Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Eugen Oniscu         Publicat în: Ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

SPOVEDANIA UNUI OM
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Era o seara rece, noroasa, ploase in acea zi de iarna iar norii cenusii amenintau cu inca o buna ploaie pe noapte. Lucram pe atunci ca paznic pe santierele din Valencia, de cate ori plecam de acasa pentru a incepe munca de noapte, aveam un sentiment de disconfort ma gandeam ca cel mai bine este ca omul sa lucreze ziua iar noaptea sa stea acasa cu familia sa. Aproape toate noptile le incepeam cu o mica stare de zbucium interioara pe care cautam sa mi-o calmez singur, gandindu-ma ca totul nu era decat temporar, ca curand voi reveni la o viata normala si ma voi putea odihni ca oamenii dormind acasa noptile si nu stand ca o pasare de noapte pe santier, atent la fiecare zgomot din noapte.  
 
Seful de personal imi spusese ca in acea seara imi va aduce un companier nou. De obicei stateam cate doi noaptea pe santierele mai mari unde pericolul de a se fura era mai mare din cauza atator lucruri de valoare ce se aflau acolo. Ma intrebam ce fel de om o fi cel ce trebuia sa vina in acea noapte ma puteam oare intelege cu el in mod normal curand aveam sa aflu. Cand am ajuns la santier era deja acolo imbracat in uniforma firmei, cerceta locul si ma astepta, seful de personal il adusese iar apoi plecase. Era un barbat de cinzeci si cinci de ani inalt, robust, cu un inceput de chelie, cu fruntea brazdata de cute adanci, sprincenele aproape sterse, ochii verzi mari, expresivi ce de la bun inceput mi-au dat impresia ca oglindeau multa durere si in acelasi timp un haos sufletesc teribil, iar mai tarziu aveam sa aflu ca nu ma inselasem, nasul mare croit frumos ce-i dadea chipului sau un aer de barbatie, obrajii sai erau brazdati de cute, intreaga expresie a fetei lui imi dadea impresia unui om cazut intr-un abism din care se zbatea si numai reusea sa iasa. Iar dupa toate discutiile noastre nocturne aveam sa aflu ca asa si era.  
 
Ne-am salutat dupa care el imi spuse: ,, Ma cheama Julio.“ I-am spus numele meu, iar apoi am inceput sa-i prezint acel servici ce trebuia sa-l pazim impreuna, dupa ce am terminat am mai discutat putin amandoi dupa care el imi spuse: ,,Am fost pastor metodist aproape douazeci de ani.“ Vazand nedumerirea mea scoase din portofel legitimatia sa de pastor si mi-o arata, am ramas si mai surprins atunci cand am vazut acea fotografie a sa ce era facuta pe cand avea treizeci de ani, contrastul era izbitor acolo in poza arata cu totul alt om si nu era faptul ca era mult mai tanar ci intreaga expresie a fetei si lumina ochilor erau atat de diferite in poza vedeam un barbat in plina vigoare a tineretii cu ochii radiind de speranta crestina iar intreaga expresie a fetei lui imi dadea impresia ca in acea perioada a vietii sale era plin de patosul celor ce predica cu toata puterea fiintei lor Evanghelia.  
 
L-am privit din nou si intr-adevar era o mare deosebire intre el cel de atunci si omul din fata mea, mi-am pus intrebarea: ,,Oare ce a cauzat aceasta schimbare, si de ce nu mai este pastor?“ Insa stiam ca trebuia sa astept pentru a auzi povestea lui de viata eram constient ca nu puteam asa deodata sa-l intreb pentru ca era de mal gusto cum zic spaniolii adica de proasta educatie. Insa stiam ca in noptile ce vom sta impreuna usor omul se va deschide. Il admiram pentru modul sau de a se comporta avea clasa in tot ce facea, educatie, bun simt si acea autoritate pastorala ce nu-i disparuse de asemenea avea o personalitate puternica, in modul sau de a fi discerneam demnitate si prezenta barbateasca, insotite de inteligenta. Am invatat multe lucruri interesante de la el discutam mult impreuna despre arta, politica, carti, filme, diferite teme din viata si bineinteles religie, in toate imi era superior avea experienta sa pastorala si cunostea bine viata si oamenii.  
 
Discutand intr-o seara imi spuse: ,,Am avut o firma a mea in Malaga trebuia sa ma ocup de prosperitatea firmei si in acelasi timp duceam o viata spirituala de asemenea pregateam predici, stii atunci cand trebuie sa pregatesti o predica in fiecare zi, daca tu studiezi Biblia si comentarii inspirate adaugi cate ceva nou la predica iar la sfarsitul saptamanii trebuie sa stai inaintea oamenilor la amvon pentru a predica. Mi-a placut aceasta lucrare pastorala aveam de lucru cu tinerii, le prezentam seminarii despre sexualitatea umana si nu numai tinerilor ci si barbati si femei ce erau casatoriti ma cautau pentru a imi cere sfaturi cu privire la viata de cuplu. Aveam familie sotia si o fata, acum numai sunt cu familia mea m-am despartit pur si simplu dragostea dintre mine si sotia mea s-a terminat ea s-a recasatorit cu un pastor iar eu traiesc cu o femeie din Colombia ce are un baiat. Fata mea are optsprezece ani este la universitate uneori mai vorbim la telefon ea ma respecta foarte mult si eu tin enorm la ea. Dupa ce am divortat de sotie m-am retras din lucrare, in viata mea am fost pe culmile realizarilor materiale si spirituale si am cunoscut de asemenea coborarea pe treptele de jos ale societatii.“  
 
Noptile treceau una dupa alta, discutiile noastre continuau, insa el mereu stia sa puna limite nu-mi vorbea despre ce anume i-a cauzat prabusirea de pe acea treapta a societatii de unde disfrutase cu atata bucurie de viata. Dupa ceva timp seful de personal l-a luat pentru al duce la un alt post de lucru. Au trecut cam doua spatamani iar intr-o seara un vihilante cu care eram de paza imi spuse: ,,Stii ce s-a intamplat cu Julio?“ ,,Nu ... iam spus eu.“ ,,L-au gasit in postul unde era de paza drogat consumase de asemenea alcool era intr-o stare jalnica au trebuit sa anunte salvarea l-au dus la spital iar acum este internat se recupereaza.“  
 
Dintr-o data asemenea unui fulger ce lumineaza pe cer intr-o noapte intunecoasa se facu lumina in mintea mea si am inteles ce anume i-a pricinuit caderea din sfera aceea atat de frumoasa unde isi traise viata ca pastor. Dupa trei spatamani ma plimbam prin Valencia pe unul din marile bulevarde si deodata ma intalnesc fata in fata cu Julio era foarte serios palid la fata si cu un aer de vinovatie imi dadea impresia ca ii era rusine de mine imi spuse: ,,Salut ce mai faci?“ ,,Bine ma bucur sa te revad.“ ,,Si eu de fapt ma plimbam asa singur prin multime si mi-ai aparut deodata in fata, cum iti mai merge lucrezi tot acolo eu cred ca ai auzit nu mai lucrez la firma aia?“ I-am raspuns surazand: ,,Bine multumesc nu ma plang sunt bine, desi dupa cum stii as dori sa mai schimb munca asta de noapte in ceva de zi.“ Iar el imi spuse: ,,Da ti-am spus ca se poate trebuie sa mergi la cursuri asa cum ti-am explicat si gata te califici in altceva si apoi lupti putin pentru a obtine postul si numai stai noaptea pe santier ci cu sotia acasa asa cum este normal. Eu am facut cateva cursuri, si de fontanier si altele am vreo cinci diplome acasa, important este ca apoi sa gasesti postul pentru ca este concurenta iar pentru cei ce vin doar cu un curs in domeniul respectiv dar fara experienta este putin mai greu insa nu imposibil. Stii ce intotdeauna mi-ai cazut bine haide sa coboram in parcul Turia sa stam putin de vorba.“  
 
Am parcurs drumul mai mult tacand amandoi apoi intrand in parc am cautat o banca mai retrasa. Era una din acele zile de iarna valenciana cu soare ce foarte bine ar putea fi asemuita cu o zi frumoasa de toamna din Octombrie in Romania ce iti strecoara in suflet bucuria de a trai si simti in acele momente cum amintiri placute de demult te inunda iar o stare de pace de fericire iti cuprinde intreaga fiinta iar viata in acele clipe ti se pare atat de frumoasa. Dupa un timp el imi spuse: ,,Am trecut printr-o experienta trista in ultimul timp.“ ,,Am auzit ce ti sa intamplat ... iam raspuns eu.“  
 
,,Ma doare ca tu si nu numai tu aproape toti cei ce m-au cunoscut au un anumit tablou despre mine in mintea lor si anume caderea mea si asocierea mea cu consumul de droguri, cu parasirea sotiei, a lucrarii, dar ce nu intelegeti voi este faptul ca aceasta parte intunecata a fiintei mele este doar un segment al vietii mele continui sa am si parti luminoase in fiinta mea. Am cunoscut sa stii, multi oameni de-a lungul activitatii mele ca pastor, pe unii i-am ajutat am dorit mereu sa salvez vieti. Odata demult o tanara pe nume Elena ce cazuse in aceiasi problema cu drogurile de asemenea, desi era maritata avea un amant, iar apoi s-a despartit de barbatul ei ce nu o mai respecta demult, ba o si batea nu inteleg de ce se purta asa cu ea pentru ca de fapt el o impinsese la o astfel de viata prin modul cum el isi traia viata frecventa baruri de noapte, consuma droguri, mergea la prostituate.“  
 
Tacu putin timp apoi isi aduna gandurile si continua: ,,Eu inca nu incepusem sa consum droguri eram un pastor plin de dorinta de a ajuta oameni am avut multe convorbiri cu Elena sfatuind-o sa nu cedeze tentatiei ci sa se intoarca pe caile binelui sa-si gaseasca salvarea si vindecarea prin intermediul Evangheliei. In tot timpul cat am vorbit cu ea ramaneam uneori singuri in biroul meu, am fost ispitit la sange sa pacatuiesc insa am zis nu, imi spuneam mie insumi: ,,Tu trebuie sa ajuti la salvarea vietilor umane si nu sa le distrugi.“ Iar Elena ce era de o frumusete ce imi amintea de Maria Magdalena statea acolo in fata mea, iar eu doar un gest daca as fi facut cadeam amandoi, ea trecea prin aceea perioada cand fiinta umana ajunge pe marginea abismului si atunci se prinde ca inecatul de cineva pentru a fi ajutata insa, daca o impingi spre abism se prabuseste poate pentru totdeauna.  
 
In acele momente m-am gandit la Iisus si la Maria Magdalena si acel gand mi-a adus biruinta am trait un sentiment de inaltare peste josnicia firii mele pacatoase, am inteles cum a tratat-o Iisus pe Maria Magdalena chiar daca ea a mai cazut de la prima ei reabilitare, Iisus mereu a iertat-o si i-a oferit iubirea sa rascumparatoare, de asemenea sfintenia si bunatatea Lui i-au cucerit inima iar ea a devenit ucenica Sa. Am predicat candva istoria vietii ei, convertirea si intalnirea cu Iisus in dimineata invierii, se pot invata lectii minunate din viata acestei femei numita Maria Magdalena. Am vazut-o pe Elena despre care ti-am vorbit dupa ce a inceput din nou prin prisma Evangheliei sa aiba parte de o noua viata citind ceva de la amvon si n-ai sa crezi a citit un citat despre Maria Magdalena ceva din viata si reabilitarea ei, atat de frumos descrisa de unii autori crestini. Acel tablou mi-a ramas bine intiparit in memorie mea chiar acum cand iti vorbesc despre Elena o vad cu ochii mintii inalta, bruneta, cu parul negru, lung, lasat pe spate avand o frunte feminina frumos construita, sprincenele negre delicate, apoi cobora nasul in jos cu obrajii daltuiti frumos, buzele rosii arcuite, si ochii negri mari frumosi stralucitori ce nu mai reflectau acea prabusire spirituala de mai inainte ci speranta, bucuria noului ei inceput, intreaga ei fizionomie emana feminitate si din nou avea bucuria de a trai intreaga ei infatisare era ca desprinsa dintr-un tablou de- al lui Rembrandt. Iar eu acolo ca un biet pacatos ce providenta l-a folosit ca un instrument pentru a salva o viata, o daca as putea sa-ti definesc acel sentiment interior ce l-am avut atunci, te simti util in societate si in acelasi timp ai sentimentul ca urci pe cele mai inalte culmi spirituale intreaga fiinta iti este cuprinsa de o reala fericire. Acum este recasatorita a ramas in biserica, are un servici si traieste o viata onorabila, iar zilele acestea am primit un email de la ea, nu stiu cum a ajuns sa stie de recaderea mea insa imi reintorcea acele cuvinte ale mele prin care eu altadata cautam sa o ridic.“  
 
Facu o pauza, istoria acelei femei ma impresionase in mod profund cazusem pe ganduri, apoi el continua: ,,Am observat ca in viata te intalnesti cu exact ceea ce ai oferit oamenilor, ma refer la consecinte, orice bine pe care l-ai facut altora ti se intoarce inapoi si de asemenea tot raul pe care l-ai facut cuiva in anumite circumstante ale vietii vine peste tine, tot ce oferim oamenilor primim inapoi in timp, este una din marile legi ale vietii umane. Consecintele pacatelor noastre ne pot strivi atunci cand in viata le purtam singuri, insa atunci cand le purtam prin har impreuna cu Hristos este altceva desi exista suferinta sa stii ca avem parte si de mangaieri si bineinteles vindecare spirituala. Stiu ca imi vei spune ce bine stii sa predici dar viata ta este un dezastru si ai dreptate asa este insa nu uita si oameni ca mine pot fi salvati bineinteles daca renunta la toate mizeriile de care le e plina viata. Zilele acestea din atatea carti cu tematica biblica ce le-am citit candva imi staruie in minte un gand pe care chiar l-am spus intr-o predica si anume: ,,Un pastor il cauta pe Dumnezeu uneori toata viata sa, insa un pacatos convertit este un om ce il cunoaste pe Dumnezeu.“  
 
Soarele stralucea pe cerul albastru de iarna aducand atata bucurie printre noi oamenii, intr-un mandarin cateva pasarele ciripeau pline de farmec, cativa copii se jucau pe langa noi scotand strigate de bucurie aveau atata inocenta imprimata pe fetele lor, pe o alta banca doi tineri indragostiti isi impartaseau cuvinte doar de ei stiute, Julio se oprise nu imi mai vorbea parea mai linistit. Dupa un timp ne-am despartit, i-am urmarit cu privirea silueta lui inalta cum se pierdea printe trecatorii de pe strada ce poate asemenea lui umblau prin viata apasati de povara proprilor greseli cautand drumul spre izbavire.  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
SPOVEDANIA UNUI OM / Eugen Oniscu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1370, Anul IV, 01 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Oniscu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!