Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Eugen Dorcescu         Publicat în: Ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

Alexandru Ruja, O poezie a Absenţei ca Prezenţă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ALEXANDRU RUJA  
 
O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ  
 
(EUGEN DORCESCU, NIRVANA, O postbiografie, — Olimpiei-Octavia. In memoriam —, Editura Mirton, Timişoara, 2014, 49 p.)  
 
Am prezentat de-a lungul anilor volume de poezie ale poetului şi prietenului meu Eugen Dorcescu, am scris despre multe volume ale sale şi întotdeauna cu o anumită bucurie că descopăr ceva nou, un alt fel de a vedea lumea, de a observa existenţa, de raportare la destin, de înţelegere a Marii Treceri, cum ar spune Blaga, de meditaţie asupra misterului vieţii şi al morţii, asupra acestei taine a existenţei, dar şi a trecerii.  
 
Iată că a venit o vreme când această bucurie a receptării şi prezentării este strangulată, chiar anulată, cu toate că suntem prin volumul Nirvana în faţa unei poezii de autentică valoare, de înaltă intensitate dramatică. Lipsa oricărei bucurii are, deci, motivaţii omeneşti, de solidaritate umană, pentru că trebuie să prezentăm o carte despre o persoană apropiată nouă, celor care frecventăm acest pantheon al culturii care este sala Filialei noastre a Uniunii Scriitorilor, celor care trăim în lumea literaturii, printre cărţi, despre o persoană care până nu demult era aici printre noi. Una din cărţi îi chiar aparţine. Şi atunci prezentarea noastră, păstrând un nivel al interpretării literare, se constituie şi ca un omagiu adus memoriei Doamnei Olimpia Berca.  
 
Olimpia Berca nu a ocolit, nu a neglijat niciodată literatura din proximitate, care se creează, există lângă noi. Recentul volum — Din literatura timişoreană (2015) — este o dovadă, dar nu doar acesta, ci şi, spre exemplu, Lecturi provinciale (2003), Provincia literară (2008), Departe de centru, aproape de centru (2012). Textele critice au o prospeţime a interpretării şi se aşază pe un fecund fundament cultural. Pentru că Olimpia Berca, om de cultură, a avut şi capacitatea, şi disponibilitatea intelectuală de a-şi diversifica activitatea şi spre stilistică, şi spre traduceri din mari literaturi, şi spre alcătuirea de ediţii ori atât de necesare bibliografii. Pe lângă aceste cronici de interpretare a unor cărţi de poezie, de proză sau de critică, acest volum, postum, din păcate, mai cuprinde un amplu interviu, mai bine-zis o extinsă confesiune, şi un album, care redă o existenţă prin forţa imaginii, prin fotografii. Foarte importantă această confesiune, pentru că luminează o viaţă, o existenţă din mai multe perspective, a căror alimentare cu informaţii vine exact de la aceea care a trăit viaţa expusă.  
 
Revenind la volumul Nirvana, să remarcăm că, deşi poezia nu este străină de exprimarea unei anumite tristeţi ontologice, atitudinea poetică, discursul poetic rămân pe un palier al extazei în conturarea fiinţei iubite, într-un imaginar ce anulează orice conotaţie a realului cotidian, mundan, resimţit ca potrivnic. Deci, este în această poezie o necontenită mişcare, un balans între tristeţe, care se detaşează tot mai mult de real, de lumesc şi urcă spre metafizic (tristeţe metafizică), şi extază. Este, într-un anumit fel, şi o poezie a unei mari iubiri, a unei ardenţe sfâşietoare, cu o tensiune a simbolisticii focului, deopotrivă mistuitor în iubire şi purificator în moarte. „Te-am iubit/ de cum/ te-am văzut./ Şi-apoi, clipă de/ clipă./ Viaţa noastră s-a/ scurs şi se scurge, între/ început şi sfârşit,/ între sfârşit şi-nceput,/ ca un zbor duplicat de/ aripă./ Şi acum e la fel./ Focul, purificator element,/ care totul transformă,/ a-mplinit mult doritul meu/ ţel,/ mult dorit şi ardent:/ să graveze, pe veci,/ în nevrednicu-mi suflet,/ angelica-ţi formă./ Simt, cu nimicitoare delicii,/ cum nevăzute mâini/ de văzduh/ mă strâng, mă strivesc, în/ obezi şi cătuşe.”(28)  
 
Nu spun că există în poezie o lume, pentru a nu crea confuzie cu lumea teluricului, cu lumea pământeană, dar există, fără îndoială, un imaginar, unul de mare forţă poetică, în care s-au anulat patimile, s-au stins contradicţiile, egoismul, corolarul vanităţilor, chinurile zbaterii terestre, a dispărut suferinţa. Nirvana este un asemenea imaginar al anulării suferinţei, al reducerii, al potolirii contradicţiilor, un spaţiu al mirificei regăsiri edenice. O voluptate a stingerii pământene şi a translatării într-un neant cosmic, o pierdere în spaţiul nirvanic, atemporal şi atins de veşnicie. Eugen Dorcescu a creat o Nirvana proprie (şi nu o copiere din diverse mitologii), rezultat al propriului imaginar poetic. Acolo fiinţa iubită este imaginată, căutată, invocată pentru eterna întâlnire. „Începe-o zi frumoasă, ca-n poveşti./ Şi iar te-ntreb, iubito. Unde eşti?/ Şi iar te-ntreb, şi iarăşi nu-mi răspunzi./ De ce? N-ai timp de mine? Te ascunzi?// De fapt, nu m-ar mira să te-nfior./ Sunt pământesc, grotesc, dezgustător./ Eu însumi mă urăsc şi mă detest,/ Străin cum sunt de eul tău celest.// Îmi vei şopti mereu, îmi vei şopti:/ Mă cauţi, ştiu, dar nu mă vei găsi.// Acesta-i felul tău de-a exista:/ Întreaga lume e absenţa ta.// Îndură-te! Mai vino când şi când./ Eu te aştept mereu, şi-n trup, şi-n gând./ Şi sufletul mi-e vraişte, deschis./ Mai vino când şi când. Măcar în vis.// Începe-o zi sinistră, ca un hău./ Sunt dincolo de bine şi de rău.// Un porumbel la geam. E duhul tău?” (27).  
 
Întâlnim în acest volum de poeme, desigur frumos la modul estetic, şi sublim prin atitudinea sinceră, afectiv-participativă a poetului Eugen Dorcescu, o poezie a absenţei, o paradoxală poziţie faţă de absenţă, pentru că absenţa devine, de fapt, o permanentă prezenţă în poezii. „Acum, am alături, aici,/ peste tot şi oricând,/ absenţa ta, tot mai concretă,/ tot mai compactă, tot mai/ prezentă,/ tot mai angelică,/ lângă umărul meu/ de pământ.”(15); „Atunci,/ absenţa ta, ca o stihie, m-a/ izbit în adâncul/ cel mai adânc.”(11); „Absenţa e-o prezenţă negativă,/ E-un gol, o aşteptare, o latenţă./ E moarte şi viaţă, deopotrivă […]” //Absenţa//  
 
Un adevărat ritual şi ideal al renunţării mişcă sensul simbolisticii poetice în expresii de o rară puritate metaforică şi polifonie simfonică a versurilor. Un filtru de purificare a tot ceea ce ţine de o existenţă trecătoare funcţionează cathartic la nivelul fluxului poetic. Purificarea se realizează prin suferinţă, iar acela care suferă este acela rămas pe pământ, în această lume „hâdă”, „de mucava”, ajuns să soarbă durerea unei vieţi : „Cu câtă sete beau acest venin/Sinteză rea între extaz şi chin”(14) ; „Într-un abis de/ suferinţă şi/ scrum./ Singur mă aflu,/ sorbind marea de-amar,/ marea Samsarei,/ marea amară şi rea” […] (24). Întrebările curg, într-o chinuitoare zbatere de a desluşi un sens, de a găsi o explicaţie a situaţiei, de a se apropia de ceea ce rămâne învăluit în taină. „Oare/ pentru-a mă face/ întreg, întregit, împlinit,/ desăvârşit,/ mi-a dat El Shaddai, mai/ întâi, fericirea/ de-a iubi şi/ de-a fi/ eu însumi/ cu nemărginire iubit ?/ Iar la sfârşit,/ cealaltă faţă, cealaltă/ jumătate, reversul fiinţei,/ al fiinţării,/ mi-a hărăzit ?/ Adică suferinţa, chinul/ cumplit /că tot ce-am iubit/ mi-a răpit?/ Dacă este aşa, atunci,/ în clipa fără sens, fără nume de-acum,/ sunt, cu adevărat, împlinit,/ sunt un întreg,/ sunt o hidoasă enigmă, pe/ care nu pot s-o/ dezleg…// De ce fără tine ?/ Desăvârşit pentru ce,/ pentru cine ?”(13).  
 
Nu văd în poezia din Nirvana o negare a voinţei de a trăi, ci mai mult o dorinţă de purificare a existenţei, de spiritualizare a ei, de ridicare în metafizic şi de îndepărtare de tangenţele telurice. Este un sens puternic ascensional, eliberarea de orice constrângeri şi trecerea în Nirvana. Există aici o poezie a iubirii şi a solidarităţii, a tragicului existenţial şi a frumuseţii umane, o poezie a morţii, a absenţei, dar şi a căutării cu sens bipolar. „Pierduţi fiind, ca-ntr-un abis,/ În ziua sumbră şi vulgară,/ Să nu te-ndurerezi, mi-ai zis,/ Cu glas timid şi indecis,/ Ce-ţi spun acum să nu te doară./ Dar am visat acelaşi vis/ Azi-noapte, pentru-a treia oară.// Murisem. Şi-n văzduhul pur/ Al celor care nu există,/ Pluteam: un fluture de-azur,/ Fără esenţă şi contur./ Nici pomeneală să fiu tristă,/ Să simt regret, teroare vină,/ Disarmonie, armonii…/ Nimic din toate-acestea. Ci/ o fericire genuină./ N-am întâlnit nici morţi, nici vii,/ Nici timp, nici spaţiu, noapte, zi…/ Zburam, cu aripi străvezii,/ Precum lumina în lumină.// Nu erau ceruri, nici pământ./ Dar nici nu le doream. O, nu !/ Mă stăpânea un singur gând:/ Să te găsesc, să fii şi tu/ Cu mine, unde eu eram./ Un gând, ca un fuior de vânt,/ Un gând, ce mă purta vibrând./ Te căutam, te căutam,/ Zbor lângă dor adăugând./ Te căutam, Şi-mi petreceam/ Eternitatea căutând.“(Prolog‹Nirvana›).  
 
Notă: Textul a fost scris pentru a fi prezentat la întâlnirea de la Filiala Timişoara a Uniunii Scriitorilor, programată pentru 3 aprilie 2015, dar care nu a avut loc.  
 
Referinţă Bibliografică:
Alexandru Ruja, O poezie a Absenţei ca Prezenţă / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1558, Anul V, 07 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!