Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Eugen Oniscu         Publicat în: Ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

TIMPUL MARILOR HOTARARI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Intr-o unitate militara de pe langa Bucuresti ce era asezata in mijlocul campiei, schimbul garzii inainta prin noapte, pentru a efectua schimbarea santinelelor. Soldatul Ionut era si el in acel schimb al garzii, trebuia sa intre in post era bucuros pentru ca vazuse fisa santinelelor la corpul de garda si stia ca el era in postul cinci iar la postul sase trebuia sa fie santinela soldatul Emil pe care el il stima foarte mult. Iar dupa obiceiul santinelelor ce treceau prin posturile cinci si sase stia ca in acea noapte puteau sta de vorba, pentru ca cele doua posturi erau apropiate iar de pe un damb ce era intre posturi se putea sta de vorba si veghea in acelasi timp, era intr-adevar putin riscant insa ca soldati veterani ce faceau garda permanenta si cunosteau modul cum decurgea totul in acea unitate, in legatura cu garda isi permiteau.  
 
Ionut era un tanar puternic, inalt, facuse kaiac- canoe in viata civila de asemenea castigase si cateva competitii cu echipa sa la nivel national. Era din Timisoara iar in viata civila lucrase la C.F.R. desi avea douazeci si unu de ani pe fata sa avea ceva copilaresc imprimat, impletit cu un aer adolescentin, i se citea din ochii sai verzi, din toata expresia fetei lui o bunatate aproape copilareasca avea o minte agera si bine dezvoltata ii placea sa analizeze oamenii si viata. Nu as dori ca cititorul sa creada ca acest tanar era un inger, avea si parti intunecoase in caracterul sau de care el era constient, insa exista in fiinta sa o parte luminoasa pe care am dorit sa o scot in relief cu un scop anume pe care am sa-l dezvalui pe parcursul acestei povestiri, insa asa cum ii spunea mereu tatal sau mostenise sensibilitatea si inima buna a mamei sale, ce murise cand el avea doisprezece ani mai pastra in inima sa amintiri vii despre mama sa. Tatal lui se recasatorise si el cu fratii si surorile sale crescusera cu acea femeie pe care o respectasera si desi se comportase bine cu ei, el niciodata nu putuse sa-i spuna mama si cel putin in inima lui niciodata nu putuse lua locul mamei lor.  
 
Nu ii placeau incaierarile, betiile, bancurile proaste, pe care unii soldati aveau o pasiune in ale povesti de asemenea nu bea, nu fuma, datorita sportului pe care il facuse, dar si datorita educatiei pe care o primise. In acea noapte era bucuros ca il avea in postul sase pe soldatul Emil pentru ca era unul din cei pe care el ii stima si aprecia. Aveau cateva lucruri in comun erau sportivi Emil practicase si el in viata civila diferite sporturi, era un tanar puternic cu o statura barbateasca, insa cam ciudat dintr-un anume punct de vedere, aveai impresia ca el trasase un cerc in jurul sau in care nu lasa pe nimeni sa intre, desi era acolo traia ca toti ceilalti acea viata de soldat era adancit in el insusi, Ionut il surprindea adesea pe ganduri, meditativ, dadea impresia unui tanar absorbit in contemplarea unor teme de importanta universala. Nu se unea cu acei soldati ce uneori mai fugeau prin sat sa se distreze, nu vorbea vulgar, nu se certa cu ceilalti, insa soldatii si unele cadre militare il respectau pentru ca isi indeplinea indatoririle de soldat si nu facea probleme.  
 
Ionut insa avea impresia ca Emil era ca un vulcan ce inca nu erupsese insa credea ca in viata civila o va face, ii dadea impresia unui tanar mistuit in interiorul sau de o pasiune sau de o mare taina pentru ca avea un aer solemn in tot ce facea, de asemenea era foarte serios. Ionut intra in post facu o ronda pentru a vedea daca totul este in regula, apoi se urca pe dambul ce unea cele doua posturi si fluiera, din intuneric la departare de dupa niste magazii Emil ii raspunse fluierand. Acea noapte de vara il incanta pe Ionut, mai ales bolta cereasca si calea lactee pe care putea sa o admire, apoi mireasma campului in noaptea de vara, era august campurile erau pline de lanuri de porumb, floarea soarelui in departare la orizont se vedea satul cel mai apropiat luminat fiind pe alocuri de electricitate, ramase cu privirile atintite in zare spre sat gandind:  
 
,,In octombrie pe cinsprezece voi fi liber sa ma duc acasa sa imi incep din nou viata mea, ma voi intalni din nou cu Adina va trebui sa-mi reiau antrenamentele, va fi putin cam greu pentru ca aici in armata nu am prea facut sport , insa lucrul cel mai minunat este ca voi fi din nou liber poate ca ma insor sa vedem ce va spune Adina si mai ales va trebui sa am o confruntare cu ea in privinta dorintei ei ce mie mi se pare ridicola ... “ Auzi un fosnet in apropierea lui se intoarse brusc, Emil era langa el cu arma in spate inalt, puternic, dadea impresia unei santinele bine antrenate. ,, Ce noapte linistita de vara, spuse Emil.“ ,,Da insa cred ca lucrul cel mai bun este ca maine AMR nostru este mai mic cu o zi, numai avem mult Emil si se termina ne liberam astazi este cinci august doar doua luni si ceva si gata armata este uitata o lasam in urma ne luam zborul fiecare pe drumul sau in viata iar tu ai intrat aici avand doazeci de ani si te liberezi la douazeci si unu apoi te poti insura daca vrei, viata poate fi si frumoasa daca noi vrem nu este asa?“ intreba Ionut.  
 
Dupa cateva momente de tacere Emil spuse: ,,Ai dreptate in ceea ce spui, depinde foarte mult de noi, de modul cum gandim, putem sa ne facem viata frumoasa sau nu, insa revenid la ceea ce traim acum pot sa spun ca suport armata altfel de cum o percepeam la inceput, ies la doisprezece noaptea afara pentru a intra in post ca la doisprezece ziua m-am obisnuit intr-o oarecare masura cu tot sistemul asta militaresc insa la inceput mi-a fost tare greu la Bucuresti la regiment nu ma puteam acomoda mi se parea imposibila viata de soldat pentru mine.“ ,,In noaptea asta te simt cu chef de vorba nu ca in acele nopti pe care le-am mai stat pe aici si nu prea ai vorbit. Hai sa te intreb ceva ca sa te descos putin sunt si lucruri pe care le-ai facut in armata si iti amintesti cu rusine?“ ,,Da sunt, spuse Emil.“ Iar Ionut continua: ,,Bine, bine toti le avem dar ia spune-mi ceva despre cum ai inceput la regiment de unde ai fost detasat aici, eu vin de la o alta unitate iar acolo viata nu era asa de dura sau daca nu vrei sa-mi vorbesti despre tine cel putin spune-mi cum o duceau acei soldati ce isi incepeau viata militara vreau sa-mi povestesti ceva in noaptea asta nu te las asa usor.“  
 
Emil tacu putin adunandu-si gandurile, greierii se auzeau cantand prin iarba in noaptea de vara, stelele straluceau frumos pe bolta cereasca, aceasta priveliste stelara in atatea nopti de veghe il indemna pe Emil spre contemplare si visare erau momentele cele mai placute pentru el, undeva in departare se auzi suieratul unui tren de marfa ce se apropia de Bucuresti, era o noapte placuta pentru a asculta o poveste din armata.  
 
,,Aveam cam doua saptamani de armata, mi se parea toata acea perioada de instructie foarte grea, de nesuportat anul ce imi statea in fata ca un mileniu, iar la regiment unde eram recrut se facea armata dupa carte totul regulamentar cu cadre militare foarte severe, cu soldati de ciclul doi ce aveau caractere dificile. Intr-o noapte eram planton doi, m-a sculat soldatul ce fusese planton unu nici macar nu am apucat sa-i privesc fata, pana sa ma trezesc eu mai bine el sarmanul se si bagase in pat in speranta de a prinde putin somn din orele cei mai ramaneau pana dimineata, ne sculau devreme tare pentru a merge pe sectoare pana la sosirea cadrelor, am inspectionat rastelul cu armament apoi bocancii de pe hol, pentru ca se mai furau bocanci sau se completau cum se spunea in armata. Apoi m-am asezat la masa unde de obicei statea soldatul ce era de planton, erau acolo pe masa diferite ziare era si o carte pe care un soldat o imprumutase de la biblioteca unitatii era Winnetou volumul unu o citisem in adolescenta m-am uitat putin pe carte, apoi am dorit sa aflu ultimele stiri de prin ziare insa nu ma puteam concentra sa citesc, eram stresat gandurile imi fugeau mereu spre viata mea de soldat, ma intrebam cum o voi scoate la capat eram constient ca trebuia sa-mi angrenez toate fortele fiintei mele pentru a termina cu bine armata. Nu puteam intelege pe atunci tot rostul a atator detalii ale vietii de armata, mai ales cum se chinuiau unii pe altii, cei ce erau pe o treapta mai superioara in sistem ii chinuiau pe cei de pe o treapta mai inferioara si ce era mai ingrozitor era faptul ca unii disfrutau de modul cum isi chinuiau semenii. Atunci acolo m-am decis ca cu ajutorul Bunului Dumnezeu sa merg inainte cu incredere sa depasesc orice obstacol pentru a ajunge cu bine in ziua liberarii.  
 
A doua zi ne-au dus la munca, de fapt a fost singura zi din toata perioada mea la regiment in care am facut si altceva in afara de sectoare, instructie si sapat transee pentru obuzier in acele seri reci de toamna. Intr-o curte erau gramezi mari de porumb ne asezam mai multi soldati pe langa fiecare gramada si sortam stiuletii de porumb cei mai mari intr-o parte cei mai mici in alta, apoi ii caram cu panerele in hambare diferite. Eram destul de trist indeplineam mecanic acea munca adancit in mine insumi mai toti soldatii ce erau la munca erau recruti, unii munceau tacuti altii mai glumeau razand, langa mine era un soldat firaf ce nu contenea de vorbit ne povestea de toate mai spunea si unele glume insa nu puteam fi atent pierdeam mereu firul la ceea ce el spunea. In fata mea statea soldatul Dumitru despre care stiam ca este din Galati si nimic mai mult unul din cei multi ca si mine imbracat in haine verzi, insa de cateva ori i-am privit fata si am ramas surprins de durerea imprimata pe fata sa. M-am gandit ca sunt unii ce sufera mai mult ca mine in armata tuturor intr-un fel sau altul ne este greu imi spuneam si continuam sa lucrez cu capul in jos prins in gandurile mele. Imi placea sa ridic panerul cu porumb pe umar si sa merg cu pasi vioi pentru al goli la hambar acest exercitiu ma ajuta sa inving acea stare apasatoare ce o aveam.  
 
Deodata in timp ce eram cu capul in jos langa gramada de porumb am auzit un hohot de ras si un glas spunand: ,,Uitati-va ala plange.“ Am ridicat capul si in fata mea era soldatul Dumitru cu lacrimi in ochi ce i se prelingeau pe obraji incerca sa-i opreasca cu mainile insa lacrimile ii curgeau tot mai multe, incerca sa se stearga la ochi cu o batista apoi lua in graba un paner cu porumb si pleca spre hambare. Soldatul de langa mine ce pana atunci ne istorisise atatea lucruri deodata se oprise tacea si el, iar mai toti soldatii asezati pe langa alte gramezi incepura sa rada iar sergentii angajati faceau glume pe seama bietului soldat Dumitru ce se pierduse pe langa hambare.  
 
Bine este ca sa plangem insa niciodata inaintea oamenilor ci in ascuns doar inaintea Bunului Dumnezeu apoi sa ne ridicam dinaintea Sa plini de puterea ce numai rugaciunea facuta in taina o poate da. Insa cred ca pe soldatul Dumitru durerea cei venea in urma acelui inceput dur al vietii de armata la rupt sufleteste asa ca a izbucnit in plans in vazul tuturor. Atunci acolo m-am gandit ce ar fi daca in seara asta prind un moment in care sa ma apropii putin de bietul Dumitru pentru ai vorbi putin si ai insufla un optimism realist. Stii citeam intr-o carte ca oamenii pe care ii intalnim in viata se lupta fiecare cu problemele lor iar noi nu le putem rezolva toate aceste probleme insa este foarte posibil ca bunatatea noastra sa fie minunea pe care ei o asteapta in vietile lor. Au fost sa stii inceputuri grele pentru multi acolo la regiment in Bucuresti.“  
 
,,Emil povestirea asta a ta mi-a dat curajul sa-ti marturisesc ceva ce in ultimul timp ma framanta si m-am gandit ca doar tu aici la unitate ma poti intelege si sfatui, spuse Ionut.“  
 
Va continua  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
TIMPUL MARILOR HOTARARI / Eugen Oniscu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1383, Anul IV, 14 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Oniscu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!