Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Eugen Dorcescu         Publicat în: Ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Eugen Dorcescu, În căutarea fratelui pierdut
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Eugen Dorcescu  
 
În căutarea fratelui pierdut  
 
Roman de factură conceptuală, amintind, întrucâtva, prin optimismul său gneoseologic şi existenţial, prin meliorismul său prudent, prin motivul călătoriilor iniţiatice, prin religiozitatea tenace, dar moderată de raţiune, prin toleranţă şi internaţionalism luminat, prin promovarea unei dinamici armonioase în raporturile dintre identitate şi alteritate etc., de unele scrieri, mai mult sau mai puţin similare, ale veacului al XVIII-lea francez, precum şi, mutatis mutandis, de celebra Însemnare a călătoriei mele a lui Dinicu Golescu (filiaţii care pe mine, recunosc, mă încântă),  
 
recenta carte semnată de cunoscutul eseist şi hermeneut Iulian Chivu, intitulată, exotic, Crepuscul la Ullervad, Editura SITECH, Craiova, 2014, propune, spre conştientizare şi dezbatere, cu mijloacele discursului artistic, o seamă de idei, de îngrijorări şi de obsesii, ce bântuie, stăpânesc şi diriguiesc destinul individual şi mentalul colectiv în societatea contemporană.  
 
Consemnăm, mai întâi, premisa întregului parcurs romanesc, noutatea şi meritul acestuia, adică: autorul depolitizează şi dezideologizează tema globalizării, convertind tot ce aparţine de ea în uman şi valorizând-o, pe ansamblu, pozitiv, după o axiologie realistă, însă, lucidă, deloc idilizantă sau triumfalistă. Spre exemplu, doctorul Ovidiu Rucăreanu (“frate”, întru etnicitate şi credinţă), mort pe meleaguri străine, şi a cărui “umbră” o caută protagoniştii, soţii Tiberiu şi Minodora Chendea, nu este o victimă a pomenitei globalizări, ci dimpotrivă: el a părăsit, cândva, demult, România, o societate închisă, opresivă, pe atunci, s-a stabilit în Suedia, mai întâi la Göteborg, de unde s-a mutat, urmându-şi soţia, Karin, la Mariestad, pe malul lacului Vänern, a avut o fiică, a divorţat, s-a afirmat profesional, apoi, neregretându-şi, neapărat, desţărarea, dar neputând, cu nici un chip, şi nedorind să se desprindă de duhul locului unde s-a născut şi a copilărit, moare la Ullervad, pe malul unui râu, într-un spaţiu pe care-l frecventa stăruitor, tocmai fiindcă îi amintea de satul său natal: “Ovidiu se ducea adesea singur pe Tidan River, la Ullervad. Avea nişte poze făcute acolo. Spunea că acolo, lângă pod, se simte ca lângă satul copilăriei lui”.  
 
Or, doctorul Ovidiu Rucăreanu, căruia “nu îi părea rău că a plecat din România, fiindcă aici a făcut o carieră frumoasă”, este recuperat, în plan spiritual, după rânduielile creştineşti ortodoxe, abia acum, când conaţionalii săi se mişcă liber pe mapamond, fără ca, prin această libertate, să-şi piardă identitatea, valorile şi idealurile. Tiberiu Chendea, ziarist, autor al unor reportaje de succes, dedicate conaţionalilor risipiţi prin ţările baltice (“se interesa de reuşita românilor în Scandinavia”), intenţionează să scrie un roman, sau, măcar, o nuvelă, având ca subiect soarta doctorului Rucăreanu. Deţine o copie după Jurnalul acestuia şi caută înfrigurat, printre cei care l-au cunoscut pe cel dispărut, informaţii noi, în măsură să-i întregească profilul. Minodora Chendea, soţia sa, economist şi cameraman ad-hoc, îl acompaniază şi îl ajută. În final, la căpătâiul românului ce odihneşte în cimitirul din Mariestad, în Suedia, va veghea o cruce ortodoxă, tăiată în marmură de meşteri argeşeni, foştii săi consăteni: “Nu se poate să-ţi tai toate rădăcinile cu pământul strămoşesc…Rămân (emigranţii, n. n.)…cu sufletul tras când într-o parte, când într-alta, etnicitatea e un resort ce nu poate fi dezamorsat”.  
 
Un al doilea vector ideatic, aşa-zicând teza, vizează necesitatea racordării organice, fireşti, la ritmurile şi nivelul superior ale civilizaţiei materiale, pe care ţările nordice (Finlanda, Suedia, Danemarca), pe care Vestul continentului, în genere, le ilustrează. În drumul lor spre Mariestad, Tiberiu şi Minodora vizitează anume români şi anume comunităţi româneşti, la Helsinki (Alexandru Berevoianu), la Espoo (Minu Boţoi), la Stockholm (Ioana şi un grup de prieteni), integraţi convenabil în mediul de adopţie, dar fideli tradiţiilor, obiceiurilor, credinţelor şi religiozităţii naţionale: “Desigur că numai cei tari înving, indifferent de unde vine tăria sau pe ce se întemeiază ea. În definitiv toţi sunt nişte învingători”.  
 
La al treilea nivel de lectură, s-ar situa antiteza, adică, potrivit traseului analitic pe care l-am adoptat (la sugestia imperioasă a textului), preeminenţa componentei spirituale a persoanei şi a înfăptuirilor sale. Toţi cei răspândiţi printre străini, ca şi soţii Chendea, trăiesc, neclintit, în zariştea ortodoxiei, completând, împlinind nelimitarea orizontalităţii civilizatorii cu verticalitatea abisalităţii luminoase a credinţei: “- … mama s-a emoţionat, se uimi Bogdan, care nu o mai văzuse aşa de la moartea tatălui lui. Înseamnă că mai are acolo în sufletul ei ceva din cele zece zări ale spiritului românesc despre care scria Mircea Vulcănescu”.  
 
Pentru a figura sinteza, adică omul cvasi-desăvârşit al vremeii noastre, Iulian Chivu recurge la un personaj-simbol, pe deplin conturat: Elsa, fiica românului Ovidiu Rucăreanu şi a sudezei Karin, şi la altul, în curs de constituire. Elsa îi seamănă şi fizic şi sufleteşte tatălui, vorbeşte cursiv limba română, vizitează ţara de origine a părintelui ei, împreună cu logodnicul Olaf, perfectează demersurile privitoare la crucea ortodoxă pentru mormântul de la Mariestad. Celălalt personaj simbolic este pruncul soţilor Chendea, mult dorit, îndelung aşteptat şi, deocamdată, aflat încă în pântecele mamei. Fusese zămislit la Linz, pe drumul de întoarcere acasă. El şi Elsa par a fi reprezentanţii unei umanităţi aurorale.  
 
“- Minodoră, ce naţie zici că e fata asta acum, se interesă Tibi, rupând tăcerea aceea ce aducea cu ecoul unor reverberări fireşti.  
 
- Naţia globalizării, internaţionalizată, hibridată, cu alte structuri culturale, fără prea multe inhibiţii şi totuşi umanistă.  
 
- Să sperăm că, atâta timp cât nu este şi atee, nu este o lume convenţională, conchise Tibi şi demară piezându-se în traficul aglomerat, printre tramvaie, bikeri şi taximetrişti nervoşi”.  
 
Aşa se încheie această scriere inteligentă, frumoasă, ce se apleacă, şi ea, asemenea altora de atare factură, asupra mereu nedezlegatelor enigme ce însoţesc destinul efemer şi chinuit al omului de pământ (ha' adham), în impenetrabila eternitate.  
 
La capătul lecturii, dincolo de tot ce-am însemnat mai înainte, mie, scrib bătrân, mi-a răsărit (de ce oare? şi pentru a câta oară?) în minte această încheiere a încheierilor, pe care însuşi poporul român a gândit-o şi a rostit-o:  
 
“În zadar sunt toate, dacă este moarte” .  
 
Timişoara, 20 octombrie 2014  
 
Referinţă Bibliografică:
Eugen Dorcescu, În căutarea fratelui pierdut / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1390, Anul IV, 21 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!