Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Eugen Oniscu         Publicat în: Ediţia nr. 1333 din 25 august 2014        Toate Articolele Autorului

NOPTI CHINUITOARE ( 2 )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
,,Este timpul sa iesim, mai plimbate putin prin oras, apoi du-te acasa le spui ca ai venit cu primul autobuz,” spuse Misu. ,,Bine voi incerca sa fac asa,” raspunse Ciprian si se despartira. Cam la zece luni de la acea noapte Ciprian din cauza problemelor din familie si a mediului dur in care traia ajunsese sa doarma din nou in strada. Uneori mai apela la cate un prieten, la niste batrane care il mai lasau sa doarma cate o noapte la ele insa erau si nopti cand trebuia sa le doarma in strada, ajunsese sa inteleaga ce inseamna sa lupte cu noptile reci de toamna sa simta acea istovire provocata de nesomn in tot corpul, cu toate ca se mai dezvoltase intre timp pentru ca mergea la o sala de sport unde facea exercitii cu halterele, insa corpul sau avea nevoie de odihna, odata fiind foarte obosit intrase intr-un tren de pasageri si se culcase acolo. Viata devenea o lupta tot mai grea pentru el nu mai avea de ales trebuia sa lupte pentru a supravietui, uneori cand era istovit si facea eforturi mari sa se mentina in picioare la orele tarzii din noapte se gandea mereu la un pat confortabil in care sa se acopere cu o plapuma groasa si sa doarma la nesfarsit.  
 
Totusi perioada sederii lui in strada a fost scurta pentru ca venira acele ocazii ale vietii si el se agata ca inecatul de orice circumstanta a vietii cel putea scoate din acele nopti chinuitoare, si reusi sa nu mai doarma in strada. Aceasta experienta trista din tineretea lui il facu ca mereu in viata, sa incerce sa inteleaga suferinta oamenilor strazii, iar in masura posibilitatilor sale sa incerce sa faca ceva pentru ei. Iar viata sa lua cu totul alt curs decat cel pe care Misu si cei cel cunosteau pe Ciprian credeau ca va lua. Unii il vedeau un mare alcoolic desi el datorita sportului ajunsese sa nu mai consume alcool de asemenea vazuse efectele teribile ale alcoolului in vietile celor ce consumau alcool, altii un hot smecher ca Misu, iar Misu insusi il povatuia si-l indrepta pe un drum in care Ciprian trebuia sa devina un fel de inger al razbunarii pentru toti acei ce ii facusera rau. Iar acest rol era cel ce il atragea cel mai tare si pe Ciprian, inspirat fiind si de unele filme axate pe razbunare. Insa nimeni nu conta ca el va pasi pe caile cinstei si ale moralitatii, insa minunea s-a petrecut pentru ca lui Ciprian ii placea sa citeasca iar odata intrat in lumea fascinanta a cartilor nici el nu si-a imaginat in ce fel de om aveau sa-l transforme cartile.  
 
Iar atunci cand prin intermediul cartilor i s-a deschis in fata ochilor sa-i un orizont atat de frumos opus acelui mediu sufocant din care venea a luat acea hotarare de a fi diferit de cei din mediul sau, de a trai altfel de a umbla prin viata calauzit fiind de principii morale. La inceput cei care il cunosteu au crezut ca joaca teatru ca urmareste ceva anume insa cand au inteles ca devenise un om nou, nu il puteau intelege. O ce bogatie spirituala imensa au cartile cele foarte bune. Nu conteaza mediul in care tinerii se zbat nici densitatea intunericului moral cei inconjoara ci sa inceapa sa citeasca carti bune si carti foarte bune iar rezultatele dezvoltarii intelectuale si spirituale vor fi mari. Acele nopti chinuitoare l-au facut pe Ciprian ca dealungul anilor sa se framante cu o problema pe care nu reusea sa o dezlege si anume gandea el: ,,Oare de ce societatea nu face mai mult pentru oamenii strazii? Mai ales milionarii ce au bani ce nici macar nu vor reusi sa-i cheltuie in anii de viata ce le mai raman de trait, si poate ca nici copii lor nu vor putea sa cheltuie atatea milioane, sau daca ii vor cheltui o vor face numai pe lux, vicii, capricii ce pana la urma ii vor distruge. De ce nu s-ar face mau multe azile, cantine, programe pentru reeducarea oamenilor strazii intr-un cuvant ajutandu-i pe acesti oameni sa devina utili in societate si sa nu mai aiba parte de nopti chinuitoare?”  
 
Pentru Ciprian aceasta problema era un mister pe care nu il putea dezlega atunci cand isi punea problema la modul general, insa intelesese ca din punct de vedere personal putea face cate ceva, iar acel putin pe care el il facea putea influenta si pe altii sa faca ceva. Viata pentru el incepu sa se desfasoare intr-o dimensiune noua cei producea atata bucurie. Procesul schimbarii intr-un om nou din cel ce era inainte il incanta, devenise un autodidact ce isi insusea lectii frumoase din carti, si dorea sa cunoasca mai mult prin intermediul cartilor cum putea deveni un om educat, cult ce avea menirea ca intre semenii sai sa promoveze valori umane atat de necesare intr-o societate ce usor, usor se dezumanizeaza. Mai toti din mediul sau intelegand ca Ciprian si-a ales un drum nou si diferit pentru ei i-au intors spatele insa in noua dimensiune pe care el incepea sa o traiasca gasi alti prieteni si chiar daca ar fi ramas singur era decis sa continue pana la sfarsitul zilelor sale cu acel minunat proces autodidactic al transformarii cel umplea de bucurie. Intampina si dificultati uneori pentru ca nu intelegea tot ceea ce citea insa cauta explicatii, comentarii a diferitelor teme pe care nu le intelegea. Apoi discuta cu noii sai prieteni ce erau ca si el interesati de aceleasi teme si usor pe drumul sau in viata se facea lumina, incepea sa inteleaga scopul existentei sale, datoria sa fata de semenii sai.  
 
Ii vedea pe cei din mediul de unde el provenea ca pe niste bieti oameni ce se zbateau in bezna spirituala dorea sa-i ajute dar ei de moment refuzau cu incapatanare. Uneori providenta lucreaza in asa fel in vietile oamenilor ca atunci cand intre doi prieteni se intampla ca unul sa-l duca la pierzare pe celalalt lucrarea providentei ii desparte. Asa se intampla si cu Misu si Ciprian pornira pe drumuri diferite in viata. Lecturile sale ii produceau uneori bucurii alteori dureri pentru ca unele lucruri descoperite din carti il faceau sa se vada intr-o stare jalnica in unele privinte, alteori cartile il faceau sa vada varful muntelui Everest al cunoasterii si dezvoltarii la care el trebuia sa ajunga si isi dadea seama ca abia incepuse sa urce de la poalele muntelui spre varf si mai avea atata drum de parcurs, trebuia sa urce neincetat asta era indemnul ce mereu il avea din partea Divinitatii sa nu se opreasca ci sa inainteze in ciuda tuturor piedicilor si a descurajarilor ce uneori il cuprindeau. Cartile incepura sa fie pentru el ca niste tovarasi de viata, ca un fel de sfatuitori si indrumatori spre acel minunat varf al muntelui spre care aspira sa ajunga ce pentru Ciprian insemna un nivel matur de gandire si o dezvoltare a caracterului din punct de vedere spiritual.  
 
Traia printre oameni ca unul care a descoperit o mare taina a vietii aceasta urcare zi de zi pe treptele cunoasterii ii fascina intreaga fiinta. Dupa orele de lucru se retragea in camera sa si citea ore in sir pentru a descoperi tot ce era mai frumos de pe paginile cartilor, isi dadea seama ca cartile ascund in ele comori tainice nebanuite de ordin spiritual ce trebuiesc descoperite si scoase la lumina. Iar tot acel efort al aprofundarii ii producea un sentiment nobil. Apoi intr-o zi ii aparu gandul maret de a scrie, una din cartile care il ajutara foarte mult pe Ciprian sa se hotarasca a scrie a fost si cartea lui Panait Istrati intitulata ,,Cum am devenit scriitor" pe care o citi pe cand avea douazeci si unu de ani. Intelesese cate ceva prin prisma acestei carti despre datoria de a promova prin intermediul scrisului valori umane, insa isi dadea seama ca trebuia sa parcurca un drum al implinirii ca om si scriitor ce nu se putea face dintr-o data pentru ca avea atat de multe lipsuri in educatia sa incat avea nevoie sa invete din carti atat de multe lucruri care il puteau ajuta in implinirea visului sau de a fi scriitor.  
 
,,Ce minunat ar fi daca as incepe sa scriu despre tot ce am descoperit din carti, despre tot drumul meu prin viata poate ca va folosi cuiva pentru a urma in directia cea buna. Am intalnit atatia oameni cu mentalitati diferite in viata oare ce ar fi daca as incepe sa-i creionez pe hartie, pe unii bineinteles schimbandu-le numele dar asezand caracterele lor ca o pilda, ca cu totii sa invatam ca alegerile gresite aduc consecinte ce uneori se suporta greu. Iar daca toata aceasta experienta de viata as putea sa o impletesc cu elementul literar artistic,” gandea Ciprian. Iar acest act frumos al scrisului ii producea un sentiment inaltator cel conducea in procesul urcarii pe o treapta superioara in existenta sa, incepu sa inteleaga de ce uneori in circumstante grele unii scriitori au continuat sa scrie, de asemenea intelese ceea ce Tolstoi a spus ca intelege prin arta de a scrie utilitate si placere.  
 
Monologa tot mai mult: ,,Da asta inseamna sa scrii, in primul rand placerea de a asterne pe hartie tot ce ai mai bun din experienta ta de viata, apoi sa simti ca ceea ce scrii este util asta inobileaza propria ta fiinta si bineinteles scrierile vor influenta pe toti cei ce cauta orizonturi marete in viata pe care sa le exploreze. Incep sa simt tot mai mult ca pentru mine este o datorie morala de a scrie, de a impartasi tot ceea ce eu cunosc despre adevar si natura omului. Acest proces al scrisului inainte de a ajuta pe altii, in primul rand ma inalta pe mine ma face sa traiesc ceea ce Denzel Washington in filmul ,,The Hurricane" a expresat atat de frumos, el interpreta un personaj de culoare ce pe nedrept facuse ani grei de puscarie, iar la inchisoare incepe sa scrie propia sa viata. Iar atunci cand scrie in acest act al creatiei el incepe sa inteleaga ce au simtit unii scriitori prin actul creatiei literare si asta il uimeste. Acest lucru eu l-am experimentat cu mintea si fiinta mea si pot sa spun ca este atat de frumos sa scrii, sa promovezi valori spirituale si umane.”  
 
Viata pentru Ciprian incepu sa aiba un farmec aparte, pricepu ca nu era inca un scriitor profesionist ci doar unul amator iar pentru a ajunge sa poata fi un scriitor experimentat si creativ intelesese ca asta insemna munca, studiu si mereu trebuia sa nu se opreasca de la minunatul exercitiu al scrisului de la care de altfel ii era imposibil sa se mai opreasca. Intelese ca era misiunea sa intre oameni, iar daca scrierile sale nu vor deveni populare sau nu va capata glorie literara nu era nici o problema pentru ca nu acesta era motivul de capetenie pentru care el scria. Scopul sau primordial era sa impartaseasca oamenilor experienta sa in descoperirea adevarului. Ridiculizat de unii pentru unele greseli pe care orice autodidact le face atunci cand incepe sa scrie, Ciprian nu isi pierdea curajul incerca sa invete sa corecteze acele greseli si sa ofere tot ce avea mai bun cititorilor. De asemenea era constient ca nu va putea sa scrie pe placul tuturor, insa sub nici o forma el nu putea sa mai renunte la actul creatiei pentru ca devenise o parte a vietii sale. Ceea ce dorea era sa se perfectioneze tot mai mult in arta de a scrie depasindu-se pe el insusi si lasand la o parte stangaciile ce il opreau uneori sa exprime in scris tot ce avea in mintea sa.  
 
Gogol in ,,Spovedania mea de scriitor" a spus: ,,Am reusit numai acolo unde m-am inspirat din realitate...fantezia nu mi-a dezvaluit pana astazi nici un caracter remarcabil, nimic din ceea ce ochii mei sa nu fi observat mai intai in natura," si asa se intampla si cu Ciprian ceea ce ii iesea cel mai bine era descrierea a ceea ce el observa din viata. Iar viata lui Ciprian isi urma cursul ei cu monologuri interioare, cu momente de entuziasm si cu momente cand in viata se lovea de unele obstacole ce necesitau un anumit efort pentru a fi depasite si bineinteles Ciprian nu pierdea ocazia de as insusi lectii pretioase din circumstantele mai grele ale vietii. Intelesese ca viata este o scoala din care trebuia sa invete, iar oamenii intalniti in viata pot fi adevarati profesori pentru cel ce stie sa-i analizeze si sa extraga de la ei lectii practice de viata. Iar chiar daca unii iti fac rau de fapt ei iti ofera posibilitatea de a da un test si anume acela de a rasplati raul cu bine.  
 
Ciprian incepu sa inteleaga tot mai mult ca viata este o serie de examene si teste pe care trebuia sa le treaca cu bine pentru ca apoi la final sa poata beneficia de o existenta mult mai inalta si mai superioara celei actuale. Iar contemplarea acestei teme a unei existente mai superioare ii umplea intreaga fiinta cu speranta desi avea si momente de descurajare insa in urma acelor clipe de iluminare din partea Divinitatii avea tot mai mult indemnul de a propovadui prin scris adevaruri mantuitoare de care oamenii aveau atata nevoie si mai ales dorea ca ceea ce scria sa transmita speranta intr-un viitor mai luminos asezat in frumosul chenar al eternitatii.  
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
NOPTI CHINUITOARE ( 2 ) / Eugen Oniscu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1333, Anul IV, 25 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Oniscu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!