Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Eugen Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI Ep.6
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI 
  
Ep. 6 
  
Începe să se lumineze de ziuă. După un parcurs în timpul unei jumătăţi de oră, în spatele călăuzei, ajung în fata unei porţi şi a unei case nefinisată în exterior. Licsandru se apropie de poarta indicată de călăuză şi nu apucă să se familiarizeze cu arhitectura locului că din curte cineva se apropie, se vede că îl aştepta, şi zice: 
  
- Aloooo...ce ti-o fi venit ţie de ai ajuns cu noaptea-n cap în faţa porţii mele!? 
  
- " Este o noapte care plânge şi tu ştii de ce !"zice Licsandru copiindu-l pe şoferul preşedintelui. 
  
- I-auzi-l şi p-ăsta, mâncaţia-şi, băi, tu să mi-o spui pe-a dreaptă, ce vrei? 
  
- Covorul de pe maşina din curtea ta! 
  
-...era într-o parcare, pierdut pe jos, când se luminează de ziuă îl duc la poliţie că l-am găsit! 
  
- Este al meu! 
  
- O mie de euroi, dacă nu-l găseam eu...cineee ştieee... cine-l găsea! 
  
- Păi dacă este al meu, cum să-ţi dau bani pe el!? 
  
- Nu ştiu, dar trebuie! 
  
- O mie!...da...poţi să-mi zici ce este în interiorul lui!? 
  
-...aici... este... pantofi...iar aici nişte...un cap de om!?...aoleoooo!...Mercedesooo, Mercedesooo, Mercedesooo...! 
  
- Da, da, da!...ce vrei omule cu noaptea-n cap!?zice o femeie care apare într-o cămaşă de noapte. 
  
- Mercedeso...aici...este învelit un om mort!zice cu înghiţituri ne-forţate şi cu ochii cât cepele bărbatul din curte. 
  
- Doamne ia-mă pe mine...mi-ai băgat mortu-n casă!...asta-nseamnă mare păcat!...nici toată apa Dunării nu-ţi mai spală păcatele...aoleooo măiculiţa mea, aoleo, Doamne ia-mă!...şi de căte ori ţi-am zis să nu mai furi...ai casă, ai familie, ai copii, ai bani... 
  
ai strâns atâţia bani ca puteai să te faci om cinstit! 
  
După ce încheie spectacolul de bocete şi figuri, prin care invocă iertare sau măcar o amânare a consecinţelor pogorâte din cer, pentru că de cele pământeşti sigur nu-i pasă, femeia vine spre poartă şi zice: 
  
- Tu cine esti, mă!? 
  
- Licsandru, băiatul celui învelit în covor! 
  
Privirea îi trece mai departe şi descoperă maşina călăuzei şi pe acesta la volan. Trupul îi este cuprins de un tremurat uşor. Ia o piatră de jos şi porneşte în fugă spre maşina călăuzei în care o aruncă cu o violenţă care-i dă curaj să aleagă un far al maşinii şi să-l facă ţăndări. 
  
- Nenorocitule, ţi-am zis să-mi laşi bărbatul în pace, ţi-am zis să nu te mai văd la poarta mea...eu, cu mâna mea, am să te reclam la poliţie! 
  
Maşina călăuzei porneşte în trombă şi se pierde într-un nor de praf . Femeia se opreşte pentru aş regla respiraţia, nervii întinşi la maxim şi alergatul o fac să aibă o respiraţie inconstantă şi care nu satisface cerinţele organismului. 
  
- Nenorocitul ăsta fură de pe maşinile din parcare şi-l cheamă pe prostul ăsta de barbat, al meu, ca să le aducă aici! Îi omor pe amândoi...bată-te să te bată de om prost ce eşti tu! zice femeia şi se repede spre bărbatu-său care intră în casă. 
  
Lumina dimineţii este suficientă ca să descopere totul şi să aşeze lucrurile în calea ochilor aşa cum sunt în adevărata lor exprimare. Acum totul poate fi desăvârşit fără cale de întoarcere pentru că nu mai poate fi loc de scuze cum este pe timp fără lumină. 
  
- Ascultă, zice femeia care este pe cale să-şi revină la un ritm normal, văd că ai maşină specială, servicii funerare...eu mă voi ocupa de tot...despre morţi trebuie numai de bine! 
  
- Pot băieţii să intre în curte la voi ca să facă ce trebuie...!? 
  
- Da!...hai să vorbim despre ce este de făcut... Doamne ia-mă pe mine...mi-ai băgat mortu-n casă!... începe să plângă...trebuie să fac ceva, să nu se abată vreo nenorocire asupra casei mele, asupra familiei, a copiilor...Doamne ia-mă pe mine, ce mă fac eu cu prostul de bărbatu-meu!...cine ştie ce putere o avea mortul ăsta în ceruri!...o avea vreo putere, acolo, în ceruri, că o să am parte numai de nenorociri!...nu, nu, trebuie să fac ceva!...ascultă, băiete!...eu mă ocup de tot ce înseamnă înmormântarea acestui mort: eu o să aduc bocitoarele care-i plâng dispariţia, eu cumpăr toate lumânările care vor arde la capul lui, în biserică şi la cimitir, eu cumpăr toată mâncarea care se va da de pomană...Doamne ia-mă pe mine!...dacă rămâne blestemul acestui om!...trebuie sa-i aprin lumânări in toate bisericile pe lângă care trec! 
  
..................................................................................................................................... 
  
Maşina specializată în servicii funerare este gata de drum spre Maglavid. Licsandru este ultimul care trebuie sa urce. Se opreşte lângă maşină şi i se adresează surorii lui, Opriţa: 
  
- Imi vine bine cureaua asta, ce zici, pafta de o mie de euro!?...este a şoferului preşedintelui! 
  
..................................................................................................................................... 
  
Primăria localiatăţii Maglavid. Astăzi, după toate probabilităţile primarului Dinoi Io Io Io, şi ale secretarei primariei, Bombonica Cha Cha, este o zi de bun augur. În ziua de astăzi, viaţa este aşa de dură şi complexă că pentru a obţine un căt de mic avantaj trebuie să o abordezi doar în zilele de bun augur. Este greu să stabileşti care sunt aceste zile de bun augur, dar pentru asta sunt maestrii de ceremonii. La Maglavid maestrii de ceremonii sunt Dinoi Io Io Io. Are nouăzeci şi şase de ani, toată lumea-i zice taică de cand dau în el cu voturi. Si Bombonica Cha Cha, ea este de pe o altă lume, o lume paralelă cu cea din localitate, şi stă pe lumea ei, în Maglavid, fără probleme. 
  
Primarul a primit un ordin de „sus” ca să aprobe un proiect al unui investitor, tot de „sus”, prin care să se monteze pe acoperişurile caselor oamenilor din sat panouri solare. Oamenii trebuie să fie mulţumiţi că jumătate din acoperiş, partea orientată spre sud, va arăta ca nouă. Investitorul îşi colectează energia obţinută şi toată lumea trebuie să fie mulţumită. Oamenii vor fi ajutaţi să realizeze proiectele cu ajutorul cărora să primească bani de la UE pentru a se cumpara panourile solare. Omul de „sus” se va ocupa cu realizarea proiectelor, cu aprobarea lor şi cu cumpărarea panourilor. Oamenii trebuie să se bucure că se aleg cu jumătate de acoperiş ca nou şi gratis. Energia obţinută va fi valorificată de omul de ‚sus” şi treaba lui cum o va face. 
  
- Dragi „pretini”! zice Dinoi Io Io Io,...fini, veri şi nepoţi!...v-am chemat azi în şedinţă de consiliu local, o să se ocupe Bombonica cu hârtiile ce trebuie făcute pentru această întrunire de consiliu local, cu aprobările ce le vom da, vă rog să le semnaţi până la sfârşitul lunii ca să fim în ordine. 
  
Maglavidul se află în plin deşert: nimic nu se găseşte, doar praf în ochi. Au şi un parlamentar ales în mod democratic, dar nici el nu a găsit ceva care să umplă măcar unul din locurile goale aflate în localitate. 
  
Noroc cu primarul, Dinoi Io Io Io, care le spune consătenilor...”Băi, asta este!...Poţi face ceva?...Nu poţi face nimic!”, consătenii, care au mai rămas prin sat, cred ce spune primarul şi totul este conform planului, iar voturile de susţinere sunt aruncate către primar că se miră şi el de ce. 
  
Toate străzile satului sunt din pământ şi sunt aşa de mii de ani. Numai că acum s-a întâmplat ceva extraordinar şi cercetătorii încă nu ştiu cum să catalogheze fenomenul: plecând oamenii din sat şi nemaifiind cine să bată acestre străzi cu piciorul, le-a invadat iarba, sunt acoperite complet cu iarbă şi când se tunde iarba arată mai ceva ca terenurile de la Wimbledon, când începe turneul de tenis. 
  
Uşa de la intrare în sala de şedinţe scârţâie din ţâţâni pentru că cineva o deschide.Îşi face intrarea colonelul Doagă, care însoţeşte un cărucior mobil, propulsat electric, şi în care se află moş Vasile, veteran de război. Moş Vasile este singurul veteran din al doilea război mondial din Maglavid rămas în viaţa.Are aproape 100 de ani. 
  
- Bună ziua, zice colonelul Doagă, noi vrem să participăm la şedinţa de consiliu. 
  
- Şedinţa de consilu nu este publică!răspunde secretara. 
  
- Conform Legii administraţiei publice locale, şedinţele consiliilor locale sunt publice, zice colonelul Doagă. 
  
- Numai dacă se hotărăşte asta cu majoritate de voturi! 
  
- Deci, practic, voi, aleşii, hotarâţi daca ce-i ce v-au ales merită ceva sau nu! 
  
- Cu ce vă putem ajuta? 
  
- Eu, colonelul Doagă, sunt singur. Am tot ce-mi trebuie plus o pensie formata din trei surse, de la bugetul Romaniei, de aproximativ 3000 de euro. Eu nu am ce face cu atâţia bani, asa că m-am hotărât sa-l ajut pe acest om, mos Vasile, sergent în rezervă, veteran de la al doilea război mondial. Acest om are o pensie, de veteran, de 100 de euro. Ce să faci cu 100 de euro, în ziua de azi? Eu, colonelul Doagă, care m-am luptat cu inamici din carton toată viaţa mea de militar şi am o pensie de 3000 de euro vreau să-l ajut pe moş Vasile, comandant pentru mine, care a apărat ţara de inamici adevăraţi, a fost rănit de un glonţ adevărat şi a dormit in noroaie. Eu nu vreau să ajung la Dumnezeu şi să-mi zică: ai fost alături de acest om care a suferit într-un război pentru ca tu să exişti, era în suferinţă şi nu l-ai ajutat cu banii care-ţi erau în plus! Ce puteţi face voi:Tăiaţi-mi dracului iarba de pe străzi că nu mai putem să trecem cu căruciorul prin ale bălării! 
  
- Nu pot să am o asemenea cheltuiala pentru că Curtea de conturi şi DNA-ul nu acceptă asa ceva: nu sunt cheltuieli eligibile. Fiecare sa-si taie iarba de pe drum în zona casei lui, zice primarul, Dinoi Io Io Io. 
  
- Si unde nu este locuită casa sau dacă nu este cu putinţă...? 
  
- Nu pot să-i oblig să facă asta pentru că dacă ajungem în instanţă ce ar trebui să reclam? Că nu taie iarba de pe stradă! 
  
- Si atunci ce facem? 
  
- Vă faceţi că nu vedeţi şi atunci totul va fi ca şi când nu ar fi! 
  
- I-auzi, dom-ne!...Hm!...Într-o situaţie corectă, eu ar trebui să vă împuşc, dacă aş fi ofiţer activ. Acest veteran, în al doilea război mondial, a luptat cu duşmani care au provocat daune mult mai mici acestei ţări decât voi. 
  
Spiritele nu apucă să se înfierbânte, ca să se rupă-n două scena disputei, pentru că uşa începe din nou să scârţâie din ţâţâni şi intră în sală o doamnă elegantă, tânără pensionară, cu un coş de nuiele în braţe şi în care se află o barză. 
  
- Buna ziua!zice ea...Stancioaica este numele meu, pentru cine nu ştie! Conform Legii administraţiei publice locale, articolul 40, aliniatul 6, întrunirea consiliului local şi ordinea de zi se aduc la cunoştinţa locuitorilor...De ce, nu? 
  
În sala de şedinţe este o masă dreptunghiulară cu latura mare de trei metri, la care se află consilierii aşezaţi, şi în capătul ei se află o masă mai mică, la care stă Dinoi Io Io Io şi Bombonica Cha Cha. Aici ar trebui să fie şi viceprimarul cu preşedintele de şedinţă, dar nu au loc. 
  
Doamna cu barza se apropie de masa la care se află primarul şi aşază coşul cu barza în faţa lor. Scoate o cutie în care se află o broască vie, desface capacul şi o plimbă ostentativ pe sub ochii hulpavi şi neobosiţi. Barza se repede cu ciocul şi înhaţă preţiosul trofeu pentru care nu trebuie mare efort ca să-l aibă. 
  
- Pleacă cu asta de aici!...îmi vine de la stomac în sus!...nu mai suport!, zice Bombonica şi se ţine cu mâinile de burtă. 
  
- Lasă dragă că nu leşini!...urmăriţi broasca: acum este prins capul, mâinile şi picioarele încă se mişcă şi-i atârnă în jos pe lângă cioc, acum îi dispar mâinile şi...acum îi dispar şi picioarele, iar în urma ei rămâne un miros îngrozitor...aceasta este o lecţie oferită de barză despre procedura anihilării vieţuitorului. Mai întâi capul, apoi mâinile, după care...picioarele. 
  
- Protestez pe faţă, într-un mod maxim, faţă de amestecul în treburile noastre...nu se poate aşa ceva! zice Dinoi Io Io Io. 
  
- Lasă, taică primar, că totul se va aranja într-un mod surprinzător, spre binele tuturor, ai să vezi!...eu sunt o tânără pensionară, stabilită de curând aici, am fost procuroare, judecătoare, şefă la toate nivelurile de organizare, parlamentară, revoluţionară, ofiţer acoperit şi am o pensie de aproximativ trei sute de milioane de lei, pe lună! Ce să fac cu atâţia bani?...mie îmi ajung treizeci-patruzeci de milioane pe lună! 
  
- Colonelul Fane Cizmaru foloseşte aceşti bani ajutându-ne în campaniile electorale! 
  
- Eu nu fac politică, nici măcar la urne, pentru că nu mă duc să votez...de ce?...pentru că nu se lasă votaţi ce-i care merită! Să revenim...această barză şi-a rupt piciorul, eu am dus-o la medic, i-a sudat osul, dar nu a mai putut zbura la timp ca să plece cu partenerul, cu puii...credeţi că îşi va mai vedea puii?...Pentru ca puii să se întoarcă alături de părinţi, în anul următor, trebuie să construim şi să montăm câte un cuib lângă cele existente...practic, să le dublăm pe cele existente, plătesc eu manopera. 
  
- Şi peste un an ce facem?...le dublăm iarăşi!...nu, mai întâi găseşte un cercetător care să cerceteze unde merg puii...timp de zece ani, după care o comisie politică analizează concluziile şi, în funcţie de toate astea, mai vorbim! 
  
- Adevărul este că aveţi totul la îndemânâ ca să nu se facă ceva! Dar cât sâ mai mergem şi aşa!? Noi, pensionarii din Maglavid, aşa- zişi de lux, cu pensii speciale, ne-am adunat şi am ajuns la concluzia, fără cercetători, fără comisii, că ne rămân lunar aproximativ 100.000 de euro necheltuiţi. Nu avem ce face cu ei! Vrem să se facă cu aceşti bani ceva pentru oamenii din acest sat. Ne-am gândit să începem cu străzile: să le asfaltăm. De mii de ani, aceste străzi au fost numai, şi numai, din pămât...iar acum, ca niciodată, sunt invadate de bălării... 
  
- Voi ştiţi ce înseamnă să reabilitezi un drum?...trebuie să plăteşti un consultant, un proiectant, un constructor...dar toate astea nu se pot face pentru că drumurile nu sunt intabulate în numele primăriei! 
  
- Taică primare, eşti primar din 1990!...De ce nu ai făcut nimic până acum? 
  
- De ce nu faceţi ca Fane Cizmaru: el ne dă aceşti bani, care sunt în plus, şi-i folosim în campaniile electorale: locale, parlamentare, prezidenţiale... 
  
Săracul Fane Cizmaru: am înţeles că are probleme! 
  
Resita 
  
30.09.2016 
  
Eugen LUPU 
  
Referinţă Bibliografică:
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI Ep.6 / Eugen Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2100, Anul VI, 30 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!