Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Eugen Oniscu         Publicat în: Ediţia nr. 1332 din 24 august 2014        Toate Articolele Autorului

NOPTI CHINUITOARE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Era noapte. La acea ora tarzie a noptii de iarna goala strazile orasului erau pustii, rar de tot mai treceau cativa trecatori sau vreo masina. Inaintau prin noapte doi trecatori, unul era un barbat de cinzeci de ani ce se numea Misu, imbracat cu o suba mare blanita ce-i acoperea trupul masiv in picioare avea niste cizme mari de cauciuc cu care facea zgomot in timp ce mergea, era obosit, ochii incepeau sa i se inchida insa facea efort sa-i tina deschisi si sa mearga inainte simtea o moleseala placuta in tot corpul bause si mancase bine in ziua aceea insa nu avea un loc unde sa doarma. Cel de al doilea era un tanar de optsprezece ani inalt lat in spate nu prea corpolent insa foarte agil si iute in miscari se numea Ciprian era infrigurat geaca sa subtire nu-i oferea destula protectie impotriva frigului, mergea cam tot timpul cu jumatate de pas inaintea lui Misu dorea sa se incalzeasca ii tremura tot corpul de frig. ,,Uf cum mai alearga, m-am legat la cap cu el in noaptea asta dar de maine il trimit eu acasa sa se descurce acolo cu ai lui, ce sa-i faci aveam nevoie de acele alimente pentru a le da a lor mei,” gandi Misu. Deodata se opri si spuse: ,,Ciprian atentie, vino dupa mine.” Si cu o agilitate si o atentie iesite din comun Misu incepu sa se strecoare intr-un santier in constructii impreuna cu Ciprian intrara la subsolul unui bloc. ,,Sa nu faci nici un zgomot,” spuse Misu.  
 
Apoi usor aseza niste paleti de lemn pe care se intinsera amandoi trupul masiv al lui Misu infasurat in suba se lasa greoi pe paleti intinse o mana sub capul lui Ciprian pentru ca acesta sa poata sta mai comod, apoi Misu simti dulceata somnului invaluindu-l nu-i era frig suba groasa si efectul alcoolului il tineau inca cald adormi indata sforaind putin. Ciprian insa se misca continuu ii era frig nu era obisnuit sa doarma afara. ,,Oare cum pot acei oameni ai strazii noapte de noapte sa doarma afara pe cartoane este atat de inuman,” gandi el nu stia ca viitorul avea sa-i mai rezerve astfel de nopti chinuitoare. Deodata o masina se opri la intrarea santierului era politia coborara trei politisti din masina cu lanternele in maini, paznicul iesi in intampinarea lor, schimbara cateva cuvinte unul din politisti se apropie putin de subsol unde erau cei doi insa lumina cu lanterna in directia opusa. Ciprian il ghionti pe Misu ce se trezi brusc, iar in cateva clipe isi dadu seama de situatie apoi ii facu semn lui Ciprian sa ramana pe loc. In noapte Misu parea ca un animal incoltit ce trebuia sa fuga sa se ascunda pentru a scapa de moment astepta sa vada ce miscari vor face politistii. Ochii sai negrii priveau cu ingrijorare spre locul de unde venea zgomotul si luminile lanternelor. Insa dupa ce schimbara cateva vorbe cu paznicul politistii sau urcat in masina si se pierdura in noapte.  
 
Misu aproape ca era treaz, aburii alcoolului se dusesera, dormise putin apoi tot acel soc al fricii il trezise simtea ca trebuie sa iasa din acel loc. Asteptara un sfert de ora pana ce tacerea se asternu peste santier si iesira din nou in strada, odata ajuns in strada Misu rasufla usurat acum daca il oprea politia putea spune tot ce voia insa daca il gasea in subsol era groaznic, se linistise putin mergand in tacere, Ciprian spuse ceva dar el nu-i raspunse era pe ganduri intr-un tarziu spuse: ,,Unde am putea merge, este abia unu noaptea ar trebui sa incercam la scara blocului din piata noua mai ramane deschisa si sus e cald sunt caloriferile de pe scara, sa incercam , mai lasa cate unul usa deschisa noaptea. Mergem la blocul turn ne urcam pana la ultimul apartament apoi o scara mai sus unde nu ai nimic si acolo o sa ne fie cald, dar atentie ca daca ne simt locatarii anunta politia si atata ne trebuie,” spuse Misu.  
 
Gasira usa scarii intredeschisa, urcara cu liftul apoi pe scari fara zgomot pana la ultimele trepte de langa scara metalica ce ducea pe acoperisul blocului. Misu se intinse pe jos infasurat in suba sa si in curand adormi. Ciprian insa se misca de colo, colo negasindu-si locul frigul ii patrundea tot mai mult corpul tanar in crestere, nu putea dormi atipea putin apoi se trezea deodata. ,,Ce greseala am facut, ca l-am ascultat pe Misu si am cazut in plasa lui trebuia sa ma duc la matusa mea la tara asa cum ma trimis mama, insa Misu m-a pacalit luandu-mi alimentele ce trebuia sa le duc la tara apoi mi-a promis ca vom merge amandoi pe un ponton dormitor si pana la urma iata-ma unde sunt dormind pe scari. De nu m-as imbolnavi, insa maine ma duc acasa si spun ca am venit mai repede poate pleaca cei din Galati si se termina cu atata bautura si panarama,” gandi Ciprian in timp ce simtea tot mai mult frigul noptii de iarna patrunzandu-l, chiar daca atipea putin se trezea repede, intru-un tarziu adormi pentru mai mult timp. Cand se trezi ii era foarte frig partea stanga a spatelui pe care se sprijinise pe ciment o simtea amortita il durea, de asemenea ii inghetasera picioarele se scula in picioare incercand sa-si miste corpul amortit de frig, il privi pe Misu ce dormea adanc intins pe jos. Chiar daca era o iarna goala si nu atat de geroasa insa era decembrie iar noptile erau destul de friguroase in acel orasel de langa Dunare.  
 
Dupa un timp Misu se trezi, privi putin speriat in jur il recunoscu pe Ciprian si deodata ca un fulger isi aduse aminte de situatia in care se gasea, incepu sa-si frece genunchii spunand: ,,Mi-au inghetat genunchii am amortit cu toate ca la spate suba mi-a tinut cald nu mai pot continua asa, am sa ma duc pe la Nea Traian cu o sticla de vodca si o geanta de carbuni din combinat si stau si o saptamana asa nu se mai poate ma prapadesc iar tu du-te acasa.” ,,Da dar daca nu ma amageai nu ajungeam in halul asta,” ii replica Ciprian. ,,Gata lasa asta acum, ce sa-i faci daca nu l-am gasit pe Nea Vasile, dormeam la pontonul dormitor.” Se asternu tacerea intre ei, Misu privi prin geamul scarii stelele ce incepeau sa paleasca se apropia dimineata inchise putin ochi incerca sa doarma dar nereusind ii spuse lui Ciprian. ,,La douazeci de ani eram insurat, ce timpuri frumoase lucram ca zidar sotia imi era frumoasa si cum ne mai iubeam, insa cei drept mai intotdeauna pe ascuns am inselato pana la urma am ajuns la divort ea a ramas cu copiii, iar terenul si casa ni le-au luat mostenitorii acelui batran de la care am cumparat pamantul pe care am facut acea casuta, insa doar cu un act de mana pentruca la scurt timp batranul s-a imbolnavit si a murit iar mostenitorii nici nu au vrut sa auda doar mi-au spus darama-ti casa pe care ti-ai facut-o ia-ti materialele si pleaca de pe pamantul nostru. Cel putin am amenajat ceva acolo la socrii unde imi locuiesc copiii cu fosta nevasta.”  
 
Se asternu tacerea intre ei Misu fusese toata viata lui un aventurier un om pe care nu se putea baza nimeni, ca acele obiecte usoare ce uneori le vezi plutind pe apa Dunarii, impinse de valuri asa fusese si viata sa, doar cautand placerea in alcool si senzualitate. Incerca sa-l foloseasca pe Ciprian pentru tot felul de treburi murdare. Odata erau amandoi la o coada la bauturi alcoolice de fapt nu aveau bani sa cumpere nimic, insa Misu avea planurile lui si atunci cand vazu un om cu o ranita mare ce se asezase la coada intra in vorba cu el apoi il convinse sa lase ranita jos unde era el cu Ciprian si sa stea linistit la coada, stand si el la coada cu acel om vorbindu-i cu tonul cel mai familiar, spunand ca astepta un prieten ce trebuia sa vina din clipa in clipa, iar el de moment nu se putea hotara ce bauturi sa aleaga. De fapt urmarea ca coada sa inainteze in asa fel incat acel om care uneori se mai intorcea sa se uite la Ciprian si la ranita sa ajunga in pozitia ca sa nu mai poata vedea ranita din cauza faptului ca coada inainta iar el atunci ii putea spune lui Ciprian sa ia ranita si sa plece. Momentul sosi Misu se facu a vedea pe presupusul sau prieten cel astepta se apropie de Ciprian si ii soptii sa ia ranita insa Ciprian de teama se nega nu avea curajul sa faca in acel moment asa ceva. Misu ii spuse din nou mai apasat insa Ciprian ramase ca incremenit langa ranita in ciuda gesturilor poruncitoare a lui Misu. Ocazia de a fura trecu iar omul se intoarse privindu-l ciudat pe Ciprian parca intelegand ceva se desparti de Misu isi puse sticla de vin in ranita si pleca. La scurt timp Misu iesi furios cu Ciprian afara reprosandu-i: ,,Ti-am spus sa ei ranita n-ai fost nici de atat macar in stare.” ,,Nu am putut incotr-o o luam cu ranita,” incerca sa se apere Ciprian. Insa Misu continua furios ,,Coborai pe scari si eu imediat eram langa tine, dar n-ai vrut.” ,,Daca stiam asa o luam si pana la urma ce avere crezi ca avea in ranita,” spuse Ciprian. ,,Ce avere cand te mai aud cum vorbesti, omul pleaca in balta la munca avea mancare pe mai multe zile, bautura, haide acum du-te acasa lasa-ma in pace caci ma incurci de pomana.” Intr-o alta zi umblau amandoi prin piata , iar de la o taraba un tigan batran ce vindea diferite maruntisuri striga la Misu: ,,Nu degeaba porti tu baiatul asta dupa tine il inveti la furat altfel nu ai umbla tu cu el.” Insa Misu nu-i raspunse doar mormai ceva in barba si punand capul in jos ganditor porni mai departe cu atidudinea unui om ce a fost descoperit facand un lucru rusinos.  
 
Va continua  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
NOPTI CHINUITOARE / Eugen Oniscu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1332, Anul IV, 24 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Oniscu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!