Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Eugen Oniscu         Publicat în: Ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

POVESTEA UNUI ÎNVINS (4)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Unul din maiștrii de la fabrica de mobilă era o rudă mai îndepărtată cu Paraschiva, și ea aranjă lucrurile în așa fel încât Virgil fu dat afară. Apoi istoria se repetă, primi citație pentru divorț, totul decurse aproape identic, se divorțară, iar el trebuia să plătească pentru doi copii pensie alimentară și nu avea nimic de lucru, trăia doar din pensia bătrânului. Timpul trecea cu repeziciune, în șase luni nu reuși să lucreze decât puțin de tot, iar pentru neplata pensiei alimentare, fu arestat din nou de data aceasta pentru un an de zile. Intră din nou în pușcărie copleșit de sentimentul că ceva nu era corect în viața lui și că avea nevoie ca ceva să fie schimbat, altfel avea impresia că va deveni un ratat. 
  
Din nou, Virgil fu supus la influențele nefaste din pușcărie însușindu-și lecții proaste despre demnitatea umană și relațiile dintre oameni, orice firicel de remușcare din el era repede înăbușit de duritatea acelei vieți de pușcăriaș. Îi admira și copia pe cei mai tari, mai șmecheri, dintre deținuții ce conduceau totul, în acea teribilă viață din pușcărie. De asemenea îi ura, dar pe de altă parte era uimit de milițienii și securiștii ce călcau pe cine voiau ei în picioare, era convins că aceștea puteau distruge viața oricui fără a da socoteală cuiva. 
  
Sosi și ziua eliberării sale din pușcărie. În viața civilă se confruntă cu două mari probleme; găsirea unui loc de muncă, de asemenea îi trebuiau bani pentru a plăti pensiile alimentare. Lună de lună pe măsură ce timpul trecea datoriile lui creșteau, pe de altă parte pe unde intra la muncă se certa repede cu șefii sau colegii de muncă, el era plin de tupeu și confunda legile după care se guverna viața din pușcărie cu normele după care viața civilă trebuia condusă. În momentul când era pe punctul să intre a treia oară în pușcărie din cauza neplătirii pensiilor alimentare, Sorina una din surorile lui mai mari ce lucra la un restaurant ce era situat lângă autogara orașului îi făcu cunoștință cu o femeie pe nume Nicoleta care lucra și ea în acel local. Acea femeie era mai mare ca el cu zece ani, bărbatul ei murise, ea avea doi copii ce primeau o pensie destul de mare de pe urma tatălui lor ce fusese maistru strungar, de asemenea aveau o casă mare confortabilă ce le rămăsese ca moștenire. 
  
Nicoleta era o femeie frumoasă, sociabilă, apreciată de șefi și chiar de clienții acelui restaurant pentru buna dizpoziție cu care mereu îi întâmpina pe toți. Dar ea avea o hibă, consuma băuturi alcoolice în mod constant, uneori chiar în cantități destul de mari, iar la ea acasă se organizau petreceri cu mulți musafiri de multe ori totul pe banii copiilor. Nicoleta îl invită pe Virgil să se mute la ea acasă și așa începură să trăiască în concubinaj. Apoi ea scoase o sumă mare de bani de la casa de pensii în numele copiilor și plăti toate datoriile lui Virgil scăpându-l astfel de pușcărie. Ea era foarte îndrăgostită de el și îl socotea doar o victimă a unor circumstanțe nevaforabile. 
  
La început Virgil se comportă exemplar cu Nicoleta și copii ei, dorea să-și arate recunoștința pentru faptul că ea îl salvase de pușcărie. Însă tot acel comportament exemplar nu dură mult, la scurt timp Virgil începu din nou cu mici episoade de violență. Nicoleta spre surprinderea lui și datorită faptului că îl iubea îi tolera totul. Atunci el începu să mărească și mai mult doza de violență pe care o exercita asupra ei și a copiilor, se certară și se despărțiră un timp, apoi iar se reconciliară. El trăia alături de Nicoleta așa cum niciodată nu trăise, avea bani la dispoziție și confort, de lucrat lucra doar atunci când dorea, ea nu îi impunea să lucreze, bani pentru a plăti pensiile alimentare primea de la pensia copiilor ei, totul îi mergea foarte bine. 
  
Însă dintr-o dată se petrecu un fapt care avea să tulbure toată acea viață lipsită de griji a lui Virgil. Nicoleta rămase fără lucru pentru că fu prinsă cu nereguli mari în gestiune. De fapt pe lângă neregulile ce ea le făcea în colaborare cu șeful restaurantului, puneau apă în butoaiele cu bere, micșorau porțile de cârnați pentru clienți, scoteau astfel sume mari de bani pentru că vindeau acele porții micșorate la preț normal. Dar veni un control inopinant și fură prinși, se deschise o anchetă iar Nicoleta fu reținută la miliție pentru ceva timp. Avu nevoie de bani și împrumută sume mari de bani de la cunoscuți și cu greu reuși să scape de pușcărie. Însă își pierdu serviciul. Problema era că trebuia să-și plătească datoriile și nu avea bani, Virgil nu lucra, nu aducea bani în casă, de la casa de pensii nu mai putea lua pentrucă plătise pentru Virgil cu banii luați de acolo și încă nu achitase înapoi toată suma. 
  
O prietenă o sfătui să vândă casa și să-și cumpere una mai mică pentru a ieși din impas, așa că Nicoleta vându casa copiilor și își plăti datoriile. În acel timp Virgil reuși să tragă sforile în favoarea lui, găsi o casă destul de bună într-un alt cartier și o determină pe Nicoleta să cumpere cu banii rămași acea casă pentru a se muta cu toții acolo și a locui ca o familie. Totul decurse foarte bine până în momentul când trebuia făcut actul de propietate pentru noua casă, problema era că ei erau concubini nu erau căsătoriți legitimi așa că nu puteau fi trecuți amândoi pe actul de propietate. Virgil manipulă toate sentimentele Nicoletei pentru el și reuși să o convingă să rămână de moment doar el trecut pe act urmând ca mai târziu ei să se cunune și să o treacă și pe ea. 
  
Virgil era nespus de bucuros, nu îi venea să creadă că lucrurile în viață se întorseseră atât de mult în favoarea lui, era dintr-o dată doar el propietarul unei case cu ceva teren la oraș așa cum visase în cele mai sălbatice vise ale sale, și atunci avu următorul gând: ,,Am înșelat-o pe Nicoleta niciodată nu o voi trece pe act eu voi rămâne pe veci propietarul casei, și să văd dacă cu timpul nu îmi mai convine de ea o alung și mă însor cu una mai tânără ce îmi va face copii și mă va înțelege și aprecia datorită calităților mele. Iată că a sosit și clipa în care eu pot să aplic tot ce mi-am însușit din viață. Ce proastă a fost Nicoleta putea să aibă o locuință doar a ei și a copiilor ei însă a îngenuncheat-o dragostea și așa am câștigat eu.” 
  
În acel timp Virgil bea, cânta pe acasă, se veselea, în opinia lui făcuse un pas mare spre a intra și el într-e oamenii mai înstăriți ai societății. Obținu datorită relațiilor pe care Nicoleta le avea, și un bun post de muncă într-o fabrică. Totul îi mergea din plin, așa că se puse pe băut și chefuit în timpul liber. Nicoleta își gasi și ea altceva de lucru, de asemenea își urma obiceiul ei de a invita musafiri la ei acasă. Așa se scurseră zece ani timp în care el trăi laolaltă cu Nicoleta în acea casă, însă biata femeie suporta multă violență din partea lui. Îmbătrânise, ea nu mai era ca înainte și pe lângă faptul că suporta violență, trebuia să suporte și infidelitățile lui, el îi declara pe față că are amante și că vrea să scape de ea, că casa e doar a lui. Iar ea și copiii ei nu au nici un drept ci sunt la cheremul lui și îi poate arunca în stradă când vrea el. Nicoleta își mai găsea satisfacția doar în lucrul ei, cu musafirii pe care îi mai primea în casă, și cu unele aventuri pe care și ea le mai avea pe ascuns. 
  
Va urma... 
  
Referinţă Bibliografică:
POVESTEA UNUI ÎNVINS (4) / Eugen Oniscu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2102, Anul VI, 02 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Oniscu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!