Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Eugen Oniscu         Publicat în: Ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

POVESTEA UNUI ÎNVINS (2)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sosi vremea când Virgil împlini noăusprezece ani, primi ordin de recutare și apoi de încorporare. Simțea în el o sete teribilă de a se răzbuna pentru tot ce îndurase. Mai ales că și unii colegi de muncă râdeau de el datorită faptului că tatăl lui îi lua aproape toți banii pentru nevoile casei. Îi mai rămâneau doar trei săptămâni până să plece în armată, lucra încă pe șantier și își jurase lui însuși că nu va pleca în armată fără să se răzbune. Dar simțea că trebuia să lupte cu frica din el, pentru a putea realiza acest lucru. În fața tatălui său când acesta se înfuria, se simțea ca acel băiețel neajutorat de altădată și nu reușea să se depășească pe sine însuși și să acționeze ca un tânăr de nouăsprezece ani. Avea convingerea că era mai puternic ca tatăl lui, dar se temea, îl simțea pe acel băiețel înfricoșat și bătut de odinioară cum se zvârcolea în interiorul ființei sale. De când împlinise nouăsprezece ani Toader nu îl mai lovea, doar își exercita și mai departe autoritatea sa asupra lui, și el gemea în interiorul său sub mâna dură a tatălui său. 
  
Într-o seară clipa cea mare la care el visase atât de mult timp sosi. Luase salariul și băuse câteva beri cu unii colegi, iar când se întoarse acasă, îl găsi pe tatăl lui stând la masă împreună cu mama lui cu o sticlă de vin în față, foarte bine dispus. Intrând în cameră Virgil dădu bună seara uitându-se spre mama lui ca și cum ei i s-ar fi cuvenit tot respectul. După care Toader bătând ușurel cu palma în masă spuse: ,,Virgil pune salariul tău pe masă ca să văd ce voi opri pentru nevoile casei și ce îți las ție ca să te pregătești de armată.” Virgil simți cum valuri de furie oarbă adunată de atâțea ani de zile îl învăluiau, gândi: ,,Chiar și ultimul salariu vrea să i-l dau, îl zdrobesc acum.” Lenuța spuse: ,,Luna asta avem destui bani, lasă-i tot salariul să mai aibă ceva pentru armată îi va fi greu acolo fără nici un ban.” 
  
Într-o clipă starea de spirit a lui Toader se schimbă și spuse furios: ,,Femeie netrebnică cum îndrăznești, sau aveți secrete pe ascuns.” Apoi o lovi pe Lenuța peste obraz odată, de două ori, ba chiar și a treia oară, ridică mâna să o lovească din nou, însă își simți brațul imobilizat ca în strânsoarea unei menghine, întoarse capul și văzu că Virgil îl prinsese de braț. Privi spre cuțite, erau departe de el, iar toporișca afară în magazie, nu avea în acel moment nici unul din instrumentele cu care uneori când se îmbăta își îngrozea familia și o căuta cu cuțitul în mână pe Lenuța ce disperată fugea prin vecini. Vocea lui Virgil se auzi în cameră ștrangulată de furie: ,,De astăzi înainte în prezența mea nu o mai lovești ai înțeles?” Toader se albi la față, încercă să înjure dar nu putu articula nici un cuvânt preț de câteva clipe apoi spuse: ,,Lovește-mă nerușinatule, răzbunăte acum înainte de a pleca în armată ce nu știu eu că asta clocești în mintea ta nenorocită, ești sânge din sângele meu însă te simt ești mult mai rău ca mine,” și urmă apoi un șir de înjurături. 
  
Virgil rămase înmărmurit, înțelegând un lucru și anume faptul că bătrânul era învins. Îi dădu drumul mâinii și așteptă, ar fi vrut ca tatăl lui să sară la el, ca apoi el să se poată dezlănțui, însă acest lucru nu se petrecu. Toader ocărându-l plecă în altă cameră. Iar el ar fi vrut să-l lovească să-l trântească la pământ și să-l termine însă ceva îl oprea, simțea în el o luptă teribilă între acel băiețaș înfricoșat de imaginea tatălui său și tânărul format în acel mediu dur cu mușchii fortificați în urma atâtor ore de muncă brută, însă nu putea de moment să-l lovească pe bătrân, simțea că frica îl stăpânea destul de mult. Era conștient că de moment obținuse o victorie asupra tatălui său, ce îi dădea o mare satisfacție. Dar era ferm convins că trebuia să facă și pasul următor acela de al zdrobi pe bătrân în bătaie. 
  
La scurt timp după acea răfuială Virgil plecă în armată și acolo suportă multe chinuri, până ce ajunsese ca și el la rândul lui să chinuie pe alții. ,,Aici totul este ca în viața civilă unii îi calcă în picioare pe alții cu deosebirea că aici totul se face pe față fără nici o urmă de rușine. Pe când în viața civilă oamenii se ascund după paravanele cinstei și ale omeniei, abia aici toți își dau arama pe față, și toate cadrele militare cu fețele lor de oameni cinstiți ce și le afișează în societate, abia aici se dezlănțuie ca niște turbați asupra soldaților,” așa gândea el uneori. Pe măsură ce timpul trecea omul lăuntric din interiorul lui Virgil se modela după toată răutatea și duritatea pe care el le văzuse în oamenii pe care îi întâlnise în viață. Avea ferma convingere că și cei mai buni oameni erau doar niște actori, adică se prefăceau că sunt buni, era convins că dacă s-ar fi dus tiptil la ei acasă i-ar fi surprins ca pe tatăl lui plini de violență verbală sau fizică. 
  
,,Totul îmi este mult mai clar, dacă oamenii nu te pot zdrobi în bătaie și chinuri atunci fac cumva să te exploateze prin muncă sau să vadă ce profit au de pe urma ta și să te șmecherească ei cumva. Acesta este tot adevărul gol goluț despre lume, nu ai altul. Și dacă ăsta e jocul? O, eu știu să-l joc, voi juca pe măsura a ceea ce mi se cere.” Așa monologa în perioada armatei Virgil când încerca să-și formeze o concepție proprie despre lume și o filozofie după care să se ghideze în viață. De asemenea în acea perioadă ajunsese la concluzia că și intelectul trebuie dezvoltat pentru ca unii să nu te manipuleze cu ușurință și începu să citească unele cărți mai ales că nu era lipsit de agerime de minte. Ba chiar în școală începuse bine cu învățătura, însă influențele dăunătoare ale mediului înăbușiră toate aspirațiile lui spre ceva mai bun. Termină armata ca un tânăr isteț, și cu convingerea clară că viața trebuie trăită așa cum el o înțelese. 
  
Reîntors acasă reuși să facă pasul cel mare și mult dorit și anume să se răzbune pe tatăl său și făcu totul cu multă satisfacție. Ba mai mult deveni atât de violent cu cei ai casei, încât la scurt timp o lovi și pe maicăsa ce încercase să sară în apărarea bătrânului. Apoi la o bere cu niște prieteni din cartier, unul ce era vecin cu el îi spuse: ,,Virgil pe taicătu l-ai bătut pentrucă te-a maltratat de mic, dar pe maicăta de ce ai lovit-o? Asta numai înțeleg, cum de ai putut să faci așa ceva?” Virgil își încruntă fruntea, iar ochii săi verzi îl priviră pe cel ce-i adresase acele cuvinte cu o privire rece, plină de duritate, și de dorința de al lovi și pe cel ce-i adusese acel reproș. Pentru câteva clipe se așternu tăcerea între ei, pentru unii parcă nici berea nu mai avea gust aflând că stau la băut cu unul ce-și bătuse mama. 
  
Fiind liberat din armată Virgil avea dorința de a se însura. Însă cu fetele avusese întotdeauna o problemă, pentrucă cele cu o situație materială bună și cu o oarecare educație îl evitau din cauza faptului că el petrecea mult timp într-un anturaj rău famat și provenea dintr-o familie cu probleme precum consumul de alcool și violența. Deși era un tânăr chipeș, înalt, cu părul șaten, îmbrăcat mereu curat mai ales când ieșea în oraș, fetele frumoase și cu situație materială rămâneau de necucerit pentru el. Toate fetele cu care el până atunci avusese de-a face proveneau dintr-un mediu dur, rău famat. Însă în acea perioadă reuși să cucerească inima unei fete simpatice, cu educație, ce provenea dintr-o familie foarte săracă. Ioana așa se numea acea fată vedea în acel tânăr cu prezență bărbătească, ambițios, pe unul de care își putea lega cu încredere viața pentrucă el credea ea, va reuși cu siguranță în viață. 
  
Va urma... 
  
Referinţă Bibliografică:
POVESTEA UNUI ÎNVINS (2) / Eugen Oniscu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2089, Anul VI, 19 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Oniscu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!