Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Eugen Dorcescu         Publicat în: Ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

Mirela-Ioana Borchin, Eugen Dorcescu în spaţiul hispanic
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mirela-Ioana BORCHIN  
 
EUGEN DORCESCU ÎN SPAŢIUL HISPANIC  
 
Introducere  
 
Prezenta lucrare evidenţiază particularităţile relaţiilor pe care poetul Eugen Dorcescu le-a dezvoltat în ultimii ani cu scriitori din spaţiul hispanic, axându-se pe relevarea serviciilor, de natură intelectuală, pe care cei implicaţi în cooperarea literară şi le aduc reciproc în promovarea unor opere de valoare. Fenomenul consacrării poetului şi eseistului Eugen Dorcescu şi în cultura hispanică se impune a fi obiectul unei cercetări a modului cum se realizează, în momentul de faţă, comunicarea interculturală, care susţine şi asigură dinamica Romániei – spaţiu de limbă, cultură şi civilizaţie cu resurse inepuizabile. Cercetarea unui fenomen de interferenţă, aflat în plină desfăşurare, presupune atât analiza felului în care opera poetului Eugen Dorcescu este tradusă, promovată şi receptată în publicaţii literare din Spania, Argentina şi Mexic –, cât şi urmărirea modului în care acest veritabil om de cultură, foarte bun cunoscător de limbi şi de literaturi romanice, inclusiv de limbă latină, traduce, publică şi comentează el însuşi operele unor importanţi scriitori spanioli contemporani, într-o binevenită şi generoasă relaţie de mutualitate[1].  
 
Contextele în care Eugen Dorcescu a participat, în ultimul deceniu, la evenimentele culturale româno-spaniole, sunt favorizate de câţiva factori de dată recentă: integrarea României în Uniunea Europeană, libera circulaţie şi crearea posibilităţii de realizare a unor proiecte-cadru, care deschid notabile perspective prin rezultatele înregistrate. Remarcabil este faptul că, în aceste circumstanţe, contribuţia lui Eugen Dorcescu la stabilirea relaţiilor cu mediul literar hispanic, dincolo de interesul reciproc, se întemeiază pe un background reprezentat de studiul îndelungat şi profund al culturilor aflate în contact, pe specializarea foarte serioasă în domeniul limbilor şi al literaturilor romanice, pe o creativitate ieşită din comun şi, nu în ultimul rând, pe relaţii interumane de cea mai bună calitate.  
 
Actualizarea prezenţei lui Eugen Dorcescu în cultura hispanică  
 
Seriozitatea cu care a abordat Eugen Dorcescu relaţia cu scriitorii spanioli şi, implicit, cu literatura hispanică, a determinat permanentizarea prezenţei sale în medii cultural-artistice de mare audienţă. Recunoaşterea personalităţii lui Eugen Dorcescu de către scriitorii spanioli şi frecvenţa cu care este solicitată implicarea sa în acte de comunicare interculturală sunt incontestabile dovezi ale valorii operei, dar şi ale unor performanţe variate, care corespund exigenţelor actuale din cultura de elită a Europei şi a continentului american. Activitatea sa de colaborare cu literaţii şi oamenii de cultură spanioli s-a manifestat sub diverse forme, pe care le consemnăm ca pe nişte indici de succes. Fiindcă nu exagerăm atunci când afirmăm că Eugen Dorcescu face pionierat în această privinţă, oferind un model de rigoare, competenţă şi onoare, în parteneriatul cu cărturarii şi artiştii spanioli, în vederea promovării propriei opere, dar şi a literaturii române, în general, într-o lume cultural-artistică, unde aceasta era prea puţin, sau, oricum, vag, cunoscută. Şi nu exagerăm nici atunci când estimăm că o relaţie de asemenea durată, bazată pe reciprocitate constantă, cum este cea pe care o supunem atenţiei, este rarisimă în istoria raporturilor literare româno-spaniole.  
 
În vederea structurării materialului informativ, am delimitat şapte direcţii de manifestare a legăturilor dintre Eugen Dorcescu şi lumea literară hispanică:  
 
1) Apariţia unor grupaje de poezii traduse în spaniolă, adesea însoţite de scurte bio-bibliografii:  
 
a) în reviste literare din Spania, Argentina şi Mexic:  
 
- 2008: în revista El Perseguidor. El vuelo de Ícaro, ediţia din 28 martie, este publicat un grupaj (bilingv) de poeme, cu titlul Adán – Adam (traducere: Andreea Adam, Corina Jurcul), precedat de eseul lui Virgil Nemoianu, Eugen Dorcescu, llegado a la madurez („Eugen Dorcescu, la maturitate”); în Cuadernos del matemático (Madrid), în numărul 41-42, apar secvenţe extinse (de asemenea bilingve) din volumul, încă inedit în acel moment, Drumul spre Tenerife (el camino hacia tenerife), în traducerea Rosei Lentini şi a autorului.  
 
Pentru exemplificarea modului în care presa spaniolă l-a introdus pe Eugen Dorcescu publicului larg, vă prezentăm fraza care precedă eseul lui Virgil Nemoianu[2]:  
 
El vuelo de Ícaro presenta hoy a Eugen Dorcescu, uno de los más prestigiosos poetas rumanos, uno de los grandes poetas contemporáneos y, sin embargo, un gran desconocido. Con un texto introductorio del prestigioso profesor Virgil Nemoianu y estos dos poemas, esperamos que la puerta comience a abrirse para este imprescindible escritor.  
 
- 2010: în revista Tenemos la palabra, în ediţia din 15 iulie 2010, sunt publicate 10 texte din Poemas del Viejo („Poemele Bătrânului”), în traducerea Rosei Lentini, însoţite de bio-bibliografia autorului; în ABC, Madrid, supl. „ABC Cultural”, 13 nov. 2010, apare un succint profil al poetului, ilustrat cu poemul Aquí ponemos punto – Aici punem punct (traducere: Lilica Voicu – Brey şi Silvana Rădescu).  
 
- 2011: în revista mexicană Crítica – Revista cultural de la Universidad Autónoma de Puebla – nr. 142, sunt publicate Cinco poemas („Cinci poeme”), din diverse perioade de creaţie, şi un profil artistic al lui Eugen Dorcescu. Traducerile (semnate: Lilica Voicu-Brey şi Silvana Rădescu), precum şi comentariul, provin de la Atelierul de Traducere Literară (Taller de Traducción Literaria) al Universităţii din La Laguna, Tenerife.  
 
- 2012: Cuadernos del matemático („Revista Ilustrada de Creación”) publică, în numărul 49, în suplimentul Les cresson bleus, dedicat traducerilor din literatura universală, o amplă selecţie din volumul Las legías de Bad Hofgastein („Elegiile de la Bad Hofgastein”), în tălmăcirea lui Coriolano González Montañez. Cele 11 texte, în apariţie bilingvă, spaniolă-română, sunt însoţite de o detaliată bio-bibliografie.  
 
- 2013: în revista argentiniană Analecta literaria (Revista de Letras, Ideas, Artes y Ciencias), din al cărei Consejo Literario face parte şi poetul Eugen Dorcescu, a fost publicat, în ediţia din 20 aprilie, un eşantion reprezentativ din volumul de poezie bilingv (spaniolă - română) Poemas del Viejo („Poemele Bătrânului”), în traducerea Rosei Lentini, alături de o bio-bibliografie şi de fotografia autorului. Aceeaşi revistă a inserat, o săptămână mai târziu, în secţiunea Ecos de Babel (Otras Voces, Otras Lenguas, Otras Poéticas, Otras Literaturas), consacrată literaturilor lumii, eseul Eugen Dorcescu, entre la esencia y la existencia, semnat de Andrés Sánchez Robayna.  
 
- 2014: în revista Alga (Castelldefels), în n 7. 71, sunt publicate două poezii din volumul Las elegías de Bad Hofgastein, precum şi Añoranza, în traducerea lui Coriolano González Montañez, însoţite de o biobibliografie a poetului.  
 
- b) în importante antologii:  
 
- 2011: Ars poetica (Versiones de poesía moderna), Andrés Sánchez Robayna (Ed.), Valencia, Editura Pre-Textos, cuprinzând traduceri din poezia europeană, precum şi din alte spaţii geografice şi culturale, de la romantism până în strictă contemporaneitate. Poezia română modernă este prezentă în acest prestigios context prin două nume: Lucian Blaga şi Eugen Dorcescu. Poeziile lui Eugen Dorcescu au fost traduse de Lilica Voicu-Brey şi Silvana Rădescu, cu supervizarea lui Andrés Sánchez Robayna.  
 
Ex.: „În clopot de-ntuneric luna bate./ E-un naos marea. Golul, dedesubt,/ Se-acoperă c-un pod de alge, rupt./ Concentrice văpăi dezghiocate.// Un miez de foc alunecă pe creste/ În râpe-ntunecate strălucind./ Vin zorile, cu grape de argint./ Nimic nu e aicea. Totu-i peste”.  
 
La luna da en una campana oscura./ El mar es una nave. El vacío, debajo,/ Se cubre con un puente de algas, roto./ Llamas concéntricas resquebrajadas.// Un ascua se desliza por las cimas/ Y brilla en los abismos tenebrosos./ Llega el alba, con ráfagas de plata./ Aquí no hay nada. Todo por encima.  
 
- 2012: Antología poesía universal: más de 9100 poetas de 175 países, Fernando Sabido Sánchez (Ed.), Madrid. Din opera lui Eugen Dorcescu sunt incluse aici texte aparţinând volumelor Poemas del Viejo (traducere: Rosa Lentini), Las elegías de Bad Hofgastein (traducere: Coriolano González Montañez), o poezie, la acea dată, inedită, Añoranza („Nostalgie”, tălmăcită de Coriolano González Montañez), şi poemul, tradus în mai multe limbi, O arhi-amintire (versiune engleză, franceză şi spaniolă, de Paul Abucean).  
 
2) Publicarea, în traducere spaniolă, a unor volume de poezie de dată recentă (în care Eugen Dorcescu apare nu doar ca autor, ci şi în postura de traducător al propriilor poeme, din română în spaniolă):  
 
- Eugen Dorcescu, el camino hacia tenerife, Idea Ediciones, Colección Atlantica, Santa Cruz de Tenerife – Las Palmas de Gran Canaria, 2010. Traducere: Coriolano González Montañez şi Eugen Dorcescu, 120 p.;  
 
- Eugen Dorcescu, Poemas del viejo – Poemele bătrânului, ediţie bilingvă, spaniolă – română, traducere: Rosa Lentini şi Eugen Dorcescu, prefaţă: Andrés Sánchez Robayna, Ediciones Igitur, Montblanc (Tarragona), Spania, 2012, 70 p.;  
 
- Eugen Dorcescu, Las elegías de Bad Hofgastein, ediţie bilingvă, spaniolă – română, traducere şi prefaţă: Coriolano González Montañez; text coperta a IV-a: Andrés Sánchez Robayna; ilustraţia copertei I: „Cristales del crepúsculo”, 2003, pictură abstractă de Fernando Sabido Sánchez, Editura Mirton, Timişoara, 2013, 103 p.  
 
3) Traducerea, de către Eugen Dorcescu, a unor volume de poezii aparţinând unor importanţi poeţi spanioli contemporani:  
 
- Coriolano González Montañez, Călătoria, Editura Mirton, Timişoara, 2010, 72 p.  
 
- Rosa Lentini, Tsunami şi alte poeme, Editura Mirton, Timişoara, 2011, 60 p.;  
 
- Andrés Sánchez Robayna, Umbra şi aparenţa – La sombra y la apariencia, ediţie bilingvă spaniolă-română, traducere şi prezentare: Eugen Dorcescu, Editura Mirton, Timişoara, 2012, 107 p.  
 
Semnalăm aici şi apariţia, în reviste, a unor traduceri de texte poetice aparţinând altor scriitori: Ernesto Suárez, Elkin Restrepo, Fernando Sabido Sánchez, M. Cinta Montagut, Goya Gutiérrrez.  
 
4) Comentarea liricii dorcesciene în presa spaniolă:  
 
Comentatorii spanioli ai poeziei lui Eugen Dorcescu sunt literaţi de prestigiu: Andrés Sánchez Robayna, Coriolano González Montañez, Jaime Siles, Amalia Iglesias Serna, Maria Cinta Montagut, Luis León Barreto, Jorje de Arco etc. Numitorul comun al aprecierilor acestora, exclusiv pozitive, îl constituie recunoaşterea valorii poeziei lui Eugen Dorcescu, „el gran poeta rumano”. Cu toate că nu este la fel de cuprinzătoare, ci focalizată pe cele trei volume traduse în spaniolă, în special pe Poemas del Viejo, critica hispanică este convergentă cu cea românească, dar, adeseori, mai percutantă şi mai riguroasă.  
 
Într-un articol fundamental pentru exegeza dorcesciană,[3]Andrés Sánchez Robayna demonstrează originalitatea şi valoarea fondului ideatic al operei lui Eugen Dorcescu. Mai întâi, raportându-l negativ pe poetul român la mari autori de poeme ale senectuţii (Lope de Vega şi John Donne, Goethe şi Victor Hugo, Giuseppe Ungaretti şi Jorge Guillén), evidenţiază caracterul distinctiv al volumului recenzat:  
 
În Poemas del Viejo – Poemele bătrânului de Eugen Dorcescu suntem în faţa unei realităţi ori a unei lumi foarte diferite. Chiar de la piesa iniţială, ceea ce se abordează şi se explorează în ele este experienţa însăşi a bătrâneţii, această dramatică realitate a unei fiinţe care, de fapt, nu trăieşte, ci îşi supravieţuieşte sieşi, aşa cum ni se spune la un moment dat. Desigur, apar, în paralel, alte teme (de la corporalitate până la „negura” lui Thánatos), dar ele gravitează, toate, în jurul semnificaţiei bătrâneţii, o bătrâneţe ce ajunge la capătul „aventurii de neînţeles a existenţei”.  
 
În al doilea rând, criticul spaniol argumentează dramatismul acestei opere de maturitate, al cărei centru de vibraţie artistică îl constituie „frumuseţea sfâşietoare” a personajului-simbol, Bătrânul, de care „vocea lirică” se distanţează formal, numai atât cât e necesar pentru a reda, la limita dintre obiectivitate şi subiectivitate, tragismului fiinţei scindate între materie şi spirit, în permanent conflict cu sinele, dar şi cu universul existenţial:  
 
Despre bătrân se vorbeşte întotdeauna la persoana a treia („Bătrânul cunoaşte exact…”, „bătrânul a observat…”, „bătrânul se încăpăţânează…”), ca şi cum această distanţă ar permite vocii lirice să obiectiveze realitatea despre care grăieşte, lumea acestei fiinţe „tragice şi nenorocite”, înscrisă între văzduh şi cenuşă. Există, însă, de asemenea, frumuseţe, o „frumuseţe sfâşietoare”, a fiinţei conştiente de finitudinea ei şi de solidaritatea şi armonia cosmosului. Existenţa îşi aşteaptă sfârşitul, şi se predă lui, pentru a avea loc fluxul etern al cosmosului, pentru ca fiinţa să poată urca „treptele veşnic tinere ale eternităţii”.  
 
În vreme ce critica românească, în cea mai mare parte, îl consideră pe Eugen Dorcescu un poet religios sau mistico-religios, Andrés Sánchez Robayna îi remarcă acestuia înclinaţia spre metafizică, provocată de necruţătoarea sondare a spiritului, a ceea ce defineşte, în esenţă, „fiinţa în faţa eternităţii”:  
 
O adâncă scrutare a sensului transcendenţei – uneori inseparabil unit cu lecţiile misticii occidentale – îşi dă mâna, în această poezie, cu o viguroasă căutare metafizică („metafizică, nu filozofică”, insista Juan Ramón Jiménez), al cărei centru sau axă este fiinţa în faţa eternităţii.  
 
Nu în ultimul rând, ci mai presus de orice altceva, referindu-se la anvergura liricii dorcesciene, Robayna schiţează şi o foarte onorantă încadrare axiologică a poetului român, care, prin adâncimea problematizării şi opţiunea estetică, îşi dovedeşte modernitatea, la nivelul elitei europene:  
 
Nu va fi inutil să se atragă atenţia asupra lui Dorcescu ca poet european, în ciuda faptului că împrejurările sociale şi culturale ale ţării sale, pe durata prea multor ani, l-au izolat, în mare măsură, în limitele propriei limbi, şi doar în vremea din urmă această operă a început a fi cunoscută în restul continentului. Fiindcă important este că în creaţia lui Dorcescu sunt puse unele din cheile cele mai adânci ale modernităţii poetice, şi într-o manieră foarte specială ceea ce Mario Luzi a numit „dialectica dintre existenţă şi esenţă”, adică necesarul inter-schimb dintre experienţa vitală însăşi şi fondul ontologic în care această existenţă se înscrie.  
 
Coriolano González Montañez[4] adânceşte lectura liricii dorcesciene în cheie metafizică, făcând consideraţii care oglindesc, de asemenea, originalitatea poetului român. Se subliniază, în acest articol:  
 
- unicitatea personajului-alter-ego, situat „dincolo de orice dihotomie”:  
 
Într-un joc continuu de oglinzi şi contrarii, iubirea şi ura îi deschid Bătrânului calea spre meditaţie, el optând să ocolească o atare tensiune, întrucât, în ce-l priveşte, se situează dincolo de respectiva dihotomie. De aceea, afirmă: „şi bătrânul nici nu se iubeşte,/ nici nu se urăşte...”;  
 
- aprofundarea căii spirituale, indicate, în plan simbolic, de foc şi de căutarea neîncetată a sufletului:  
 
Implicitele referinţe religioase ce apar în operă îl poartă pe Bătrân în spaţii purificatoare, acolo unde focul îndeplineşte un rol simbolic preponderent:  
 
aşteaptă clipa când îşi  
 
va îmbrăţişa mesagerul de  
 
flăcări...  
 
[...] Ura faţă de trupul pământesc, trecător, şi dorul arzător după suflet se finalizează cu integrarea în creaţia divină, în Acela ce abia-i sugerat, ce abia dacă e numit.  
 
- forţa perlocuţionară a unei poezii metafizice, care revelează fiorii introspecţiei realizate de un personaj contradictoriu:  
 
Eugen Dorcescu a fost calificat drept poet metafizic, versurile sale mustind, în plus, de nuanţe ascetice: individul uman ce se întreabă asupra vieţuirii sale şi care află ecou în cugetarea profundă, în scrutarea onestă a temerilor ancestrale. Autorul român găseşte răspuns în seninătate, în acceptare, scriind o poezie sugestivă şi tăioasă, ce tulbură spiritul şi nu-l lasă indiferent pe cititor.  
 
Jaime Siles, în Festinul funebru[5], relevă subtilele sensuri ale unei poezii generate de sfâşierea unei conştiinţe superioare. În esenţă, festinul funebru este imaginat „... ca o uniune a <> într-un imn care ne face să luăm parte la viitoarea <>”. Cu o intuiţie formidabilă, criticul spaniol se arată frapat de tot ceea ce se construieşte în jurul tulburătoarei imagini a „florilor de cenuşă” (Flores de ceniza). Cenuşa este un simbol cu puternice reverberaţii în poezia lui Dorcescu, într-un  
 
... teritoriu în care subiectul real al „ororilor vieţii” este într-un moment în care „nu-şi găseşte nici spaţiul, nici timpul”, pentru că îi apare înaintea ochilor un peisaj inimaginabil de pustiu, dar, în acelaşi timp, neasemuit de frumos, „operă a incinerării universale”, peste care „noaptea coboară definitiv”.  
 
Jaime Siles îl raportează pe poetul român la Vicente Aleixandre, graţie măreţiei personajului său longeviv, ale cărui gesturi sunt cutremurătoare:  
 
... se elimină din lume, ştergându-şi urmele „atât înapoi,/ cât şi înainte”. Acesta dobândeşte o „înfăţişare de sfinx”, înainte de a se întoarce „pe tărâmul său secret şi la florile sale de cenuşă”.  
 
Critica spaniolă nu se opreşte la Poemas del Viejo. M. Cinta Montagut, de pildă, în La sencillez de la emoción („Naturaleţea emoţiei”)[6], se referă la Elegiile de la Bad Hofgastein, remarcând, în acestea, sensibilitatea unei poezii existenţiale, manifestată în complexitatea căutării, în durere, a sensurilor profunde ale existenţei:  
 
Nu e uşor să întâlneşti în poezia contemporană combinaţia dintre profunzimea gândului, căutarea senină a sensului existenţei şi emoţia sinceră, exprimate într-un limbaj clar, direct şi extraordinar de nuanţat. Poezia lui Eugen Dorcescu, în cartea sa Las elegías de Bad Hofgastein, conţine toate aceste elemente, care o convertesc într-o poezie adevărată, dat fiind că în ea pulsează o autenticitate şi o voce, care, din cea mai adâncă intimitate, sunt capabile să ne vorbească despre inevitabila pierdere şi despre muşcătura durerii, fără a cădea vreodată în lacrimi şi în sensiblerie.  
 
M. Cinta Montagut este fascinată de pendularea între prezent şi trecut, între trăirea lucidă a realităţii şi fascinaţia amintirii:  
 
Toamna de-acum trimite la alte toamne, când mama trăia şi se plimba alături de poet, murmurând versuri din Eminescu. Poemele sunt pline de timp, ieri şi azi, un azi devenit fărâme ce se scurg printre degete. Mama este timp, trece puţin câte puţin, fiindcă, aşa cum ni se spune, „El padre murió en una/ única fecha./ La madre muere/ cada día”. („Tatăl a murit o/ singură dată./ Mama moare în/ fiecare zi”).  
 
Finalmente, autoarea recenziei se arată cucerită de felul în care Eugen Dorcescu exprimă, într-un limbaj poetic memorabil, caracterizat de simplitate şi de referenţialitate în universuri accesate prin cunoaşterea sensibilă, adevăruri cutremurătoare:  
 
Poezia directă, sigură, în unele momente cvasi-axiomatică ne desluşeşte un adevăr profund, a cărui exactitate o putem împărtăşi cu toţii: „Yo no ceso de/ estar vivo./ La madre no cesa/ de morir”. („Eu nu-ncetez a/ fi viu./ Mama nu-ncetează/ să moară”).  
 
5) Elaborarea, de către acelaşi Eugen Dorcescu, a unor eseuri despre operele unor scriitori şi artişti plastici spanioli:  
 
- a) despre Lucía Fraga Rodríguez: La desilusión metafísica.  
 
În calitate de eseist, Eugen Dorcescu excelează într-o interpretare obiectivă, prin care scoate în relief, într-un elevat limbaj metatextual, aspecte definitorii ale poeziei analizate:  
 
- tematica existenţială:  
 
El tema (más precisamente – el arqui-tema) de la poesía (y, tambien, de la prosa) de Lucía Fraga Rodríguez es la negación. La negación no como concepto, por supuesto, sino como actitud existencial, como programa estetica y como estilo. Por lo tanto, este tema no es un estado de ánimo, sino una energía.  
 
- referenţialitatea complexă a discursului despre fiinţă, mizând pe irelevanţa contradicţiilor:  
 
El campo (la sustancia) sobre el cual actúa esta energía, esta fuerza, es el ser (el ser humano), su situación ontologica, en general, mas, sobre todo, su situación en la contemporaneidad. El ser se muestra un no-ser („Yo caía en un vacío constante que me dejaba prácticamente inconsciente”).  
 
- particularităţile limbajului poetic „delirant”:  
 
Y su leguaje – un delirio. Cuadros tenebrosos, el cultivo doloroso y vano del cuerpo („Yo, ser humano sin alma. Todo carne y frialdad”), el dominio del vacío, del disgusto („Mi cuerpo es un trapo sucio”), de la desesperación.  
 
În concluzie, eseistul român subliniază controlul raţiunii asupra deziluziei metafizice, cu deosebită apreciere pentru această soluţie – o trăsătură definitorie a lirismului modern:  
 
Pero todo este contenido, toda esta desilusión metafísica y toda la estructura del discurso son bien y friamente controlados por la razón, conforme a la „ars poetica” moderna.  
 
b) despre expoziţia artistului plastic Antoni Tàpies, Tàpies: presencia, ausencia y vacuidad.  
 
Eugen Dorcescu tratează creaţia plastică în analogie cu cea poetică. Analiza picturilor expuse de Antoni Tàpies este structurată la trei nivele:  
 
1) la nivel semiotic, evidenţiindu-se rolul a trei tipuri de semne – plastice, lingvistice şi indiciale:  
 
A mi entender, el arte de Antoni Tàpies (ciñéndonos a las obras que actualmente se exponen en la Fundación Canaria Cristino de Vera, en Tenerife) puede ser interpretado, por lo menos, a tres niveles, estrechamente ligados entre sí, conforme a una semiótica particular. […] Pero estos signos plásticos, lingüísticos (a través de los títulos) e indiciales (los ángulos agudos y las flechas, por ejemplo; las señas icónicas faltan, excepto, parcialmente, en el fantástico y muy significativo Hesychasta), no son suficientes en sí mismos…  
 
- şi a trei tipuri de simboluri, universale, care organizează discursul plastic – cercul, pătratul, crucea:  
 
… encontramos — datos de la mayor importancia — los tres símbolos del equilibrio cósmico: el clásico círculo (la esfera), el cuadrado (moderno, pero asimismo antiguo: la Jerusalén celestial es un cubo, Apocalipsis 21:16) y la eterna cruz (síntesis de la verticalidad y de la horizontalidad): Cordel, Marrón con cuatro ángulos blancos, Círculo, cruz y collage, el espléndido Párpado, el dibujo VII de Sobre una confidencia…, etc.  
 
2) la nivel semantic, unde se revelă, drept centru de iradiere a semnificaţiilor, tema absenţei:  
 
El tema de esta obra es, a mi juicio, la ausencia. Las huellas (sinécdoques, según el mismo Sánchez Robayna) son las únicas marcas visibles, son como advertencias que hablan de la naturaleza ilusoria del objeto (de todo objeto) y del sujeto (de todo sujeto). La ausencia es, pues, la más convincente presencia. Así se observa en algunos de los dibujos (II, IV, VI) del citado Sobre una confidencia del mar griego.  
 
3) la nivel ontologico-existenţial, unde se resimte, asupra personalităţii artistului, influenţa orientală în abordarea conceptului de vacuitate:  
 
… la vacuidad, un concepto que no es igual a la nada, que no es igual a una aniquilación total de lo existente, sino que, al contrario, expresa la más duradera existencia, la clara luz, la consciencia universal —raíz de todas las cosas del mundo. Los elementos, los objetos y los fenómenos no son sino la consciencia hecha visible y tangible.  
 
Fascinaţia misterului îl face pe artist să ignore efemerele aparenţe, în căutarea esenţei:  
 
… muestran el carácter efímero de esta forma corporal (como en Amorfo y línea diagonal), muestran su índole transitoria, su impermanencia, para subrayar, en cambio, inagotablemente, la eternidad de lo intangible, del Espíritu, del misterio.  
 
Universalitatea temelor artistice motivează empatia poetului cu pictorul şi utilizarea unui metalimbaj maleabil, valabil şi în interpretarea operei poetice, şi în cea a operei de artă.  
 
6) Un interviu cu Eugen Dorcescu, publicat într-o revistă spaniolă de mare circulaţie[7]:  
 
În replicile sale, Eugen Dorcescu se impune ca veritabil reprezentant al literaturii române, pe fundalul căreia reuşeşte să îşi dezvăluie atât individualitatea, cât şi amplitudinea supranaţională. În rezumat:  
 
- motivează de ce literatura română este foarte puţin cunoscută în afara ţării, referindu-se la dificultăţi de natură lingvistică, la o relativă insularizare, dar şi la o certă specificitate a sufletului românesc, care se mişcă mai puţin pe orizontala socio-geografică şi mai mult pe verticala istoriei şi a spiritului;  
 
- sintetizează trăsăturile definitorii ale literaturii române: prevalenţa poeziei asupra prozei, a lirismului asupra răcelii analitice, a imaginaţiei asupra simţului practic, a semnificatului asupra referentului, a tradiţiei asupra inovaţiei, a transcendenţei asupra imanenţei etc.;  
 
- respinge calificarea poeziei sale drept religioasă, cu argumentul că a scris întotdeauna o poezie de factură spirituală, a cărei arhitemă este „fiinţa în faţa eternităţii”, a vieţii şi a morţii, o poezie care ar putea fi considerată, eventual, mistică, pentru că exprimă o relaţie directă cu misterul, nicidecum una mediată de ritualul religios;  
 
- indică semnificaţia toposului Tenerife în creaţia sa, el camino hacia tenerife (Drumul spre Tenerife): este insula visată, un catalizator, acea realitatea exterioară, care a integrat instantaneu o realitate interioară, devenind „locul unde ar putea trăi, locul unde ar vrea să moară”;  
 
- neagă influenţa marilor poeţi naţionali şi europeni, pe care îi admiră şi îi frecventează, afirmând că se recunoaşte doar în opera lui Seneca şi în cărţile poetice, profetice şi sapenţiale din Biblie;  
 
- se defineşte ca poet la modul absolut, motivându-şi convingerea că este poet „şi nimic altceva”, deoarece, indiferent de activitatea literară pe care o desfăşoară, viziunea şi spiritul poetic, creativ, nu-l părăsesc. Întâlnim aici un veritabil autoportret, întemeiat pe o profesiune de credinţă:  
 
Soy poeta. Ni más, ni menos, ni otra cosa. En tanto que „poeta doctus” (no „artifex” – soy artista, no acróbata), he ejercitado alguna vez mi pluma tanto en la prosa como en el ensayo. Pero mi prosa es la prosa de un poeta, es una prosa fantástica. Y mis ensayos, dedicados, la mayor parte de las veces, a la poesía, son, también, los ensayos de un poeta, de un escritor metafísico, que busca comprender el misterio de su trabajo. Comentando un libro, interpretando la obra de cualquier autor, no los comento ni los interpreto, sino que los invento.  
 
7) Corespondenţa cu scriitori şi oameni de cultură spanioli  
 
Corespondenţa personală este o componentă importantă a relaţiei cu mediul cultural hispanic, întrucât probează nu doar o legătură literară, ci şi umană, la fel de profundă. Am selectat din corespondenţa pusă la dispoziţia noastră de Eugen Dorcescu:  
 
- consideraţii asupra poeziei şi a traducerilor scriitorului român:  
 
Hay lazos secretos que unen las literaturas de distintos países y que, de pronto, se hacen visibles. Debemos a Eugen Dorcescu un admirable trabajo de traducción a través del cual han salido a la luz conexiones entre la lengua rumana y la lengua española que apenas intuíamos. A su vez, la lengua española ha conocido la fuerza de una singular personalidad creadora venida desde Rumanía. Gracias sean dadas a Eugen Dorcescu por ese doble viaje en el luminoso Secreto de la palabra poética. (Andrés Sánchez Robayna)[8]  
 
- felicitări cu ocazia obţinerii Premiului Opera Omnia:  
 
Querido Eugen:  
 
Mi más cordial felicitación por ese premio que acaba de recibir. Es un honor para los escritores españoles que usted se ocupe de ellos, que los recree en su lengua, integrándolos así en la cultura rumana, y haciendo incluso algo mejor: poniendo en comunicación, en diálogo abierto, las dos lenguas, las dos culturas. […]  
 
Un fuerte abrazo de su amigo  
 
Andrés. [9]  
 
*  
 
Querido amigo:  
 
Mi más intensa enhorabuena. Me llena de emoción y alegría que tu labor sea reconocida y que seas un profeta en tu tierra.  
 
Un gran abrazo.  
 
Coriolano[10]  
 
*  
 
Rosa Lentini  
 
Felicidades Eugen. Te lo mereces sobradamente. Un fuerte abrazo.  
 
Rosa[11]  
 
- dovezi de solicitare şi acordare de sprijin:  
 
Recent, ne-a parvenit o adeziune din partea lui Eugen Dorcescu, la cererea Rectoratului Universităţii de La Laguna, pentru poetul Andrés Sánchez Robayna, în vederea obţinerii premiului Princesa de Asturias en modalidad de letras:  
 
Al equipo rectoral de la Universidad de La Laguna,  
 
La Laguna, Tenerife.  
 
Timişoara, Rumania, 26. I. 2016  
 
Señores,  
 
Con el presente escrito deseo sumarme a la propuesta como candidato al premio Princesa de Asturias del poeta Andrés Sánchez Robayna, por los méritos que en él concurren en su trabajo dentro del campo de la poesía, pero también en el ámbito de la crítica literaria, el ensayo y la traducción.  
 
Eugen Dorcescu,  
 
Poeta, prosista, ensaysta, traductor del francés y del español  
 
Miembro de la Unión de los Escritores de Rumanía  
 
Doctor en letras  
 
Ciudadano de honor de Timişoara  
 
Un muy breve argumento  
 
El eminente Profesor, ensaysta y traductor Andrés Sánchez Robayna es, al mismo tiempo, un enorme, un extraordinario poeta. Un poeta doctus, mas no artifex. Su poesía (una poesía vital, no convencional) explora las profundidades del alma, en busca del ser, y del sentido de la existencia. A sido para mi un gran gozo y un gran honor traducirla al rumano. Conozco bastante bien la poesía europea, y estoy muy convencido de que mi erudito y célebre amigo, Andrés Sánchez Robayna, es uno de los primeros poetas contemporáneos, no solo en Europa, sino que en la literatura universal. Su personalidad y su obra merecen de sobra este importante premio.  
 
Eugen Dorcescu[12]  
 
CONCLUZII  
 
Complexitatea activităţilor desfăşurate de Eugen Dorcescu în spaţiul hispanic reflectă, din mai multe perspective, dimensiunile personalităţii unui mare om de cultură. Domnia Sa nu este doar poet, ci şi filolog, traducător, editor şi eseist de talie europeană. Remarcabil este faptul că îşi activează toate aceste competenţe în legătura sa cu lumea hispanică.  
 
Profesionalismul şi valoarea umană conlucrează la succesul colaborării dintre Eugen Dorcescu şi unii poeţi spanioli contemporani, în majoritate profesori universitari, care nu au doar practica, ci şi ştiinţa literaturii. Aprecierea este mutuală şi îi onorează deopotrivă. Este de salutat susţinerea reciprocă prin traduceri şi comentarii, dar şi prin semnele de solidaritate amicală, identificate în descrieri ale întâlnirilor directe, în interviuri sau în corespondenţă.  
 
Exegeza spaniolă stabileşte câteva importante direcţii de abordare a operei lui Eugen Dorcescu: analiza sa în context european, raportarea la poeţi reprezentativi pentru modernitate, tratarea lui ca poet metafizic, în condiţiile unor interpretări axiologice corecte, rezumate de expresia „el gran poeto rumano”.  
 
Colaborarea cu scriitorii spanioli continuă în aceleaşi coordonate. În prezent, volumul Nirvana, 2014, este în curs de traducere în spaniolă. Iniţiativa traducerii i-a aparţinut lui Coriolano González Montañez. De asemenea, antologia Nirvana. Cea mai frumoasă poezie, 2015, a fost primită cu entuziasm de colaboratorii spanioli, dintre care unii au fost menţionaţi şi citaţi în schiţa biobibliografică şi în eseul hermeneutic.  
 
Recunoaşterea personalităţii lui Eugen Dorcescu în spaţiul hispanic (ca poet, traducător, eseist şi editor de carte) a devenit o certitudine, ilustrată de numeroase fapte culturale. Fenomenul în sine este îmbucurător, face onoare literaturii române. Intenţia noastră este să analizăm, mai detaliat, extensia acestuia, pe fundalul unei colaborări rodnice şi de perspectivă.  
 
________________________________________  
 
[1] Până în prezent, numai Ilinca Ilian a scris despre prezenţa lui Eugen Dorcescu în spaţiul hispanic: Eugen Dorcescu în spaţiul poeziei hispanice, în „Orizont”, 3, 2014, p. 22. Autoarea a punctat aportul lui Eugen Dorcescu într-un proiect literar iniţiat, în 2007, de Institutul Cervantes din Bucureşti, vizând întâlniri între scriitori români şi spanioli, proiect care a constituit baza fructuoasei colaborări, ale cărei aspecte le avem acum în vedere: „Este meritul poetului Eugen Dorcescu acela de a fi transformat acest proiect cultural într-un dialog poetic cu adevărat relevant, prin transmutarea elementului inevitabil social, poate chiar convenţional, al unor astfel de evenimente culturale în nişte prietenii literare autentice. Or, prieteniile literare, departe de a răspunde clişeului referitor la asocierile pe baza interesului reciproc, se întemeiază pe rezonanţa veritabilă între spirite şi, pornind de aici, pe generozitate, critică, atenţie şi studiu în comun”.  
 
[2] http://www.laopinion.es/2c/2008/03/30/eugen-dorcescu-llegado-madurez/136313.html  
 
[3] Eugen Dorcescu entre la esencia y la existencia, Tegueste, Tenerife, 15 de noviembre de 2011; Analecta Literaria, Buenos Aires, 2012.  
 
[4] La poesía metafísica de Eugen Dorcescu, El Perseguidor. El vuelo de ĺcaro, Tenerife, CLXXV, 28.03.2012, p. 7.  
 
[5] Festín fúnebre, în „ABC Cultural”, Madrid, 24.03.2012.  
 
[6] El Perseguidor. El vuelo de Ícaro, Tenerife, 17.11. 2013.  
 
[7] Coriolano González Montañez, Entrevista: ´Mi poesía puede ser calificada, eventualmente, como mística’, La Opinión.es, Santa Cruz de Tenerife, 30.03.2009.  
 
[8] 26.08. 2015.  
 
[9] 25.11. 2012.  
 
[10] 25.11.2012.  
 
[11] 26.11. 2012.  
 
[12] 26.01.2016.  
 
Referinţă Bibliografică:
Mirela-Ioana Borchin, Eugen Dorcescu în spaţiul hispanic / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1859, Anul VI, 02 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!