Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Eugen Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, ep. 2
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
FARA TITLU, PANA LA FINAL  
 
EP. 2  
 
Dacă în exterior şi în celelalte spaţii de producţie şi anexe zidurile sunt crăpate, decojite, fără culoare…aici, începând cu holul din care se intră în secretariat, secretariatul şi biroul directorului este altceva …Parcă ar fi o altă ţară şi alţi oameni ! Şi nu există o graniţă bine pazită între cele două entităţi care formează acelaşi întreg numit uzină.  
 
Cum intri în secretariatul general calci pe plăci din granit bine şlefuite şi bine conturate in mijloc cu combinaţii de alb-portocaliu-negru, albul predominant, iar spre margine fond negru cu bobiţe mici, distribuite fară nicio logică în alternanţe de alb, albastru, cenusiu aşa cum a vrut mama natură.  
 
Peretii laterali şi tavanul sunt acoperiţi cu placi din oţel-inox solide, unele dintre plăcile aflate pe pereţii laterali au goluri prelucrate mecanic în care stau diferite forme tot din oţel-inox şi granit.  
 
Încăperea nu are geamuri, dar are o lumină artificială cu foarte mult violet, care se concentrează diferit pe zone diferite, în alternanţe, urmând paşii unui program prestabilit. Flacăra violet te ajută să ai o bună dispoziţie, să fii iertător şi recunoscător.  
 
Singura mobilă este un biroul dintr-un bloc de granit, frezat de o maşină cu prelucrare spaţială după linii curbe şi drepte într-o relaţie de succesiune a dimensiunilor şi a volumelor ca să facă pe plac oricarui ochi critic. Mai este un fotoliu pat, acoperit cu piele de culoare neagră, pe care nu stă nimeni.  
 
Singura coordonată măreaţă este dimensiunea investiţiei pentru că au fost aruncaţi bani mulţi aici.  
 
Pe unul din pereţi, pe o mică porţiune, puteau lăsa să se vadă zidul, aşa cum este pe partea exterioară, crăpat de şubrezit ce este, se poartă asta, sau într-un colţ o bucată din zid surpată şi împrăştiată pe jos. Ar fi fost o legătură intrinsecă între exterior şi interior.  
 
Principiul cauzalităţii nu se aplică aici pentru că în aceleaşi condiţii, aceleaşi cauze produc efecte diferite.  
 
Mai mult, este vorba despre o autonomie a acestui spaţiu, al personalului administrativ faţă de întregul uzinei, dar este o autonomie care mai mult înstrăinează.  
 
"Secretară" este un mister "Perfect" cu corp atletic si cu haine care stau bine pe el. Se vede că nu este genul pe care şi-l doresc majoritatea femeilor, adică să-şi facă de lucru pe langă cratiţe, oale şi să ştie să repare totul prin casă.  
 
El se află aşezat pe un scaun lângă biroul din granit şi, în timp ce vorbeşte, butonează la un telefon. Scaunul pe care stă este format din două ţevi de inox pe sol, două ţevi de inox paralele cu solul, situate la o înălţime de aproximativ un metru, peste care te poţi aşeza, şi un dispozitiv între ele care le poate roti pe diferite poziţii.  
 
În aceeaşi încăpere se mai află un inginer, în picioare, care încearcă să-şi convingă nedumerirea iscată de prezenţa în acest loc cu o abordare a situaţiei prin prisma convingerilor pe care nu le abandonează sub niciun fel de presiune.  
 
-Domnule inginer, ai fost chemat aici pentru a ne spune de ce stărui cu îndărătnicie într-o atitudine care ne incomodează ? zice mister "Perfect", fară a neglija aparatul-telefon, de parcă ar citi cu glas tare ce scrie pe ecranul lui.  
 
-De ce vă incomodează ? raspunde inginerul tot cu o întrebare şi işi planifică paşii peste plăcile de granit într-un desen doar de el ştiut.  
 
După care se instalează liniştea, probabil pentru că un buton de la telefon nu raspunde corespunzator.  
 
Într-o dispută în care armele sunt pe masă, după ce s-au duelat un timp, ochii, măcar ochii trebuie să fie sinceri si să se privească. Fără acest prim pas, negocierea are mari şanse să eşueze.  
 
-Pentru că ne este ostilă ! se auzi după câteva minute, timp în care doar bâzâitul butoanelor atinse se auzi, încet, ritmic, enervant ca la picăturile de apă ce-ţi pică în creştetul capului dintr-o crăpătură din tavan.  
 
- Eu nu zic ostilă, eu zic diferită. Suntem diferiţi, dar egali. Cum ar fi ca lumea să fie alcătuită din sapte miliarde de indivizi, toţi ca tine sau ca mine ?...Ar fi foarte, foarte…plicticoasă. Ce simplu ar fi fost pentru Creator sa conceapă un singur tip de om, un singur tip de copac, un singur tip de fir de iarbă…Aşa că să ne bucurăm de existenţa diversităţii. Şi se lumină la faţă cu un zâmbet inginerul pentru că spuse un adevăr în care crede.  
 
Singura problemă este că în această diversitate, majoritatea alungă valorile şi promovează mediocritatea.  
 
– Este ceva, aici, aşa cum zici tu ?  
 
– Nu, dar poate fi !...pentru asta sunt aici.  
 
– Aici, nu !  
 
- Când mai multi oameni sunt de acord tot timpul şi spun aceleaşi lucruri, înseamna ca mulţi dintre ei sunt în plus, dragă domnule !  
 
Voi vă doriţi încă unul care să dea din cap numai pe verticală, aprobând totul. Trebuie să-ţi spun că eu mai mişc capul şi pe orizontală, adică mai spun şi nu.  
 
- Nu prea înţeleg ce vrei să zici. Ai şi o expunere oratorică aşa de greoaie că mă oboseşte.  
 
"Secretarul" se enervează, aruncă telefonul pe birou si impune o rotaţie a scaunului pentru ca să ajungă în pozitia care sa-i permită să atingă cu picioarele pardoseala. Aterizează la sol în bune condiţii şi porneşte într-un ocol ce are în mijloc propriul birou.  
 
-Tu şi şeful tău… v-ati născut obositi.  
 
- I-auzi !  
 
- De fapt, sunteţi nişte cadavre mobile. Nu ştiu cum de nu v-aţi dat seama de la început, ca să nu-i mai chinuiţi şi pe alţii.  
 
- Mă uimeşte lipsa de respect de care dai dovadă ! Ai câştigat cumva la loto azi şi noi nu ştim ?  
 
- Ce este de respectat la voi, atâta timp cât produceţi numai pagube care nu se mai pot recupera ? De când aţi fost plantaţi în acest birou, tu si directorul tău, dăunaţi grav mediului care vă înconjoară. Ori asta nu trebuie respectat !  
 
Ar trebui să cadă cortina, să izbucneasca al treilea razboi mondial, să pice pe pământ cel mai mare planetoid, Ceres, dar să nu mai continuie această discuţie, acest conflict. S-a ajuns la conflict şi acest conflict se bazează pe idei contrare, pentru că el este veşnic nemulţumit, situaţie care subminează autoritatea lor, o poziţie care este incompatibilă cu dorinţele conducerii. Putea fi evitat conflictul dacă individul era exclus din grup. Se puteau găsi multe metode care să trezească într-un final o dorinţă care să-i aparţină individului şi care sa¬-l determine să părăsească grupul.  
 
"Secretarul" repetă în gând : Se puteau gasi multe metode care să trezească într-un final o dorinţă care să-i aparţină individului şi care să-l determine să părăsească grupul.  
 
Îi place concluzia : o dorinţă care să-i aparţină individului şi care să-l determine să părăsească grupul. E de bine pentru ei. O satisfacţie fără margini îl cuprinde, construind condiţia de care depinde o stare de relaxare, atât fizică cât şi psihică.. Aşa este omul construit, să primească o satisfacţie când trece peste un obstacol. Este corect ? Nu !  
 
Omul ar trebui să primească o satisfacţie doar atunci când face o faptă care mulţumeşte pe un alt om sau pe mai mulţi, dar cum omul are posibilitatea să hrănească în interiorul lui doi lupi, unul rău şi unul bun, Creatorul i-a dat posibilitatea sa-i bucure pe amândoi.  
 
"Secretarul" se apropie de biroul sau şi butonează o tastatură care iniţiază un dialog vizibil doar pe un ecran încorporat in suprafaţa suport de deasupra mesei de granit. În scurt timp, uşa care permite trecerea în biroul directorului se deschide rotindu-se în jurul laturii verticale din dreapta. Prin golul descoperit de uşa deschisă trece în biroul directorului, cu paşi simpli, neremarcaţi sonor, în poziţie verticală şi cu gânduri brăzdate de probleme pe care crede că le are déjà rezolvate. În urma lui uşa se închide şi reface acelaşi spatiu rece, format din piatră si otel, pe care nu poti să-l părăseşti nici măcar cu gândul. Şi atmosfera creată de acest ansamblu piatră- oţel este rece, rigidă şi nu poate stimula actul creativ, nici măcar pe cel productiv.  
 
Inginerul aşteaptă şi se tot întreabă ce aşteaptă, pentru că în orice circumstanţă ar fi percepe o impresie cum că nu ar mai putea continua cu aceşti oameni. Ştie că este monitorizat de multe camere de filmat ascunse care sunt orientate spre el, aşa că aşteaptă şi tot aşteaptă.  
 
Uşa se deschide din nou rotindu-se în jurul laturii din dreapta formând un spatiu suficient ca să treaca o persoana, in pozitie verticală, cu un efort minim absorbit doar de miscarea picioarelor în pasi simpli şi neremarcaţi sonor.  
 
- Trebuie să te prezinţi în faţa directorului, zice secretarul, in timp ce usa către director se deschide rotindu-se în jurul laturii de sus.  
 
Astfel se formează un spatiu între pardoseală şi uşă de aproximativ jumătate de metru pe înălţime, cu uşa blocată peste acest spaţiu, şi ca să treci in biroul directorului ar trebui să te târăşti în patru labe, pe sub uşă.  
 
- Hai, ce faci ?...treci dincolo !  
 
- Voi chiar credeţi că eu o să mă târăsc pe burtă prin faţa voastră ? Ce faceţi voi aici este că îi stoarceţi pe angajaţi de energie cu nişte lucruri mărunte. Poate că nu ştiţi să folosiţi această energie pentru a progresa, pentru a avea produse competitive şi nu pe stoc cu iarba cât casa crescută peste ele.  
 
Uşa se închide, dar nu pentru mult timp, pentru că începe din nou să se rotescă, de această dată în jurul laturii de jos şi formează un spatiu în partea de sus, între toc şi uşă. Spatiul deschis este cât să încapă un cap de om, să poată acest cap de om să privească la tot ce se întâmplă în secretariat.  
 
-Auzi tu ? Nu te-au durut picioarele saptămâna aceasta, pentru că mi-ai umblat prin cap zi de zi. Ai ajuns sa-mi domini gândurile şi nu-mi place ! Tu crezi că eu altceva nu mai am de făcut ? Tot timpul esti nemulţumit şi cauţi să transmiţi şi altora nemulţumirile tale.  
 
El este directorul.Are doar capul la vedere deasupra uşii, un cap pe care nu-l poţi defini pentru că are elemente identitare specifice ambelor sexe.  
 
- Este de bine că sunt, suntem nemulţumiţi, pentru că nemulţumirea este sursa schimbării şi mai departe a dezvoltării. Un conducător ar trebui să fie mulţumit că are nemulţumiţi în grupul pe care-l conduce, pentru ca-i arată unde greşeşte.  
 
- Băi, eu dacă găsesc un cap de aţă la 100 de kilometri de aici, şi ştiu ca aparţine acestei uzine, îl aduc înapoi …Ştii de ce ?  
 
- … !  
 
- Pentru că îmi pasă…băi, boule !...îmi pasă.  
 
- Mda !  
 
-Voi ce faceti :plângeţi toată ziua !...eu am în subordine nişte bocitoare care au greşit drumul. Poate nu ştii, drumul către cimitir nu trece prin această uzină… !  
 
- Eu…  
 
- Tuuu…să taci, aici, la mine ! Tu ce crezi, eu am timp să mă ocup cu toate nemulţumirile voastre ?  
 
- Eu…  
 
- Tu să taci, nu-mi spui tu ce am de făcut !  
 
- Eu…  
 
- Începând cu…ACUM, vei tunde iarba, care a cescut cât casa, de pe suprafaţa pe care sunt aşezate piesele aflate pe stoc, între halele de producţie. Şi ai grijă cum o faci, omule, pentru că la asta mă pricep şi am să te controlez zi de zi.  
 
Capul directorului se retrage, repede ca să nu lase loc de alte comentarii şi spaţiul dintre uşă şi tocul uşii dispare.  
 
Se lasă liniştea, dar nu pentru mult timp.  
 
- Începând chiar de…ACUM, eu plec acasă…de mâine, decât să muncesc degeaba mai bine stau degeaba…ai grijă de şeful tău, să nu se prăpădească de plâns când o să afle că nu mai vin la lucru…glumesc…lumina violetă din acest spaţiu m-a eliberat complet de voi…vă iert, ca să mă liniştesc, dar nu vă uit…hai, deschide uşa buncărului, să plec cât mai repede de aici, şi cât mai departe.  
 
Uşa se deschide, inginerul părăseşte în grabă spaţiul şi cu aceeaşi grabă intră Jalea, profitând de deschiderea oferită, după multe minute de aşteptare în faţa uşii.  
 
Eugen LUPU  
 
Referinţă Bibliografică:
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, ep. 2 / Eugen Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1981, Anul VI, 03 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!