Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Eugen Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

FARA TITLU, PANA LA FINAL...EP. 4
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
FARA TITLU, PANA LA FINAL  
 
EP. 4  
 
Dacă eşti mulţumit de corpul tău, dacă te simţi confortabil în pielea ta, atunci trebuie să acorzi importanţă şi hainelor ce sunt peste corpul tău, pentru că şi acestea trebuie să-ti transmită aceeaşi stare ca şi corpul, o stare de bine.  
 
Jalea revine în secretariat, cu un costum de protecţia muncii aruncat peste el în grabă, fără a se fi ţinut cont nici măcar de micile detalii care să-l pună în valoare. Graba cu care acţionează îl face să piardă detaliile, îl duce mai repede la ţintă, dar este mai tot timpul nepregătit, adică mic şi fără importanţă.  
 
- Să trăiţi… !, zice el şi păşeşte grăbit şi uşor agitat. Simte că se aproprie un deznodămănt şi acela poate fi şi în defavoarea sa.  
 
- Bine, bine…răspunde secretarul şi pare absent, dar nimic nu poate fi absent pe această lume.  
 
- Am venit…să mă angajez…la voi…la o treabă…şi vreau să vorbesc cu şeful !  
 
- Cine te-a trimis la noi ?  
 
- Eu…nu am ce face acasă.  
 
- Fii atent, te vei supune unui test : un autobuz cu trei oameni în el, la prima staţie se dau jos doi, se urcă unul, la următoarea se dau jos doi şi se urcă trei, la urmatoarea se dau jos trei şi se urcă patru…la următoarea se dă jos unul şi nu se mai urcă nimeni…căte staţii au fost ?  
 
- Mă nene, mă…păi mă pui să număr oamenii şi mă întrebi de staţii !  
 
- Răspuns final, nu ştii !  
 
-Am venit… să mă angajez… la voi… şi vreau să vorbesc cu şeful. Măăă…pricep laaa…la toate care este.  
 
- Eşti singur sau sigur?  
 
- În ziua de azi…nu prea…mă…recunosc.  
 
- Eşti dispus sau predispus ?  
 
- Rău…  
 
- Eşti premeditat sau naiv.  
 
- …cum sunt nevoile.  
 
- Eşti total sau în totalitate ?  
 
- …cu totul…pentru...care este.  
 
- De ce vrei să pari aşa cum eşti ?  
 
- …încerc să semăn…cu mine !  
 
- Îţi place la noi ?  
 
- Ooo ! Da.  
 
- De ce ?  
 
- Nu ştiu, da…da-mi place !  
 
- Acum o să intri la şeful. Acolo este uşa, se va deschide si tu o să treci dincolo, în biroul şefului !  
 
Uşa se deschide rotindu-se după latura orizontală de sus şi formează o deschizătură între latura orizontală de jos şi pragul de jos, de aproximativ jumătate de metru  
 
Jalea se apleacă, vrea să arunce o privire pe sub uşă şi se grăbeşte să-şi satisfacă curiozitatea lăsată liberă. Nu reuşeşte şi atunci se întinde peste plăcile de granit ce formează pardoseala şi priveşte de la acest nivel pe sub uşă un fel de prezentare care este de dimensiuni mici, adică nesatisfăcătoare. Curiozitatea îl impinge mai departe si porneşte a se trage pe sub uşă către biroul celălalt.  
 
Directorul, de la biroul său aflat pe pietroiul cioplit sub forma unui cub cu latura de doi metri, priveşte la cel care se trage pe sub uşă şi are o stare generată de lipsa de respect faţă de cel ce se află intins pe jos. Directionează lumina reflectorului spre Jalea, astfel încât dacă acesta vrea să privească în direcţia lui să nu-l poată descoperi.  
 
- Cine te-a trimis pe tine aici, omule ? pune el întrebarea către omul de jos, aflat întins pe pardoseală.  
 
Jalea aude întrebarea, care vine de sus, dintr-o zonă greu de pătruns cu privirea pentru el. Încearcă să se repoziţioneze pe verticală ca să descopere şi zonele care se află la o înalţime mai mare de un metru.  
 
- Ce faci, omule ?...stai aşa cum eşti acum, dacă te ridici în picioare înseamnă că vrei să te iei de piept cu mine ! Asta vrei ?  
 
-Nuuu ! Am venit… să mă angajez… la voi… şi vreau să vorbesc cu şeful. Măăă…pricep laaa…la toate care este, răspunde Jalea, fără sa observe cu cine vorbeşte.  
 
- Noi, aici, lucrăm cu oameni recomandati de persone influente sau cu oameni pe care i-am crescut noi. Nu putem să riscăm un proiect pe care-l ducem cap-coadă cu oameni nerecomandaţi, nerecunoscuţi. Aici nu este o fundaţie care asigură adăpost de urgenţă, protejat, pentru persone cu probleme… trăim vremuri grele care ne imping să luăm decizii inumane, disperate, egoiste…cine este de vină dacă planetele sunt aşezate acum intr-o distribuţie care este sursa consecinţelor pe care le trăim?…trebuie să avem răbdare, pentru că va veni o zi în care o să fie bine. Tu poţi să te întorci acasă liniştit, pentru că va veni o zi în care o să fie bine.  
 
- Nuuu…  
 
- De ce ai vrut neapărat cu mine? Puteai să te interesezi la poartă, la "Resurse umane", în secretariat…  
 
- Stiţi cum este: până la Dumnezeu te mănâncă toţi sfinţii!  
 
- De unde ştii tu asta?  
 
- Aşa se vorbeşte pe stradă!  
 
- Te-au mâncat?...Nu! Aşa ca mergi în mahalaua ta şi spune-le că tot ce au ei nu ne aparţine.  
 
- Ce să aibe ei: nu au nimic… eu nu am nimic…  
 
- Foarte bine: dacă eşti multumit cu nimic, vei fi fericit toată viaţa, pentru că nimic poţi avea fără să faci ceva.  
 
Uşa se deschide, normal de această data, adică se roteşte în jurul unei laturi laterale, şi pătrunde secretarul, în poziţie verticală. Trece peste corpul intins la orizontală pe pardoseală, cu grijă ca să nu-l atingă, din respect se poate spune, dar ce respect să ai pentru un om care-ţi stă la picioare.  
 
Capul plecat sabia nu-l taie, dar nici departe nu poate privi.  
 
Directorul desprinde scara de pe tavan şi o montează pe o latură laterală, într-o poziţie ca să indeplinească condiţiile pentru a putea fi folosită. Secretarul se foloseşte de scară şi urcă pe postamentul din piatră pentru a rămâne alături de biroul directorului, învăluiţi amândoi în lumina orbitoare a reflectorului, într-un mister total pentru cei care se află la nivelul pardoseli.  
 
-Avem un strung care este cam obraznic, nu ne ascultă şi numai probleme născoceşte, şi am vrea ca tu, acum, să-l scoţi la păscut, se aude de sus, dinspre lumina orbitoare a reflectorului.  
 
- La păscut !…aveţi iarbă prin curte ?...eu am văzut doar betoane sparte, apă şi nămol.  
 
- Avem un depozit în aer liber, între două clădiri, cu piese nevândute, care sunt acoperite cu iarbă…  
 
- Înţeleg…încerc.  
 
- Treci dincolo de uşă, rămâi acolo şi încerci să te pregăteşti pentru ce o să se întâmple cu tine.  
 
Uşa se deschide şi porneşte să se tragă pe sub ea, dincolo, fiind prima porţiune din drumul său pe care o face pe sensul de întoarcere. Până acum a tot înaintat şi a trăit cu speranţe, acum se întoarce şi îşi induce o stare de frică dacă se gândeşte că acest drum de întoarcere s-ar putea opri dincolo de poarta de la intrare.  
 
Secretarul coboară pe scară însoţit la câteva trepte de către director. Sunt singuri în birou, uşa este închisă, dar ce mai pot discuta. Acum, directorul se poate descoperi în toalitate, cu toate produsele pe care le duce în spate, dar şi cu înalţimea care este spre mică, cu volumul care este cam dilatat, poate de la produsele pe care le cară în spate. Faţa şi capul nu sunt definite clar, pentru că au particularităţi comune ambelor sexe. Pe scurt, ar fi bine să nu te aventurezi să-l clasifici, pentru că rişti să te faci de râsul cunoscătorilor.  
 
Când ajunge jos, îşi ia scara, deschide uşa unui dulap metalic şi o agaţă cu grijă pe un rastel aflat în interior.  
 
- Hai, lasă scara afară…atâta timp cât sunt eu aici, nu-ţi va lua nimeni locul ! zice secretarul trăgând de el.  
 
-Nu, nu, nu !  
 
- Hai că ne grăbim…ne apucă seara !  
 
Sună o sonerie de telefon mobil care umple pe dată atmosfera cu sunete de clopoţei si ciripituri de păsărele, care mai de care mai agitate. Până să fie scos la iveală dispozitivul, nu ştii ce poate fi. Este telefonul directorului.  
 
- Alooo !...da…dacă până la ora 16 nu-mi aduci materialul…te retrogradez…  
 
- Hai, directore, hai…zice secretarul şi-i dă suturi în fund directorului impingându-l către uşă.  
 
- Sper că ai inţeles, până la ora 16 te aştept…  
 
O hală de dimensiuni mari, 32 metri laţime si 100 metri lungime, arată ca şi părăsită, pentru că doar ici-colo câte un om încearcă să învărtă câte un utilaj, dacă nu ruginit atunci fără culoare şi dacă reuşeşte să-l învârtă se vede că este ceva forţat pentru că scoate mult zgomot si mult fum.  
 
Geamurile laterale dacă nu lipsesc cu desăvârşire atunci este pe ici-colo câte un material înlocuitor care să ţină locul ocupat cu ceva. Acoperişul este fisurat pe toată suprafaţa şi dacă plouă afară o zi, în interior pică apa trei zile. Se poate face o reconversie aici, se poate trece la agricultură, adică să se cultive nişte ierburi ca pătrunjel şi mărar, că au ajuns şi astea să fie aduse din alte ţări.  
 
Încălzirea halei se face zonal, fiecare lângă utilajul lui, în nişte resturi de ţeavă metalică cu diametrul de 30 centimetri şi înalţimea de 100 de centimetri, cu o fereastră decupată în partea de jos, pe unde se introduce materialul care arde, iar în partea de sus liberă, ca să iese fumul şi să urce spre tavan, pentru a mai usca din igrasia comună, nelipsită şi greu de învins.  
 
Este un spaţiu părăsit de fapte bune.  
 
Totul este şi arată exact aşa cum a vrut majoritatea care a votat şi a ales cine să conducă, din 1990 şi până astăzi.  
 
Jalea se aproprie de strung si cu glas domol, prelung zice ;  
 
- Hai !...hai afară !  
 
Îşi dă seama că nu este ascultat. Este şi prima dată în viaţa lui când trebuie să dea ordine cuiva şi acel cineva să facă ce zice el.  
 
- Hai…afară…la păscut !  
 
Prinde un cablu flexibil, din otel, şi leagă strungul pe la mijloc cu un capăt în timp ce pe celălalt capăt îl ţine in mână. Prinde şi de o bară de oţel de dimensiunea unui baston şi începe a-l împunge.  
 
- Hai !...hai afară !  
 
Îl loveşte de sus în jos, din lateral…tot mai des şi mai cu forţă.  
 
- Hai afară, la păscut ! zice acum, mai mult ţipând.  
 
Lasă cablul liber, apuca bara de oţel cu ambele mâini şi loveşte cu toată forţa. O dată, de doua ori, de trei ori…  
 
Izbucnesc cu putere diferite lichide şi gaze care în scurt timp umplu atmosfera şi la primul contact între bara de oţel si trupul strungului, tot din oţel, care produce o scânteie, se declanşază infernul. La început o flacără mică, dar care cu putere se măreşte şi cuprinde totul.  
 
Si în infern este aşa cum a zis Dante :  
 
„Lăsați orice speranță, voi cei care intrați”  
 
Eugen LUPU  
 
Urmeaza PARTEA a-2-a  
 
Referinţă Bibliografică:
FARA TITLU, PANA LA FINAL...EP. 4 / Eugen Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2002, Anul VI, 24 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!