Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Eugen Oniscu         Publicat în: Ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

PAȘI SPRE ABIS ( 2 )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Când mai aveau doar două zile ca să părăsească apartamentul Mihai găsi pe cineva care să-i găzduiască pentru un timp nedeterminat. Era un fost coleg de servici pe nume Viorel ce era mai tânăr cu doisprezece ani ca Mihai lucraseră un timp împreună Viorel ca ucenic, iar Mihai îl luase sub ocrotirea lui ajutându-l și învățându-l puțină meserie. Acesta fusese foarte supus și ascultător nu îl contrazise pe Mihai niciodată îl respecta foarte mult fusese de câteva ori și la ei acasă. Unii oameni îl avertizaseră pe Mihai să aibă grijă cu Viorel pentru că este un om periculos însă el îi înfrunta pe toți spunându-le să-și vadă de treaba lor pentrucă ucenicul său e un om de treabă. 
  
Viorel locuia în casa părintească ce nu era prea mare avea doar o sală și două camere în una locuia doar el singur fusese cândva căsătorit apoi divorțase. Avea o fetiță care locuia cu fosta sa soție ce se recăsătorise de asemenea avusese câteva relații cu alte femei trăind în concubinaj însă se terminaseră mai toate relațiile sale la fel în violență pentru că Viorel bea mult în ultimul timp după ce îi muriseră părinții nu prea mai avea cine să-l mai dojenească, să-l mai supravegheze și el își alesese un anturaj rău famat din cartier, de lucrat nu mai lucra decât zilier și nimic mai mult doar ca să se întrețină. La început îi arătă un respect deosebit lui Mihai și bineînțeles Sofiei, câte odată mergeau cu ziua toți trei la muncă pe unde de obicei Viorel mai lucra în mod special în agricultură pe la anumiți vecini mai înstăriți scoteau doar cât să aibă de mâncare și băutură. Viorel se purta aproape ca la fabrică săritor și supus îl ajuta pe Mihai la muncă de asemenea era foarte respectos cu Sofia. 
  
Însă pe măsură ce timpul trecea și Viorel înțelegea tot mai bine că cei doi sunt tot mai dependenți de camera ce el o oferise pentru ei și nu mai aveau unde trage, începu să devină cinic iar mai mult atunci când era pe jumătate beat să-i facă unele avansuri Sofiei ce era mai tânără cu cinci ani ca bărbatul ei. Începu să-l privească pe Mihai așa cum era în realitate ca pe un ratat ce căzuse de pe treapta înaltă de unde cândva își desfășura viața în societate și să facă unele glume proaste pe seama lor iar la băutură să-i înjure spunându-le că el este binefăcătorul lor și merită mulțumiri și atenții speciale din partea lor. 
  
Apoi recurse la un alt joc crud și meschin, începu cu nerușinare în absența lui Mihai să-i ceară Sofiei să devină amanta lui iar cum aceasta se împotrivi amenință că îi va da în stradă. După ce Sofia se împotrivi un timp de frică și de asemenea fiind sub efectul alcoolului îi cedă așa că deveniră amanți. Iar Viorel începu să-l trateze cu și mai mare dispreț pe Mihai care răbda cu stoicism toate umilințele la care era supus nebănuind ce era de fapt între Sofia și Viorel, îi surprindea uneori vorbind prin colțurile curții ca și cum ar fi avut secrete, apoi uneori se trezea noaptea și vedea că Sofia nu era în pat cu el, însă adormea repede gândind că e pe afară. 
  
Îl suporta tot mai greu pe Viorel ce devenise un fel de despot în comportamentul său cu Mihai numai gândul că de moment nu avea unde să se ducă îl făcea pe Mihai să îndure totul crezând că în curând ceva va ieși și va scăpa din acea situație ce i se părea extrem de umilitoare însă își îneca tot mai mult amarul în băutură atunci când avea prilejul. Într-o după amiază se întorcea din oraș și în momentul când intră în casă văzu că nu era nimeni în sală pătrunse în camera sa și constată că Sofia nu era însă auzi glasul ei în camera lui Viorel așa că se decise și intră și spre consternarea lui îi surprinse pe amândoi îmbrățișați atunci tună cu glas de fulger: 
  
,,Cum ai putut femeie nerușinată să-mi faci una ca asta, iar tu șarpe ce cândva te-am încălzit la sânul meu și acum mă muști cu otrava ta zi de zi să adaugi la toate blestemățiile tale și aceasta de pe urmă,” se opri puțin și trase aer simțea că se sufocă. Viorel se ridică de pe pat cu un zâmbet cinic înaintă spre el și spuse sarcastic: ,,Ratatule numai iești în stare de nimic, ai ajuns ca un vierme ce se târâie pe jos ești la mila mea dacă eu vreau te arunc în stradă cel puțin Sofia a înțeles situația în care vă aflați...” urmă apoi un întreg șir de înjurături și vorbe grosolane. 
  
La un moment dat Mihai simți că nu mai poate că a ajuns la culme simți că își pierde controlul înaintă cu pumnii strânși spre Viorel deși era conștient că avea puține șanse pentru că Viorel era mai tânăr și mai puternic ca el. ,,Canalie nenorocită,” apucă să mai spună Mihai. Apoi în următoarele momente simți lovituri grele de pumni ce îi cădeau în cap, în față, în piept se rostogoli pe jos sângele îi curgea din nas încercă să se târască spre ieșire însă Viorel începu să-l lovească cu picioarele înjurându-l, la un moment dat apăru Sofia între ei strigând: 
  
,,Lasă-l în pace că-l omori, dacă nu îl lași în pace chem poliția.” În momentul când auzi menționându-se de poliție Viorel ca prin minune se calmă, nici măcar nu mai înjură ba mai mult se strecură printre cei doi și ieși afară în stradă pornind la voia întâmplării prin cartier avusese probleme în trecut cu poliția și se temea ca nu cumva vecinii să anunțe poliția și astfel el să intre în probleme era decis să nu se întoarcă decât târziu în noapte acasă. Mihai se târă puțin prin casă apoi ajutat de Sofia se ridică în picioare tremurând din tot corpul iar când se văzu în picioare o îmbrânci pe Sofia apoi se duse cu pași înceți la robinetul cu apă din curte unde se spălă cu apă rece apoi se așeză jos pe prispa casei se simțea ca un om adânc umilit iar în același timp atât de neputiincios îi sunau în cap mai ales toate jignirile lui Viorel și modul batjocoritor prin care îi spuse: ,,Să pleci de la mine aici nu este azil pentru alcoolici.” 
  
Mihai lăsă capul în jos îi curgeau lacrimi se simțea umilit așa cum nu fusese niciodată în viața lui mai presus de orice simțea o durere adâncă în suflet avea impresia că se prăbușise jos de tot în abis. ,,O Doamne ce umilință și rușine, ” spuse apoi își șterse lacrimile după care se hotărâ în sinea lui să înfrunte totul cu bărbăție însă se simțea distrus sufletește se ridică cu greu și porni spre casă să-și ia lucrurile în prag o întâlni pe Sofia care îi spuse ceva dar el nu o mai auzi și nu o mai băgă în seamă Sofia repetă aceleași cuvinte din nou: ,,Unde te duci ce vei face? Înțelege-mă nu am avut încotr-o ma presionat atât de mult.” ,,Măcar taci nu mai vorbi e mai bine,” spuse Mihai. 
  
Își luă lucrurile într-o geantă de voiaj și ieși din casă apoi din curte îl stăpânea un puternic îndemn de a merge pe malul Dunării. ,,O Doamne ce zile am ajuns sunt terminat și încotr-o mă voi duce nu știu, iar pe Sofia nu cumva eu am împins-o în acest abis în care ne zvârcolim acum amândoi, da un lucru e sigur suntem în abis. Ce fericit am fost cândva cu Sofia chiar dacă nu am avut copii ne-am înțeles bine până la pierderea locuinței of, și acel moment când am predat locuința ce dureros și umilitor a fost,” gândi Mihai. 
  
Mergea greoi printre trecătorii de pe stradă până ce ajunsese pe faleză unde se așeză pe o bancă. Avea dureri peste tot în corp îl dureau coastele, capul, măxelarul de asemenea în piept simțea o durere puternică își așeză geanta sub cap și se întinse pe o bancă, auzea plescăitul valurilor Dunării apoi pescărușii croncănind îi vedea zburând în cercuri pe deasupra sa iar dincolo de pescărușii care zburau cerul albastru nesfârșit. Întoarse puțin capul și privi spre Dunăre cum plutea lin parcă alunecând un vas de pescuit apoi oftă prelung închise puțin ochii dorea să rămână așa nemișcat liniștit însă nu putu decât câteva momente simțea nevoia să se miște mereu din cauza durerii din coaste ofta mereu, adânc ca un om profund îndurerat. 
  
Începând cu acel sfârșit de vară Mihai pentru prima dată în viața lui începu să trăiască printre oamenii străzii, învăță să se strecoare noaptea cu ei în anumite subsoluri pentru a dormi apoi cum să strângă sticle ca să facă rost de bani de băutură de asemenea mergea împreună cu alții la o cantină unde primeau o masă gratuită o dată pe zi. Deși îi era rușine întregul său orgoliu se simtea rănit înțelesese că nu avea încotr-o trebuia să supraviețuiască reuși să-și facă chiar și un prieten un om pe nume Vladimir un lipovean ce din cauza băuturii pierduse totul în viață familie, casă, iar la divorț soția și copii rămăseseră cu casa iar el pe drumuri, ba mai mult făcuse și ceva pușcărie pentrucă nu plătise pensie alimentară celor trei copii ai săi. 
  
Vladimir era tovarășul său de suferință mergeau amândoi peste tot îl învăța de care oameni ai străzii să se ferească pentru că erau periculoși și binențeles beau amândoi plângându-și soarta și depănându-și amintirile decând erau ei niște oameni de treabă în societate. Venii și toamna iar timpul începu să se răcească, era tot mai greu de supraviețuit în stradă Vladimir însă îi spuse că acum este o mare oportunitate pentru ei așa că îl luă pe Mihai și împreună cu alți vagabonzi trecură cu bacul Dunărea pentru a căuta de muncă la cules de porumb. Pentru că începea campania și aveau mari șanse să găsească de lucru mai ales că pe Vladimir ce era un om puternic și robust îl cunoștea multă lume iar mai mult de atât el mai lucrase și în alți ani la diferiți propietari la cules de porumb. 
  
Găsiră repede de lucru primeau și mâncare iar pentru puțini bani Vladimir aranjă cu un vagabond ce locuia într-o casă părăsită să doarmă acolo se strângeau mai mulți vagabonzi acolo noaptea chiar și unele femei. Uneori Mihai privind acei oameni și stând în anturajul lor simțea o durere în suflet iar în acele momente simțea nevoia să bea, de asemenea Vladimir când se îmbăta începea să cânte pe rusește și îi curgeau lacrimi din ochii să-i albaștrii iar întreaga sa fizionomie exprima o durere adâncă cei cel cunoșteau știau că în astfel de momente nu era bine să îl deranjezi pentru că plângea spuneau ei după soția lui o lipoveancă frumoasă ce se recăsătorise cu un funcționar de bancă. Iar într-adevăr Vladimir suferea enorm în interiorul său și de aceea apela mereu la băutură ca să uite însă straniu uneori reușea să uite dacă se îmbăta bine iar alteori pur și simplu suferea mai tare. 
  
Într-o după amiază Mihai era în oraș cu Vladimir făcuseră niște cumpărături și se grăbeau să prindă bacul ca să ajungă în acel sat unde lucrau și locuiau când în dreptul unei vitrine se întâlni cu Sofia față în față, Mihai păli ceva în el se cutremură mai ales că Sofia era foarte schimbată și puțin palidă, era îmbrăcată curat se vedea după fizionomia ei că nu mai consumase alcool de mult, iar ceva din frumusețea ei feminină de altădată se oglindea pe fața ei. În primul moment Mihai se bucură că o văzu de fapt în adâncul ființei îi dusese dorul în tot acest timp, simțea uneori că se sufocă că viața fără ea nu poate avea nici un sens fusese mereu pentru el nu numai o soție ci ca o mamă cei purtase de grijă, se opriră privindu-se apoi ea spuse foarte liniștită: ,,Ce faci Mihai?” 
  
Va urma... 
  
Referinţă Bibliografică:
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) / Eugen Oniscu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1769, Anul V, 04 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Oniscu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!