Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Fragmente > Mobil |   


Autor: Eugen Baciu         Publicat în: Ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Impotriva Destinului

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CAPITOLUL.V.(SFARSIT)  
  
Daniel rămase singur la mormântul celui care-  
i dăduse prilejul de a putea trăi şi înfăptui lucruri  
minunate alături de el.  
Îi plăcuse înmormântarea. Fuseseră aduse  
flori frumoase, presărate în număr mare peste trupul  
neînsufleţit. Bocetele femeilor şi mersul grav al  
bărbaţilor umpluseră sufletul lui Daniel de o jale  
duioasă. Până şi solemnul ritual al slujbei religioase  
pe care de obicei nimeni nu o prea înţelege sau ascultă,  
fusese un fel de balsam ce picurase în mintea  
şi trupul lui, dulci şi tainice mângâieri.  
El înţelesese tot mesajul acelei slujbe.  
Un ceas întreg stătuse în biserică şi în acel  
timp se alesese cu pacea emanată de parfumul florilor  
de tufănică, a aromei înmiresmate plăcut mirositoare  
a tămâii, dar şi cu strălucirea legăturilor  
stabilite între el şi eternitate. Şi toate acestea fuseseră  
încrustate în făptura lui de simplitatea slujbei  
în care simţise prezenţa Spiritului Sfânt, pogorât acolo  
în altarul bisericuţei.  
Acum plângea.  
Ştia că are să se întoarcă din nou acolo în lumea  
lui, în singurătatea aceea aşteptând clipa în  
care i se va îngădui să urce la ceruri.  
Se hotărî cu greu să părăsească mormântul.  
Privi către cer.  
O fărâmă de soare se strecura timid printre  
două buze de nori.  
Era frig.  
Blândeţea toamnei se prelungise îndelung,  
apoi făcuse loc fără pauză frigului. Norii începuseră  
să scuture fulgi albi de zăpadă, iar vântul îi sufla  
prefăcându-i într-un praf fin, apoi îl ascundea prin  
gropi.  
Daniel se oprise în dreptul porţii de lemn a  
cimitirului şi mai arunca o ultimă privire, de aducere  
aminte peste acel loc plin de linişte şi mister. Privirile  
i se opriseră ceva mai încolo de poartă, unde  
văzuse o cruce aplecată care întindea peste gard un  
Isus de lemn care îşi pierduse picioarele şi al cărui  
braţ, rupt de la umăr, atârna de palma străpunsă cu  
un piron ruginit.  
Pământul şi morţii lui umpleau tot cimitirul.  
Buruienile îngheţate într-o teacă străvezie ascundeau  
resturile de coroane, iar crucile ridicate ca nişte  
semne de hotar stăteau aplecate în stânga şi în  
dreapta, sau prăbuşite de tot. La intrarea în cimitir  
străjuia o piatră mare de dimensiunea unei uşi pe  
care stăteau încrustate câteva cuvinte, probabil o  
rugăciune. Solzi de muşchi galben, plante grase cu  
frunze roz atinse de ger creşteau stinghere pe ea,  
fără pământ şi fără apă, hrănindu-se doar cu razele  
soarelui şi cu răsuflarea timpului.  
Daniel scoase un oftat prelung.  
Părea puţin întristat de acel tablou neînsufleţit,  
scufundat în tăcere.  
„Asta a fost” îngână el trist; ce păcat că viaţa  
omului este atât de scurtă.  
Porni agale către drumul pustiu care urca  
spre colină. Drumul se întindea şerpuind pe spinarea  
colinei apoi se topea undeva între cer şi pământ.  
Razele plăpânde ale soarelui colorau în roz  
creasta colinei şi pătrundeau apoi în gura ovală a  
văgăunii care se deschidea aproape de vârf.  
Ajuns în dreptul ei, Daniel se opri şi, înainte  
de a intra, mai privi încă o dată peste tot ţinutul acela  
fastuos apoi respiră adânc de parcă ar fi vrut să  
ducă cu el o gură de aer din lumea pe care o părăsea.  
Apoi intră şi pătrunse în văgăuna din căciula colinei.  
Admira pereţii de gresie pe care crescuseră în  
voie mănunchiuri fragile de iarbă şi pe care n-o  
mângâie niciodată vântul sau ploile. Tulpina ei era  
subţire şi neagră ca firul de păr, iar frunzele ca o dantelă  
îngălbenită, căptuşită cu seminţe de catifea. Pipăi  
acea plantă, o sărută, apoi coborî pe povârnişul  
care ducea spre sălaşul lui din marea piramidă roşie.  
Aici totul i se păru sinistru faţă de mirifica privelişte  
ce o lăsase afară. Pământul era şi el roşu, iar  
aerul o cenuşă moartă. Nu mai exista soare, nici păsări  
înfoiate, nici flori, nici pajişti, nici păduri, nici  
o plăcere de a respira. Aici se încheia călătoria lui  
prin lumea omului. A omului creat să fie liber şi care  
să aleagă singur între bine şi rău. O lume pe care  
Azazel o cunoştea mai bine ca oricare alt om, încă  
de dinainte de Potop.  
Iar acum îşi aştepta verdictul.  
Poate că Dumnezeu l-a iertat şi l-a lăsat apoi  
să umble printre oameni ca să-i ajute la nevoie, sau  
poate că l-a primit la El în ceruri.  
Sau poate că aşteaptă să fie descoperit din  
nou de un om căruia să-i schimbe destinul încâlcit  
de vreo ursitoare.  
Nimeni nu va şti niciodată.  
Eugen Baciu  
17-01-2016 
Referinţă Bibliografică:
Impotriva Destinului / Eugen Baciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2076, Anul VI, 06 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Baciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Baciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!