Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Eugen Oniscu         Publicat în: Ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

POVESTEA UNUI ÎNVINS (5)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Într-o seară în casa lor erau adunați câțiva oaspeți, un cumnat de al lui Virgil ce era căsătorit cu sora lui mai mică, ei se numeau Florin și Mirela veniseră împreună în acea seară. De asemenea era acolo un bărbat pe nume Mihai ce avea în jur de patruzeci și cinci de ani, el era căpitan de vas, venise în acea seară în vizită cu cea dea doua soție a lui ce se numea Roxana. Mihai era un bărbat înalt, solid, dacă cineva l-ar fi văzut pentru prima dată fără să știe că este căpitan, ar fi distins în acest om caracteristicile unui conducător, dădea impresia din priviri și gesturi, că el comandă în profesia lui. De altfel și modul cum își încrunta uneori privirea și fruntea sa lată, te făcea să înțelegi că era obișnuit să gândească mult, pentru a lua în orice circumstanță deciziile cele mai bune. El avea și alte calități, așa cum se zice în popor avea un suflet mare, și era înzestrat cu o cultură vastă putea-i discuta cu el aproape orice subiect. Fusese căsătorit cu o profesoară de limba franceză, cu care avea un copil însă, acea femeie îl înșelase în repetate rânduri, când el plecase în cursă cu vasul și se despărțiră. 
  
În acel cartier unde cumpăraseră ei casa, locuia și Mihai, așa că se împrietenise cu Nicoleta și Virgil, pentrucă era un om ce îi plăcea să discute cu oamenii, și să stea în compania altora, depănând amintiri din călătoriile sale de pe mări și oceane, trecuse prin multe din marile porturi ale lumii așa că avea mereu ce povestii. Mai ales cu Nicoleta se înțelegea foarte bine, nu era nimic între ei pentrucă Mihai era fidel soției lui, însă el admira calitățile ei. Pe când erau așezați la masă mâncând și bând, discutând cu aprindere despre noile timpuri pe care le străbăteau, pentrucă erau vremuri ale schimbării în România, căzuse de câțiva ani regimul comunist. Și pe zi ce trecea apăreau noi schimbări pe scena politică și în societate, iar toate aceste lucruri influențau viețile oamenilor. 
  
Discuția lor din acea seară fu întreruptă de o bătaie în ușă. Nicoleta ce era în picioare pentru că tocmai atunci servea musafirii se îndreptă spre ușă și deschise. În casă intră Daniel, un tânăr de douăzeci și unu de ani ce era doar de câteva luni liberat din armată, el îi salută pe toți înclinându-se puțin, apoi se așeză pe un scaun la masă. După ce Virgil făcu prezentările, Mihai constată cu surprindere că Daniel locuia la câteva străzi de casa lui însă cum el era mai mereu plecat nu-l cunoștea pe acel tânăr. Virgil nu era prea încântat de acea vizită datorită faptului că Daniel de ceva timp avea niște idei care lui i se păreau ciudate, dar datorită faptului că îl ajutase de câteva ori la diferite munci prin curte fără ai lua bani era nevoit să accepte acea vizită, mai ales că acum era și el un om matur și nu dorea să pară needucat. 
  
Nicoleta îi turnă bere într-un pahar lui Daniel însă acesta refuză, atunci Florin spuse: ,,Cum este posibil ca un tânăr să refuze un pahar de bere, mai ales acum cu atâtea lucruri frumoase pe care voi tinerii le aveți?” ,,Nu beau alcool,” spuse Daniel. Florin îi făcu cu ochiul lui Mihai spunându-i: ,,Băiatul ăsta ar trebui puțin instruit să aleagă ceva bun în viață.” ,,Lăsați-l că e răspopit, îndată începe el să vă predice numai să-i dați prilejul, și să vedeți discursuri căci dacă nu mă înșel la așa ceva se pricepe de minune,” spuse râzând Virgil. 
  
Mihai deveni deodată foarte serios și întrebă: ,,Ce predici tu, în ce crezi, la ce biserică mergi?” ,,Învățăturile lui Iisus din Evanghelii le predic și le urmez în viață. În ultimul timp m-am dedicat unui studiu mai aprofundat al celor patru Evanghelii, și mă fascinează tot ce eu descopăr de pe paginile Noului Testament, dureros este faptul că doresc să împărtășesc și altora aceste cunoștințe pe care le-am dobândit, și constat o lipsă de interes a multora față de lucrurile spirituale. Iar despre biserica la care eu merg de moment, merg la diferite culte pentrucă sunt atras de prezentări ce îl au în centru pe Iisus. De asemenea în cursul săptămânii merg și muncesc voluntar la o biserică ortodoxă de rit vechi. Am și acolo discuții interesante cu anumiți călugări și preoți, este acolo un preot bătrân a cărui caracter mă impresionează. De moment cercetez, încă nu m-am decis pentru o biserică anume, interesul meu primordial acum este citirea și înțelegerea Noului Testament, petrec mult timp citindu-l,” răspunse Daniel. 
  
,,Interesant, foarte interesant și eu am citit Sfintele Scripturi, și am idee despre ceea ce tu vorbești, ba mai mult, pot să spun că cunosc și cum funcționează lucrurile în comunitățile creștine. Eu personal te felicit pentru drumul pe care tu a-i apucat, în opinia mea e un drum fascinant,” spuse Mihai ce părea adânc impresionat de acel tânăr, și de făgașul pe care discuția din acea seară începea să pornească. La un moment dat Daniel întrebă: ,,După cum văd dumneavoastră sunteți un om cultivat, cu anumite cunoștințe în acest domeniu pe care eu acum îl explorez, doresc să vă întreb ceva și anume: Din tot ce a învățat Iisus pe oameni și din toate faptele Sale care vi se pare cel mai frumos lucru pe care L-a făcut?” 
  
Mihai rămase puțin pe gânduri, părea ca un om ce meditează la lucrurile sfinte după care spuse: ,,Cred că rugăciunea ,,Tatăl Nostru” există acolo atâta simplitate și profunzime, încât provoacă la analiză chiar și mințile cele mai strălucite și bineînțeles cred că întreaga predică de pe muntele fericirilor. Dar spune-mi tu ce crezi?” ,,Cred că acel moment când El s-a plecat să spele picioarele ucenicilor să-i este un act sublim de slujire,” răspunse Daniel. ,,Măi ce oameni pricepuți la religie mă uimiți, mai ales Mihai ce pledoarie are în favoarea lucrurilor sfinte,” spuse Mirela. ,,De fapt eu am venit în seara aceasta ca să îi fac lui nea Virgil un cadou și anume să-i dăruiesc această carte,” spuse Daniel și scoase dintr-o geantă de piele neagră, o ediție nouă a Noului Testament cu coperți verzi și cu scris mare alb pe copertă. 
  
,,Virgil în momentul ăsta primești poate cea mai mare binecuvântare din viața ta, acceptă darul pentru că tânărul îți face un cadou frumos,” spuse Mihai. ,,Hai măi Mihai și tu acum ce crezi că eu am să fac biserică din casa mea sau o să mă învețe Daniel acum pe mine ce este viața, asta ar fi prea de tot,” răspunse Virgil. ,,Primește cadoul Virgil așa cum spune Mihai, Daniel face un gest frumos pentru tine,” completă Roxana. ,,Ha, ha, ha, nu ai încotr-o,” spuse râzând Florin. ,,Daniel mai vino pe la noi mai des, poate îl duci și pe Virgil pe la slujbele religioase pe unde participi tu și se mai liniștește și el,” spuse Nicoleta, iar ceilalți izbucniră în râs. 
  
După ce se așternu tăcerea Daniel spuse: ,,Este interesant cum ca oameni avem timp pentru atâtea lucruri, dar când este vorba de a primi darul mântuirii atunci avem atâtea motive pentru a refuza și a ne scuza,” zise Daniel. ,,Stai liniștit că pe mine nu mă convinge nimeni, încă nu s-a născut omul care să mă convingă pe mine să mă convertesc,” îi răspunse Virgil. Daniel întorcându-se spre Mihai îi spuse: ,,Vedeți cum gândește nea Virgil, și așa gândesc o mulțime de oameni neînțelegând ce pierd.” ,,Greșit într-adevăr modul tău de a vedea dimensiunea lucrurilor spirituale,” spuse Mihai adresându-se lui Virgil. ,,Hai măi Mihai măcar de la tine nu mă așteptam să gândești ca el,” continuă Virgil. 
  
Fața lui Mihai deveni foarte serioasă, reflectând faptul că lucrurile sfinte îi produceau o teamă sfântă și în acelaș timp plăcere, el spuse: ,,Toată discuția din seara asta și întâlnirea cu acest tânăr mi-au răscolit anumite amintiri de pe vremea când eu aveam douăzeci de ani. Am umblat atunci un timp printre pocăiți, așa cum le spun oamenii din popor, și pot să spun că am avut în acea perioadă parte de o comuniune cu Dumnezeu extraordinară, de fapt am fost pe punctul de a mă boteza și eu ca adult, după modelul lui Iisus care a primit botezul din mâinile lui Ioan botezătorul așa cum procedează neoprotestanții. Însă ceva m-a oprit din drumul meu și am renunțat. Eram pe atunci foarte îndrăgostit de o fată frumoasă, educată, ce provenea dintr-o familie din acea comunitate creștină pe care eu o frecventam pe atunci, participam la serviciile lor divine, la seratele tinerilor, studiam Biblia cu ei intram în casele lor. Apropo la ei nu ai să vezi băutură ci doar mâncare și cele necesare vieții fără nici un strop de alcool. Fata era și ea foarte îndrăgostită de mine, dar mai presus de orice altceva atunci pentru prima oară în fața ochilor mei mi s-au deschis toate etapele Planului de Mântuire, și am început să înțeleg iubirea lui Dumnezeu pentru neamul omenesc păcătos și pentru mine personal. Vă spun cu mâna pe inimă că niciodată nu am fost atât de fericit ca în acele timpuri, nici măcar când am plecat ca căpitan în prima mea cursă, incomparabil, ceea ce oferă Iisus oamenilor este greu de explicat celor ce nu au trăit astfel de experiențe înalte de iluminare. Dar tatăl meu a stricat pur și simplu totul, și eu l-am ascultat, aici a fost marea mea greșeală, el este un om deosebit a fost căpitan de vas ca și mine, acum însă este pensionar, de altfel pot să spun că el a fost și cel mai bun prieten al meu în perioada tinereții, și acum mă înțeleg destul de bine cu el, însă avem puncte de vedere diferite în unele aspecte ale vieții. El sărmanul are o hibă, și anume, nu înțelege dimensiunea lucrurilor spirituale pentrucă consideră că nu sunt necesare în viață. Și m-a convins să nu îmi închid viața printre acei neoprotestanți, și vă spun sincer și acum îmi pare rău că l-am ascultat, m-am rupt atunci din mijlocul acelor oameni ce mă iubeau, am abandonat acea fată. Am tot navigat de atunci pe mări și oceane dar fericirea acelor timpuri a rămas departe de mine, mici oaze de fericire am mai gustat eu, însă în tot timpul am tânjit după bucuria acelor clipe nevinovate când plimbându-mă cu acea fată ea îmi povestea despre frumusețea lucrurilor sfinte. În cabina mea pe vas am Biblia pe care o citesc mereu, și mă rog uneori ca oamenii din echipaj să nu vadă în mine un despot, ci un om ce le dorește binele și își face datoria în fața lui Dumnezeu și a semenilor săi.” 
  
În tot timpul cât a povestit Mihai, a ridicat de câteva ori privirea în sus, mai ales atunci când vorbea despre dragostea lui Dumnezeu ochii lui albaștri exprimau extaz spiritual, precum și expresia feței lui. După ce el termină Nicoleta spuse: ,,Mihai parcă ai fi un preot în timpul slujbei, privești ca și cum ai primi o revelație în timp ce vorbești.” 
  
Va urma... 
  
Referinţă Bibliografică:
POVESTEA UNUI ÎNVINS (5) / Eugen Oniscu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2104, Anul VI, 04 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Oniscu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!