Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Eugen Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 2043 din 04 august 2016        Toate Articolele Autorului

RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI Ep. 2
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI 
  
Ep. 2 
  
- Eu nu înteleg de ce nu şi-au votat ăştia şi ajutor de înmormântare SPECIAL... 10.000 de euro ajutor de inmormântare special...şi-au votat pensii speciale... tot felul de venituri speciale...bă!.. da, ajutor de inmormântare special nu și-au votat pentru că, uite, când mori ajungi să fii transportat până la Maglavid învelit într-un covor! 
  
- Este uimitor cum am ajuns sa-mi dau singură de lucru...au dreptate unii când spun că viaţa este exact cum vrei tu, în cea mai mare parte a ei...cum am ajuns să fiu de acord ca să car pe umerii mei această greutate? zice Opriţa respirând greu sub povara capătului de covor aflat pe umerii săi firavi. 
  
- Avem gară în faţă...avem gară în faţă!...avem gară la o sută de metri şi avem tren în gară!...trebuie să ai încredere în mine când spun ceva! zice Licsandru convins de planurile sale. 
  
- Poate fi Maglavidul la un pas... în spate, eu nu mai pot continua! Ce fel de bărbat eşti tu dacă mă pui pe mine să car această greutate? Trebuie sa platim pe cineva ca să facă asta! Eu nu pot. 
  
- Nu poti şti dacă poţi sau nu poţi până ce nu faci...Eu nu aduc pe nimeni in casa de la Maglavid: cine ştie câţi bani sunt prin casă şi pe unde sunt ascunşi? Mie, mortul, nu mi-a dat niciun indiciu despre existenţa unei sume de bani prin casă sau pe la bănci. Aşa că până nu descopăr tot ce se află în acea casă, nu dau voie la nimeni să intre acolo. 
  
- Eu mulţumesc pentru ce am. Întelegi? Îmi este de ajuns garsoniera pe care o am, să am ce să mănânc, să pot plăti utilităţile şi linişte. Înţelegi? Nu mă interesează să-mi construiesc un monument în cimitir, iar când mă trezesc nu vreau sa port de grijă niciunui obiect mare, strălucitor. Au ajuns oamenii să poarte de grijă unei păduri, unei câmpii, unui munte! Sute de milioane de ani, pădurile, câmpiile, munţii au existat fără grija omului... Pentru ce? Pentru lăcomia care este o poftă greu de stăpânit! Tu poţi să găseşti prin casa aia de la Maglavid milioane de euro, pe mine nu mă interesează! 
  
- Pot fi mulţi bani acolo!...Mulţi! Aşa ar trebui să fie. Îţi povestesc eu mai multe. Tu trebuie să ai încredere în mine. 
  
-Mie nu-mi trebuie bani pentru că mă multumesc cu cât am...poţi sa ai bani cât de mulţi, tot mai vrei când intri în această cursă a îmbogăţirii. Cine iubeşte cel mai mult banii este sărac. Înţelegi? 
  
Ajunşi lângă tren încep mişcările necesare ca să urce cilindrul format din covor în vagon. Nu-i nicio grabă, mai ales atunci când ai loc de întors, până la următorul om, destul de mare. 
  
Un bec prăpădit, mic luminează doar pentru el un colţ mai îndepărtăt. Dincoace, peronul şi vagoanele sunt cuprinse de întuneric şi provoaca mai degrabă lipsa oricărei şanse pentru începerea unei activităţi. 
  
..................................................................................................................................... 
  
- Eu nu mi-l amintesc pe acest om! Eu altfel îl ştiu pe cel ce a fost tatăl nostru. Eşti sigur că este el? zice Opriţa, după ce-l aşază pe mort pe banchetă. 
  
Fane Cizmaru stă şi arată ca un om obosit care doarme pe banchetă, într-un colţ lângă geam, cu capul sprijinit în rama geamului. 
  
- Da! răspunde Licsandru, cu gândurile lui mai degrabă şi cu multă indiferenţă faţă de tot ce nu are în cap. 
  
De câteva minute a fost ataşată la vagoane o locomotivă care urmează manevrele necesare ca să pornească la drum. 
  
În lumina confuză a becului care luminează compartimentul se fac pregătiri pentru ca totul să pară natural. Nu sunt deranjaţi de nimeni, se pare că în această seară reşiţenii stau acasă. Drumurile par lungi, obositoare şi toate rezolvările sunt trecute la viitor. 
  
Licsandru îl stropeşte pe mort cu alcool ca să pară beat şi să inducă în eroare pe oricine ar intra în acest compartiment. Opriţa se aşază în faţa mortului şi tot încearcă să-i găsească trăsături care să-i amintească de ceva. 
  
- Nu-mi spune nimic figura lui! Poate că omul se schimbă mult dacă slabeşte de la nouăzeci şi ceva la patruzeci şi ceva de kilograme! O aşa de mare schimbare în viaţa lui şi pe noi nu ne-a anunţat! Trebuia să ne cheme ca să fim alaturi de el! De ce n-a facut-o? Eu aveam puterea ca să-l iert. El probabil nu a avut puterea să-i ierte pe cei din viaţa lui, nici măcar pe cei din familie. Probabil că prezentul lui a fost chinuit de trecut. Sau nu! Poate că boala l-a pus la pământ într-un timp foarte scurt. Cine poate şti? 
  
Fane Cizmaru stă într-o poziţie de parcă ar fi în vremurile lui bune când sta aşa la birou şi privea cu ochii întredeschişi la denunţătorii care-l vizitau zilnic să-i pârască pe cei care credeau ei că pun în pericol viitorul. 
  
Oamenii nu înţeleg că schimbări majore în viaţa de pe pământ ei nu pot face, pentru că această viaţă face parte dintr-un plan UNIVERSAL. 
  
Fane avea şi alţi colegi, la vedere, care se ocupau de diferite secţii de producţie, iar alţi colegi erau acoperiţi, adică ei erau sefi de compartimente, dar nimeni nu ştia că fac parte şi din grupul care veghează să nu fie pus în pericol viitorul. 
  
Momentul '89 i-a prins descoperiţi pe toţi. Au intrat revoluţionarii peste ei şi i-au găsit in birouri cu aur, cu bauturi scumpe, cu ţigări straine, cu dolari, cu mărci şi altele...primite de la cei care-şi spălau păcatele şi folosite pentru a-i corupe pe alţii...Dar cele mai ciudate obiecte găsite au fost, pe de departe, ciorapii de damă...Aveau baxuri cu ciorapi de damă. Aveau ei o slabiciune pentru macaragiste, pentru că treceau cu macaraua peste secţie şi scanau toată activitatea de jos. Când aveau ceva de reclamat, care punea în pericol viitorul...primeau ciorapul. 
  
Fane avea şi o slabiciune în plus pentru o tânără macaragistă, Maricica, care avea bunul obicei să întârzie prin biroul său perioade lungi şi dese. Ştia şi bărbatul ei despre aceste pierderi de timp prin biroul celui care învârtea lumea în jurul lui. Nu putea să fie împotriva acestor tendinţe, mai ales că era într-o poziţie privilegiată, având totul la îndemână. Dacă era necesar ca să obţină ceva îi cerea nevestei şi i se oferea pe tavă, chiar şi cu funtiţă roşie dacă avea o astfel de pretenţie. 
  
Într-o zi, soţul Maricicăi stătea lângă strungul lui într-un moment de repaus, dominat de o stare de somnolenţă care se agăţase de el chiar din prima oră de lucru. El cam tot timpul era intr-un moment de repaus, în timp ce colegii lui invârteau strungurile şi obţineau piese. 
  
Şi cum moţăia el cu capul fugind uşor când în stânga, când în dreapta...o rază de soare începe a se juca peste ochii lui. Era...şi nu era. Două-trei secunde dura alternanţa. Incomodat de raza jucăuşă s-a ridicat în picioare şi a privit paralel cu ea. Raza de lumină, care-i tulbura moţăiala, trecea prin cabina macaragistei, unde trebuia să fie nevastă-sa, şi iesea prin acoperişul de sticlă spre soare în sens invers. Mânat de curiozitate ca să afle ce se întamplă în cabina macaralei, de se intrerupe acea rază ritmic, a făcut câţiva paşi stânga-dreapta şi cu privirea concentrată pe cabina macaragistei. Nu şi-a dat seama ce se întâmplă, câteva sacoşe şi reviste erau puse peste geam, şi atunci s-a hotărât să se urce pe scară până la nivelul macaralei. 
  
Şi ce a văzut: electricianul de la întreţinere macarale era călare peste nevastă-sa şi în mişcarea fundului său gol, de dute-vino spre ieşirea din cabină, întrerupea raza de soare în trecerea ei spre strungul lui. 
  
I-a căzut faţa. Tot ansamblul de reguli, principii, forţe s-a prăbuşit în mintea lui. A acceptat ca Maricica să fie amanta lui Fane Cizmaru, dar cu electricianul de la întreţinere era altceva şi nu putea accepta. 
  
A provocat imediat o întâlnire întâmplătoare cu Fane Cizmaru şi..."bună ziua!...bună ziua!...ce faci?...rău!...păi?...mă înşală nevasta!...să nu crezi în tot ce se vorbeşte!...nu, am văzut cu ochii mei!". I-a povestit tot. 
  
A doua zi, electricianul de la întreţinere a fost prins la poartă cu un pumn de plăcuţe din argint, dintre cele care se foloseau la contactorii electrici aflaţi în tabloul electric de comandă al macaralelor. Pe vremea aceea să furi asemenea plăcuţe se chema "Subminarea economiei naţionale". A fost exclus din colectivul uzinei cu un articol care nu-i mai dădea dreptul să se mai angajeze la o altă uzină. 
  
În zilele următoare, "oamenii de bine" au avut grijă ca să afle şi soţia lui despre amanta Maricica şi, în cel mai scurt timp, a rămas şi singur, şi fără ocupaţie. Rămăsese doar proprietarul unei singure întrebări, care era tot timpul în capul lui..." ce căutau acele plăcuţe din argint in geanta lui?"...o întrebare la care nu a găsit răspunsul niciodată. 
  
Ajungi depresiv dacă te concentrezi doar pe tine. 
  
Începuse să lucreze pe la instalaţiile electrice din apartamentele oamenilor, era ceva care promitea, dar a aflat Fane şi i-a trimis pe cap miliţia. 
  
A sfârşit după un atac cerebral, într-o casa de bătrâni, uitat de lumea de afară, cunoscut doar de trei colegi de cameră. 
  
Maricica a ajuns mare om politic, după decembrie '89. Soţul ei a ajuns mare om de afaceri care câştiga mai toate licitaţiile organizate prin nordul ţării. Ştia să păcălească preţul. 
  
..................................................................................................................................... 
  
Trenul intră în gara Caransebeş. Cele trei vagoane venite de la Reşiţa sunt ataşate trenului Timişoara-Bucureşti, care ca un frate mai mare a aşteptat fratele mai mic de la Reşiţa şi după ce se îmbrăţişază pornesc împreună spre următoarea staţie, care este în localitatea Băile Herculane. 
  
Licsandru şi Opriţa pornesc spre vagonul restaurant al noului tren, pentru aş potoli pofta de o cafea. Licsandru mai mult, Opriţa fiind cu finanţarea pentru că pe fratele ei l-au prins evenimentele într-un moment când buzunarele îi sunt pline doar cu aer. 
  
Este în firea oamenilor să dea vina, din când în când, pe clipă. Blestemul de a fi în acea clipă. Numai că acea clipă este foarte scurtă şi vine vremea ca să demonstrezi că timpul tău nu stă doar în acea clipă. 
  
În compartimentul cu mortul intră un băiat şi o fată, bucuroşi că au găsit un compartiment cu o persoană. În tot vagonul compartimentele sunt fără forme obiective ale existenţei umane. 
  
Noaptea, senzorii umani provoacă un neînteles sentiment de frică, mai ales când te aventurezi singur pe drum. 
  
Fata se aşază pe banchetă spre mort, lăsând un loc liber între ei, iar băiatul se aşază lângă ea, în partea dinspre uşă. Puţine clipe trec până ce ea pune capul pe umărul lui, iar el dă capul pe spate până ce atige reazemul din spate şi se liniştesc. 
  
Glasul roţilor de tren, într-o succesiune simetrică şi periodică şi cu o tonalitate molcomă, te trece în lumea viselor fără a mai apela la număratul oilor negre sau albe, care riscă să se impreune , să te enerveze şi să-ţi alunge somnul. 
  
Dar iată că peste ritmul simetric, constant de ceva timp, se suprapune un scârțăit dat de intrarea cu viteză a trenului pe traiectoria unei curbe ce face schimbarea direcţiei cu un unghi mai mic de nouăzeci de grade. 
  
Corpul mortului este aruncat de forţa centrifugă spre uşă şi ajunge cu capul peste picioarele fetei care timp de câteva secunde face ochii mari, deschide larg palmele şi gura, după care închide pumnul mâinii drepte şi bate cu el în pieptul băiatului. 
  
- Ce-i?, zice băiatul şi când are ochii deschişi normal vede un deget de la mâna dreaptă a fetei direcţionat către capul mortului aflat peste picioarele ei. 
  
- Băi, boule, zice el către mort şi impinge cu pumnul încleştat în capul lui. 
  
Fata se ridică lasând capul mortului să cadă pe banchetă, la fel face şi băiatul care surprinzându-şi partenera loveste cu piciorul în capul celui căzut. Şi nu se opreşte la o singură lovitură… 
  
-Stai, ce faci?...vrei să-l omori?...mă uimeşte comportamentul tău pentru că nu te ştiam aşa de violent!... se apleacă si pune măna la gâtul mortului ca să atingă una din carotide. L-ai omorât, nu mai are puls… 
  
- Nu mă nenoroci, ce tot spui tu!...face şi el aceeaşi verificare şi constată acelaşi lucru. 
  
Se repede la uşă şi nu vede pe nimeni, se duce la geam şi nu vede nimic. Începe să-şi piardă controlul, atât fizic cât şi psihic. 
  
Brusc se repede la geam, îl deschide şi-i zice fetei: 
  
- Ţine de geam! 
  
Într-o fracţiune de secundă mortul este aruncat pe geam, fata se lasă în jos îngrozită, geamul se duce singur spre închis, iar băiatul îcepe să repete fără a fi convins… 
  
- Nu a fost nimeni în compartiment!…nu a fost nimeni în compartiment! 
  
Dar răul vine repede şi pleacă greu. 
  
Eugen LUPU 
  
Referinţă Bibliografică:
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI Ep. 2 / Eugen Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2043, Anul VI, 04 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!