Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Eugen Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016        Toate Articolele Autorului

FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, ep. 1
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
FARA TITLU, PANA LA FINAL  
 
O localitate trebuie să aibă ziduri si oameni : ziduri ca să aibă formă, oameni ca să aiba viaţă.  
 
Zidurile, cladirile în general, sunt ca oamenii :dacă nu le dai atenţie plâng. Plâng cu lacrimi de tencuială, cu lacrimi de cărămidă, şi după multe lacrimi scurse la temelie se prăbuşesc. Singurătatea le afectează totalitatea însuşirilor esenţiale care trezesc admiraţie si respect.  
 
Si despre oameni putem spune că sunt asemenea zidurilor : dacă nu-i clădeşti cum trebuie se prabuşesc.  
 
Zidul care porneşte de la marginea aleei este crăpat pe suprafeţe mari, cu bucaţi lipsă, şi stă pregătit să se prabusască. Trebuie să ai curaj sau să fii inconştient atunci când te angajezi să paşeşti pe langa acest zid care mai face si parte dintr-o cladire careia îi susţine acoperişul. Este una dintre cladirile uzinei şi în interior ar trebui să ocrotească activitatea oamenilor.  
 
La capătul zidului şi al clădirii se află poarta prin care se face trecerea in interiorul uzinei. Arată la fel ca şi zidul, ca şi cladirile ce alcatuiesc ansamblul, dând impresia unei lipse totale de siguranţă, pentru că laturile esenţiale în virtutea cărora se defineşte o poartă, sunt șubrede. Este într-o pozitie instabilă, sprijinită altfel s-ar prabuşi către exterior. Cei care încearcă să treacă dincolo de perimetru trebuie să o facă cu mare atenţie.  
 
O poartă trebuie să te invite să treci dincolo de ea. Poarta separă doua lumi, din interiorul şi din exteriorul perimetrului, dar trebuie să le si permită cu uşurinţă contactul şi legătura.  
 
În timp ce omul împinge cu corpul în una din parţile ce se desprind din întregul porţii, un sunet strident străbate liniştea care ţinea în amorţeală miezul zilei. Este sunetul dat de două metale ruginite care alunecă unul peste altul şi care alcătuiesc balamalele uşii ce se desprinde din poartă.  
 
Imediat dincolo de poartă se află cabina agentului care se ocupă cu securitatea perimetrului. El este bulversat si este imediat in picioare : această poartă nu este forţată să producă aceste sunete la această oră şi atunci când le produce induc uluire. Pacea unei convieţuiri in tihnă a agentului este tulburată şi ce poate fi mai supărător decât un asemenea moment.  
 
Trece de poartă cu mare atenţie ca să nu pice peste el şi păşeşte in incintă pana ce atinge o zonă aflată în faţa cabinei agentului de securitate. Atât de aproape încât să se convingă că în acea cabină dincolo de geam se află un om care mişcă doar din ochi acum, ostil sau nu este de mai mică importanţă.  
 
- Ce vrei ?  
 
Se aude de după geamul cabinei care se deschide lent si lasa loc la o figura tristă şi vicleană. Instigat peste masură de prezenţa celui din aria sa de control incearca sa transfere nelinistea sa celuilalt prin tonalitatea glasului.  
 
- Eu sunt Cerber, responsabil cu securitatea locului pe care tu calci acum !  
 
- Jalea, eu ! Eu !... Eu…îîî…mî… mă… pî… pî… pricep la toate… care este. Da ! Care este !  
 
Cerber se lasă in jos spre scaun şi până ajunge să se așeze face câteva secunde. Privirea vicleană îl cuprinde pe cel de afară în tot acest timp. Începe să cunoască totalitatea împrejurărilor care au determinat momentul, consideră că cel din faţă este controlabil şi devine tot mai relaxat.  
 
Jalea stă pe acelaşi loc şi nu încearcă in niciun fel să impresioneze cu ceva.  
 
- Tu vrei să mă ameţeşti ?  
 
- Eu…eu…vî…vî…vreau să lucrez la voi.Da !  
 
- Îţi place la noi ? Îîî !  
 
- Eu…eu…sî…sî…sunt sărac…  
 
- Şi ?  
 
-…şi-mi…place…oriunde.  
 
-Atunci… du-te « oriunde » aici nu este « oriunde ».  
 
-Eu…eu…vreau…aici.  
 
-Tu crezi că este ceva aşa cum vrei tu ?  
 
-Nu.Nimic…nu este care este…asta am observat si eu. Nimic nu este, care este.  
 
-Aha…tu esti idiot ?  
 
-Nu !  
 
-Pai di ce ?  
 
-Poa…te ca sint !  
 
-Aha…Pai vezi ! Esti casatorit ?  
 
-Daaa… cu…cu nevasta…mea.  
 
-Ahaaa…Of, Doamne ! De ce trebuie mama proştilor să fie însărcinată tot timpul ?...aşa scrie pe internet nu-mi aparţine.  
 
-Am… nevoie… de bani, dar…vreau şi să lucrez…aici… acolo…aici.  
 
-Îţi place aici ? Îîîî… !  
 
-Îmi place…oriunde…vreau să fac ceva…nu mai pot să stau degeaba…înţelegi…de ce nu înţeleg oamenii mari…care conduc… nu putem sta fără niciun folos…şi fără de folos, pe pământ.  
 
Cerber se ridică de pe scaun şi iese afară. Se opreşte la un pas de Jalea şi-l învăluie cu o privire rece care nu-i dă speranţe pentru obţinerea unui ajutor ca să paşească mai departe spre interior. Crede că începe să-l domine.  
 
-Dacă vrei bani, mergi la o bancă…au dulapuri mari pline cu bani…îţi dau câţi vrei !  
 
-Dau şi eu ceva…mă laşi ?  
 
-Tu ! Ce poţi să dai, tu ? Tu eşti nevoiaşi, bă ! Cine crezi că se încurcă cu tine ?  
 
-Mî…mî…mă laşi…să ajung la şef ?  
 
O stare de uimire datorată insistenţei provoacă o grimasă pe faţa lui Cerber care nu poate fi controlată şi-l face vulnerabil în faţa percepţiei din imediata apropriere. Numai că Jalea nu prea dă atenţie la astfel de detalii, sau se preface că nu dă atenţie.  
 
-Ce să faci tu acolo ? Tu cunoşti cuvintele care trebuie folosite într-o discuţie cu un şef ? Un şef stă de vorbă cu un alt şef ! Acesta este un obicei pământean. Încearcă pe altă planetă acolo poate este altfel.  
 
-Aş !  
 
Cerber face un pas înapoi si încet, doar pentru el, zice :  
 
- Dacă stau si mă gândesc bine sunt şi ei ca şi noi. Eu aşa îi simt. Nu mai sunt conducatorii de altă dată… Cu cine se luptă ăştia ? Cu muma ! Păi…Cezar… Napoleon, Alexandru cel Mare ! Acum, toţi pot fi şefi… Şi ăsta vrea sa-mi dea ceva ! Ce poate el să-mi dea… ? Păi dacă el vrea să mi se supună, să se înjosească…de ce să-l împiedic eu dacă el vrea să facă asta…sau…el mă cumpără pe mine, ca pe un sclav şi eu mă înjosesc ?...nu, pentru că nu iau bani de la el din mănă…  
 
Mai face un pas si ajunge pe vechea pozitie.  
 
-Măi, Jalea, ştii…dacă aş avea aici un fotoliu ai putea să te aşezi puţin, să te opresti şi tu câteva secunde din drum…Sau un fotoliu balansoar, ce zici… ?  
 
-Hm !  
 
- Ce ?  
 
-Hm !  
 
- Dar nu am. Îmi pare rău ! Mă gândeam la un fotoliu tip balansoar tu să stai pe fotoliu şi eu să te leagăn cu mâna asta a mea să trag de acel balansoar ca tu să pluteşti uite aşa…şi alătură cele două palme formând o sferă pe care o plimbă dintr-o parte în alta.  
 
Jalea nu pricepe mare lucru din ce vrea omul din faţa lui aşa dintr-o dată. La început parcă era mai scorţos acum moale ca o pernă umplută cu puf de gâsca.  
 
-Tu ai o stare sufletească ce se întinde pe ani de zile în viitor?  
 
-Hm !  
 
-Ce ?  
 
- Ma lasi sa…sa ajung…la un sef ?  
 
-Daaaaaaa…dar ca să ajungi la un şef…uite…vino lângă mine…vezi, peste poarta acolo pe deal o casuţă…acolo, langă casă, este o plantaţie de cartofi.  
 
- Hm !  
 
- Te duc cu maşina acolo, o sapi, o scapi de buruieni, te întorci aici şi mergi mai departe…la un şef.  
 
- Acum !  
 
-Ei, şi tu, acum !...peste vreo zece ani, este bine ?...glumeam… mâine dimineaţă, te scoli cum se crăcănează de ziuă mai iei pe cineva, mai ai tu pe cineva aproape de tine…care îti este dator.  
 
-Acolo… ?  
 
- Te duc eu cu maşina !  
 
- E…e departe, omule…  
 
Cerber scoate doi ochi din orbite cât cepele. Face un mic ocol, îl priveste pe Jalea din faţă, din spate şi parcă ceva în interior îl face să regrete că a vorbit cam mult cu acest individ. Totuşi măndria lui de şef al securităţii îl face să nu ia în seamă nici propriile atenţionări.  
 
- Tu crezi că este ceva aşa cum vrei tu ?  
 
Jalea se aproprie de el, periculos de aproape, şi-l priveşte cu tupeu suflându-i aer cald în barbă.  
 
- Auzi şefule, vezi nasturile acesta… ?  
 
Cerber se uită spre indicaţia lui Jalea dată de degetul arătator. Din instinct duce mâna dreaptă spre cap şi trece prin păr de câteva ori degetele întinse încercând să risipeasca o tensiune ce se tot acumulează sub calota craniană.  
 
- Acesta nu este un nasture…este o cameră de filmat în funcţie cu care am realizat un mic filmuleţ… cu tine, cu mine, chiar acum…tu poţi distruge chiar acum acest nasture…hai, dacă esti nervos din cauza acestui nasture îl poţi distruge…pentru că tot ce a filmat este departe…şi-ţi mai spun ceva : s-ar putea ca acolo unde este salvat acest filmuleţ să se fi salvat numai partea cu propunerea să merg la prăşit cartofi în schimbul consimţământului tău ca să trec de tine cu cererea de angajare. Înţelegi tu ? Viaţa este cruntă, dar şi complexă…  
 
Cerber este şocat. Maxilarul inferior ar pica la picioarele lui Jalea dacă nu ar fi ţinut de piele si de articulaţii. Niciodată nu a mai fost într-o asemenea situaţie de inferioritate, chiar cedează un pas şi se depărtează de Jalea.  
 
- Omul dacă este om, după ce moare ajunge stradă sau cale de urmat sau drum în viata cuiva…aşa am citit pe internet. Acum mă duc la domnul pământean director să-l conving să mă angajaze, aici la voi. Hai, pa ! Ne vedem când ne întâlnim…  
 
Agent de securitate…oare cine-i pune pe cei ce fac ceva să facă, zice Jalea, doar pentru el, şi porneste către intrarea din cladirea principală. Eu cred că majoritatea sunt puşi cu mâna atunci când sunt puşi să facă ceva…vechi obicei pământean. Trebuie să mă gândesc cum să-l abordez pe domnul pământean director…sper să mă ajute Domnul Ceresc… aşa că…tot înainte…capul sus…şi să nu te prind că-ţi tremura genunchii sau vocea… !  
 
Eugen LUPU  
 
Referinţă Bibliografică:
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, ep. 1 / Eugen Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1968, Anul VI, 21 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!