Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Fragmente > Mobil |   


Autor: Eugen Baciu         Publicat în: Ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Impotriva Destinului

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CAPIT.V. (Continuare II)  
 
Plecă privind înapoi şi cu durere în suflet părăsi  
cimitirul. Voia de pe acum să se ascundă undeva,  
într-o vizuină întunecoasă, unde să nu-l poată  
vedea sau găsi nimeni. Fără să ştie ce face, se îndreptă  
spre casă.  
Casa i se părea mohorâtă şi jalnică, atunci  
când ajunse în dreptul ei. Intră în grajd şi se întinse  
acolo pe o pală mare de fân uscat. Îşi simţea mintea  
chircită şi seacă din pricina dezamăgirii. Dorise să  
moară acolo pe mormântul nevestei sale. Nu vroia  
să intre în casă, ci dorea să zacă acolo.  
Oare să fi fost chemarea ei? se întreba el încercând  
să zâmbească speranţei mult-aşteptate care  
îl învăluia acum într-o mantie caldă a fericirii.  
Însă scurta lui fericire îi fu curmată de o tuse  
aprigă care aproape că îi rupea plămânii. Tuşea necontenit,  
apoi, când duse mâna la gură, avu surpriza  
neplăcută de a vedea cum i se înroşeşte de sânge.  
Pielea feţei începu să capete o culoare galben-vineţiu,  
iar ochii i se înceţoşară. Încercă să se ridice, însă  
era lipsit de puteri. La un moment dat tusea i se opri,  
dar respiraţia îi devenise grea şi apăsătoare.  
Şi apoi o văzu din nou pe ea.  
Venea către el surâzătoare, cu braţele desfăcute,  
dornică de o îmbrăţişare.  
O fericire de nedescris îi inundă tot corpul,  
apoi făcu câţiva paşi în întâmpinarea ei şi o primi  
cu dragoste la pieptul lui.  
În acel moment o pânză de lumină coborî asupra  
lor şi-i învălui.  
- Dragostea mea! În sfârşit, suntem din nou  
împreună, rosti el, iar glasul părea că i se aude întrun  
ecou prelung, pierzându-se apoi în neant.  
Simţea cum pluteşte împreună cu ea către un  
punct de lumină.  
Cu cât se apropia mai mult, lumina începea  
să pâlpâie anemic. Apoi când ajunse lângă ea, aceasta  
se stinse. Ileana dispăru în bezna care se lăsase  
pe neaşteptate. Apoi sufletul îl părăsi.  
Aripa morţii îl învăluise şi-l atrăsese după ea  
pe tărâmul celor neînsufleţiţi.  
Daniel, care simţise că ceva se întâmplă cu  
bunul său prieten, venise şi îl găsise zăcând acolo  
chiar în momentul când Ion îşi dădea ultima suflare.  
Îi luminase faţa cu felinarul, apoi îi aprinse repede  
o lumânare. Probabil aceea fusese luminiţa care-i  
licărise în ochi până şi-a dat duhul.  
Ca şi la moartea nevestei lui, clopotele bătură  
îndelung, anunţându-i pe săteni că Ion fusese îmbrăţişat  
de îngerul morţii. Familia îndurerată i-a pregătit  
funeraliile aşa cum i se cuvenea unui om ca el.  
Un om care se ridicase din noroi, ca apoi săi  
scoată şi pe alţii, oferindu-le în cele din urmă ajutor  
şi omenie. Veni şi ziua în care trupul neînsufleţit  
urma să fie coborât în groapa de veci, acea casă a eternităţii  
pentru fiecare muritor de rând.  
Cu o zi înainte, afară fulguise şi un prospai  
de zăpadă se aşternuse ca o mantie albă peste pământul  
aproape îngheţat. În timpul nopţii o ploaie  
lăcuise prospaiul de zăpadă cu o coajă subţire de polei.  
Acum însă, soarele se târa anemic îndărătul  
unui cer înfundat şi abia că îl străbătea cu o lumină  
roz-gălbuie pe care solul de sticlă mată o difuza în  
eter până aproape de tavanul scund al norilor. Mormintele  
erau cuprinse în pânze de gheaţă străvezie.  
Groparii terminaseră de săpat groapa şi arun-  
caseră pe margini pământul negru, iar acum îşi admirau  
munca sprijiniţi în lopeţi.  
La jumătatea drumului, între groapă şi poarta  
de lemn a cimitirului, un dric mortuar, tras de un  
telegar bătrân, a spart coaja îngheţată a zăpezii şi sa  
afundat într-o groapă până la osii.  
Câţiva bărbaţi săriră în ajutor şi-l ridicară  
din nou pe sol, apoi luară pe umeri copârşeul şi-l aduseră  
până la marginea gropii. După ce preotul îi  
făcu răposatului o ultimă slujbă şi-l tămâie, sicriul  
fu coborât în groapă. Cioclii luară imediat lopeţile  
şi-l acoperiră degrabă cu pământ. Îi bătură apoi la  
căpătâi o cruce mare din lemn după care plecară în  
treaba lor.  
Apoi unul câte unul părăsiră cimitirul cu durere
în suflet şi cu ochii plânşi după cel care împreună
cu boierul făcuseră ca acel sat să înflorească.
Daniel îmbrăţişă familia îndurerată şi îi îndemnă
ca să meargă acasă fără el.
Tudor ştia că acesta nu avea să se mai întoarcă
la conac, de aceea plânse o vreme pe umărul celui
care-l învăţase o sumedenie de lucruri bune, dar îi
şi dăruise o întreagă avere, făcându-l cel mai bogat
om din acel sat.
Apoi plecă şi el.  
 
Referinţă Bibliografică:
Impotriva Destinului / Eugen Baciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2075, Anul VI, 05 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Baciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Baciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!