început, și vă spun că tot acest drum în căutarea lui Dumnezeu a fost și este pentru mine fascinant. De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, Dumnezeu mi-a ieșit în întâmpinare ajutându-mă să-L descopăr. Așa a procedat și scriitorul rus Lev Tolstoi, de altfel, e frumoasă experiența sa în descoperirea adevărului pentru a fi citită. Și câți alți oameni nu au început în felul acesta, iar binecuvântările au fost mari,” spuse Daniel plin de elanul său tineresc. 
  
,,Tolstoi este scriitorul meu preferat, dar ceea ce eu nu am înțeles la el, este faptul că în ciuda inteligenței sale, nu a reușit să înțeleagă harul și întruparea lui Iisus. A fost atât de tare absorbit de legalism, încât nu a putut vedea ceea ce este cel mai frumos în creștinism. Dar revenind la discuția noastră, Virgil atinge o problemă destul de sensibilă, și am să încerc să explic un fenomen mai pe larg. Este destul de greu pentru un om nefamiliarizat cu adevărurile biblice, să înțeleagă deodată totul, deși, au fost și oameni ce au participat pentru prima dată la evanghelizări, și au înțeles destul de multe lucruri. Cazurile diferă de la om la om, unii înțeleg mai mult, alții mai puțin, însă să nu uităm că Dumnezeu care este infinit în înțelepciune, are metode pentru a ajunge la inima fiecărui om,” spuse Mihai. ,,La mine nu este problema că nu am înțeles mesajul lor, dar nu mă interesează, doar nu o să mă las învățat de ei acum, cum să-mi trăiesc eu viața,” îi răspunse Virgil. ,,Da, dar de ce nu vă gândiți doar la Dumnezeu și dumneavoastră, care prin intermediul acestei cărți vă explică știința mântuirii,” zise Daniel. ,,Măi băiatule cunosc viața, știu cum trebuie trăită, tu ai apucat pe calea credinței foarte bine, dar eu am observat că nici preoții noștrii nu sunt corecți, și nici ai voștrii pentrucă fac și ei destule istorii. Am mai lucrat eu cu ei, și i-am văzut, cert este că unii sunt băieți de treabă dar nu toți, sunt și destule uscături și acolo la voi,” spuse puțin furios Virgil, iar Mihai continuă: 
  
,,Există o parabolă a grâului și a neghinei, foarte interesantă pe care Iisus o spune mulțimilor și ucenicilor, pe care nici ei nu o înțeleg. Un scriitor a numit această parabolă neînțeleasa parabolă, datorită profunzimii ei, dar și datorită modului deficitar în care unii creștinii au înțeles-o de alungul timpului. Este adevărat că sunt predicatori ce-și aranjează bine lucrurile în viață ca totul să le meargă bine, și devin o pricină de poticnire pentru mulți, deși ei predică Evanghelia în viața de zi cu zi nu caută decât interesul personal, și asta îi poate distruge pe cei slabi în credință. Dar eu cred că parabola asta a grâului și a neghinei are de- a face cu fiecare dintre noi, cred că mesajul care ne e transmis aici, este că suntem un conglomerat de bine și rău în adâncul ființei noastre. Este adevărat, că avem marea posibilitate să ajungem la maturitate spirituală și să devenim grâu, dar deocamdată suntem angrenați în această luptă interioară despre care și apostolul Pavel ne spunea că dorea să facă binele, și uneori lucrurile ieșeau rău, pentru că el descoperise în ființa sa acest dualism pe care parabola îl subliniază. Cert este că omul cât trăiește, primește har pentru a fi modelat și salvat. Viața întreagă este o luptă în a fi modelat de frumusețea Evangheliei, sau a fi modelat de forțele întunericului, pentru că la un moment dat Biblia ne spune că toată lumea zace în Cel rău. Știți cum este atunci când zaci de o boală, e rău, este cumplit, însă când vine vindecarea te ridici la viață cam asta cred eu că este lucrarea harului în viețile oamenilor, bineînțeles pentru cei ce acceptă aceste adevăruri.” 
  
,,Ați definit foarte frumos niște adevăruri pe care eu le-am înțeles doar parțial, nu atât de matur ca dumneavoastră,” spuse Daniel, după care Mihai continuă: ,,Eu și acum merg pe la anumite biserici protestante și să mă ierte Bunul Dumnezeu, dar de la unele predici plec râzând pentrucă există atâta incultură la unii vorbitori, iar alți predicatori predică niște lucruri de grădiniță încât pe mine nu mă pot capta. Alții vorbesc într-un limbaj ce are un anumit ecou pentru enoriașii lor, însă pentru mine ca vizitator nu are nici o atracție o astfel de prezentare. Pe de altă parte pot să spun că am întâlnit și predicatori buni, adică foarte bine pregătiți din punct de vedere teologic, și care stăpânesc bine unele reguli ale oratoriei, și m-au pus pe gânduri predicile lor. Ba mai mult, am plecat de acolo cu convingerea că Dumnezeu mi-a transmis un mesaj, și am învățat lucruri noi. Observ că modernismul pătrunde și în adunările acestea ce altădată erau caracterizate de simplitate și spirit creștin, iar uneori dispare din mijlocul lor acel spirit apostolic,” Mihai se opri puțin încordându-și fruntea, semn că dorea să gândească bine la ceea ce urma să spună după care continuă: 
  
,,Dumnezeu este minunat datorită modului cum ne tratează și ne înconjoară cu îndurările Sale, și mai ales răbdarea lui pentru fiecare om în parte, El ne așteaptă pentru a primi mântuirea. Știți, uneori citesc Biblia și apoi ies și mă plimb pe puntea vasului, și privesc apele oceanului ce sunt de necuprins cu ochiul liber și mă gândesc la ceea ce am citit, la viața mea, la copilul meu, la omenire în general, și mă cuprinde acolo un sentiment al faptului că nu sunt singur în această lume ostilă, ci am convingerea că Dumnezeu este cu mine. Oare mai mult de atât ce mai dorim noi oamenii? În urma acestor meditații ale mele, am ajuns la niște concluzii pe care doresc să vi le împărtășesc în această ocaziei. Ne naștem pe această planetă fără ca noi să alegem să ne naștem aici, în contextul marii lupte dintre Hristos și Satana, ca să folosesc un termin ce mi l-am însușit citind o carte ce am primit-o cadou de la neoprotestanți, un termen ce definește foarte bine ceea ce se întâmplă la ora actuală pe pământ, bănuiesc de asemenea că Daniel este familiarizat cu acest concept al marii lupte dintre bine și rău. Daniel încuviință cu o înclinare a capului după care Mihai își urmă discursul: 
  
Unii dintre noi ne naștem într-un mediu ostil, unde de mici copii nu vedem decât caractere necizelate. Iar pe măsură ce creștem în acest mediu dăunător educației și formării noastre ca oameni, începem să fim influențați de răutatea altora, ajungem modelați de întunericul moral existent într-un astfel de mediu. De fapt așa cum am amintit, există această mare luptă ce se dă în dreptul fiecărui om, Satana caută pe orice cale să ne învingă, adică să acceptăm faptul că trebuie să devenim mai răi ca cei ce ne-au tratat cu răutate, și răzpunzând la violență cu mai multă violență. Discutam acest lucru cu un pastor, și el îmi spunea despre un om anume că a fost învins de forțele întunericului pentrucă s-a lăsat învins. Vestea bună pentru noi oamenii, este că avem libertate de alegere, putem alege să urmăm binele și nu calea răutății. De asemenea minunat este modul cum lucrează Dumnezeu, El se coboară în cele mai de jos adâncimi ale abisului în care unii oameni trăiesc, așa cum aminteam într-un mediu dur, plin de oameni cu caractere diforme din punct de vedere moral, și acolo într-un mod minunat, lucrând într-un mod tainic neînțeles de noi, la timpul hotărât de El, fiecărui om în parte Îi spune povestea iubirii. Mihai se opri puțin, făcu o pauză de câteva secunde, îi privi pe ceilalți ce îl ascultau cu atenție apoi urmă: 
  
,,În mijlocul unui orizont întunecat, deodată se face lumină, și pentru câteva clipe orice ființă umană stă pe pragul veșniciei și aude povestea iubirii, rămânând uimit de nemărginita bunătate a lui Dumnezeu, și în timp ce auzim, începem să înțelegem cum Iisus Hristos ce este Dumnezeu în mod deplin s-a întrupat și a trăit ca Om predicând tuturor iubirea Sa răscumpărătoare. Apoi cum de bună voie Și-a dat viața pe crucea calvarului pentru ca noi, să putem beneficia de darul vieții veșnice. Aici este marea minune, asta face din această poveste să fie cea mai frumoasă și reală povestire, pe care noi oamenii am auzit-o vreodată. Unii oameni plâng atunci când o aud prima dată în viața lor, pentrucă îi sensibilizează și vor să cunoască mai mult despre Dumnezeul dragostei ce a devenit Om. Unii rup orice legătură îi împiedică și pornesc pe drumul credinței. Istoria lumii este plină de astfel de experiențe în care oameni bețivi, desfrânați, ucigași, au devenit urmași ai lui Iisus Hristos și au început să trăiască cu demnitate și noblețe, eu consider schimbarea acestor oameni ca un triumf al Evangheliei. Pe de altă parte așa cum Virgil a menționat, sunt unii ce ar dori să se ridice din mlaștina în care zac, însă se tem că vor fi sfâșiați de răutatea celorlalți, și bineînțeles se tem de batjocurile crude ale oamenilor ce nu înțeleg măreția acestei povestiri, ce cred eu că cuprinde tot ce noi oamenii avem mai frumos. Orice altceva este cu mult mai inferior frumuseții acestei povestiri, eu personal nu înțeleg încă, cum totuși unii oameni aud și înțeleg câte ceva din etapele Planului de Mântuire și apoi pleacă nepăsători urmărindu-și fiecare interesul personal în viață. De aceea cred că nu există scuză pentru cei ce spun că mediul i-a învins, și au devenit mai răi decât agresorii lor, nu, ei aleg să fie învinși pentrucă probabil în adâncul ființei lor iubesc întunericul mai mult ca lumina, și astfel ei ajung la fel de pasionați de violență ca și agresorii lor, și mai mult de atât cu timpul ajung posedați de demoni.” 
  
Va urma... 
  
Referinţă Bibliografică:
POVESTEA UNUI ÎNVINS (6) / Eugen Oniscu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2109, Anul VI, 09 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Oniscu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!