Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Eugen Oniscu         Publicat în: Ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

PAȘI SPRE ABIS
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Tudor Mihai aproape că nu putea să creadă că mai avea doar o săptămână și trebuia să părăsească pentru totdeauna apartamentul în care trăise o viață. Iar la cei cinzeci și șapte de ani ai săi nu știa încotr-o să apuce, deși lucrase ani buni ca strungar de ceva timp nu mai avea de muncă fusese dat afară din cauza faptului că bea foarte mult în ultima vreme și absenta nemotivat de la servici. Soția îi era de mult casnică iar mai rău de atât căzuse și ea în ultimii ani în patima băuturii, fizionomiile lor suferiseră o uriașă transformare arătau ca niște persoane dependente de alcool. 
  
Căutaseră amândoi câte ceva de muncă dar erau respinși de peste tot, ba mai mult un patron mai temerar ce avea o mică fabrică de încălțăminte le zise pe un ton tăios: ,,Nu vă pot angaja că îmi fac firma de râs și dau faliment, cu fețele astea de alcoolici ce le aveți nu-mi inspirați nici o încredere și chiar dacă prin absurd să spunem că vă angajez voi stați liniștiti și vă vedeți de treabă până luați primii bani după aceea valea la cârciumă o țineți zile în șir în băutură. Parcă eu nu cunosc oameni ca voi știu bine de ce sunteți în stare, așa că vă rog ca pe aici pe la mine să nu mai călcați dacă nu mă înșel e a treia oară de când veniți pe aici, așa că nu vreau să vă mai vadă lumea pe la fabrica mea.” 
  
Mihai își încordă maxilarul ca să se abțină să nu îl înjure pe acel om, ba mai mult simți o furnicare prin tot corpul o furie groaznică îl cuprinse s-ar fi năpustit asupra acelui individ să-l zdrobească în bătaie să-și reverse tot amarul adunat în ultimul timp însă se abținu îi întoarse spatele și plecă împreună cu Sofia așa o chema pe soția lui. În ultimul timp se certau tot mai des își reproșau unul altuia că ar fi vinovat pentru situația în care se găseau. Mai ales diminețile erau cele mai grele pentru Mihai pentru că se scula și începea treaz fiind să-și facă unele procese de conștiință pur și simplu stătea în fața realității și nu îi venea să creadă că așa arăta viața lui. 
  
,,Cum eram eu odinioară un om de bine în acest minunat oraș de lângă Dunăre, lucram ca strungar aveam cea mai mare categorie, făceam atâtea piese cu iscusință și plăcere iar oamenii mă respectau pe când acum îmi tremură mâinile și nu aș mai putea face la strung nici cea mai simplă piesă. Sofia era o doamnă în societate, e adevărat că mai mergeam seara cu colegii pe la cârciumă însă toți mă respectau eram mereu în centrul atenției când începeam eu să vorbesc se opreau și mă ascultau apoi după ce eu terminam continuau ei și acum în ce situație am ajuns și mai rău e faptul că în curând voi fi în stradă.” 
  
Așa gândea Mihai când se pleca în sine pentru a se cerceta pe el însuși și situația în care se găsea. Tot ce am așternut în scris despre gândurile sale interioare cele mai tainice era adevărat așa fusese viața lor până ce începuseră să decadă din cauza faptului că făceau prea multe petreceri în casa lor și ușor,ușor deveniseră prea dependenți de alcool. De asemenea neavând de lucru în ultimul timp vânduseră aproape toată mobila de prin casă și toate lucrurile de valoare, iar ce era și mai dramatic era faptul că pierdeau apartamentul datorită faptului că fuseseră înșelați de un așa zis prieten pe nume Rică care era în vremurile bune nelipsit de la ei din casă și căruia îi mergea vestea de om foarte descurcăreț care știe să tragă sforile în societate și să facă afaceri scoțând profit din cele mai nepromițătoare circumstanțe. 
  
Rică reușise ajutat fiind și de faptul că îi îmbătase pe Mihai și Sofia să îi determine să garanteze cu apartamentul pentru ca el să scoată o sumă mare din bancă pe care să o investească într-o afacere ce după spusele lui Rică avea să-i îmbogățească pe toți. Rică după ce luă acel împrumut de la bancă investise o parte din bani în construcții însă lucrurile nu ieșiseră așa cum el le plănuise afacerea lui falimentă, ba mai ajunsese să datoreze bani muncitorilor care lucraseră pentru el și dădu bir cu fugiții peste noapte dispăru din oraș. După ceva timp îi dădu lui Mihai un telefon spunându-i că este în Germania unde are o mică firmă de construcții și va da lovitura cumpărându-le două apartamente asigurându-l să nu-și facă griji că totul va ieși foarte bine. Cu toate că Mihai îi spusese la disperare că s-ar mulțumi doar ca Rică să plătească rata la bancă însă Rică scurtă convorbirea și de atunci nu îi mai sună iar de câte ori ei îl căutau la telefon niciodată nu le mai răspundea. 
  
Uneori așa din senin izbucnea cearta între ei, Mihai se enerva și dorea să-și reverse tot amarul pe Sofia atunci îi reproșa în mod dur spunându-i: ,,Nu îți e rușine de tine din ce erai odată iată în ce te-ai transformat acum, eu măcar sunt bărbat beau dar îmi port capul pe umeri.” ,,Nerușinatule uită-te în oglindă în ce hal ai ajuns ai să dormi în stradă poate așa te vei lecui de orgoliul tău,” îi răspundea isteric Sofia. 
  
Apoi începeau să se înfierbânte amândoi la ceartă jignindu-se reciproc până ce Sofia tremurând de furie se dezlănțuia în așa hal asupra lui incât Mihai trebuia să-i spună hotărât: ,,Taci din gură că atât îți trebuie,” însă nici așa nu o mai putea opri și era nevoit să plece el din cameră ca să nu o mai audă. Nu era un om violent în cei treizeci de ani de căsnicie nu îi dăduse decât două palme însă acum simțea că își pierde controlul pentru că era prea stresat iar faptul că peste câteva zile trebuia să predea apartamentul la bancă îl umplea de amărăciune, ba mai mult simțea că capul îi e strâns ca într-o menghină și mai mult ca oricând avea nevoie să bea însă nu mai avea bani iar când era treaz totul în viața lui era foarte dureros. 
  
Întru-un astfel de moment după o ceartă intră în baie numai ca să nu o mai audă pe Sofia și se privi în oglindă, da era el cu fața buhăită de alcool ba chiar deformată, ochii roșii, cute adânci peste tot, pielea de pe gât și corp începuse să i se zbârcească, dar cel mai mult îl durea faptul că pe drept cuvânt oamenii îl puteau numi un bețiv. ,,Da sunt un bețiv m-am prăbușit prea jos și poate că tot eu sunt vinovatul principal de căderea Sofiei dar cea mai mare prostie am făcut-o atunci când am avut acea oarbă încredere în Rică. Acum beau să uit ca să nu mai stau față în față cu mine însumi, cred că beau doar să nu mă mai aud pe mine însumi, glasul conștiinței mă îndurerează am nevoie de băutură ca să îl opresc e teribil acum pentru mine să mai stau fără băutură. Totul s-a sfârșit pentru mine în dezastru măcar dacă nu pierdeam casa mai era un firicel de speranță însă acum totul e pierdut uf, ce tristă e viața mea și cât de frumoasă era odată dar n-am știut să mă comport ca un adevărat om de treabă. Deși mă mândream că sunt cineva în realitate m-am distrus singur iar acum unde ne vom duce, ce vom face la cine să mai apelez pentru că am cerut ajutorul la toți prietenii noștrii din vremurile bune și toți se fac nevăzuți atunci când e vorba să ne ajute. Dar cel mai trist este faptul că îmi place alcoolul așa cum de mic copil îmi plăceau prăjiturile acum îmi plac băuturile tari. Certurile cu Sofia nu vor soluționa nimic trebuie să fac ceva să găsesc pe cineva care să ne găzduiască pentru un timp,” în momentele sale de luciditate așa monologa Mihai. 
  
Va urma... 
  
Referinţă Bibliografică:
PAȘI SPRE ABIS / Eugen Oniscu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1766, Anul V, 01 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Oniscu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!