Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Fragmente > Mobil |   


Autor: Eugen Baciu         Publicat în: Ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Impotriva Destinului

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cap.V. (CONTINUARE)  
  
Dimineaţa pe când colinele sclipeau de rouă  
în bătaia caldă şi alintătoare a razelor de soare, el  
urca pe potecile lor şi de acolo admira frumuseţea  
satului sau se mai perinda pe la vechea colibă din  
poieniţă, unde-şi petrecuse o bună parte din viaţă  
alături de frumoasa şi buna lui soţie.  
Stătea ore întregi pe acolo, chemând-o în  
gând ca să i se alăture. Se tolănea pe patul de acolo  
şi visa cu ochii deschişi, derulându-şi în minte toate  
clipele petrecute de ei acolo, apoi adormea. Se trezea  
de fiecare dată atunci când un glas melodios şi  
cristalin de fecioară îi mângâia auzul.  
Era Alice, care cunoscându-i drumurile, venea  
de fiecare dată pe urmele lui.  
Când ea ajungea în acea poieniţă, ceva magic  
o învăluia, apoi înviorată de aerul proaspăt şi umed  
al dimineţii începea să cânte. Cântecul ei melodios  
ca al unei privighetori, îi umplea de fericire inima  
lui Ion, şi doar aşa mai uita de ofurile lui.  
Apoi o lua de mânuţă şi se întorceau împreună  
acasă.  
Aşa îşi petrecuse el acea primăvară, iar vara  
a stat prin preajma cosaşilor asigurându-se că aceştia  
nu duc lipsă de apă sau de mâncare. Îi plăcea mirosul  
fânului proaspăt cosit şi se tolănea pe câte o  
pală, adulmecându-i mireasma.  
Ploile repezi de vară îl prindea pe păşuni,  
printre bovine, tolănit pe pământul reavăn, fără ai  
păsa de tunete sau de fulgerele care-şi înfigeau  
câteodată lăncile năprasnice de foc în pământ aprinzând  
câte un copac, sau de faptul că era ud până la  
piele.  
Însă cu timpul această nepăsare a lui avea săi  
fie nefastă, deoarece se pricopsi cu o boală de plămâni  
care părea că nu se mai vindecă.  
Taţa Lina se dusese şi ea de mult în lumea  
celor drepţi, aşa că, rar se mai găsea câte un doftor  
care să-i vină în ajutor.  
De pe urma bolii se alesese şi cu o tuse rea  
care nu-i dădea pace şi uneori cădea în genunchi  
obosit şi cu respiraţia aproape curmată de atâta tuşit.  
Daniel era în permanenţă alături de el şi-l  
doftoricea cu ceaiuri şi leacuri dintre cele mai bune.  
Însă Ion îl rugase să nu se folosească de niciuna  
dintre puterile sale pentru a-l tămădui, fiindcă  
lui nu-i mai păsa de viaţă, ci dorea să meargă cât  
mai degrabă lângă draga lui Ileana. Nimeni şi nimic  
nu-l mai putea face fericit. Daniel îi respecta dorinţa  
şi nu intervenise cu nimic asupra bolii pe care o avea.  
Ion, ştiind că boala lui era contagioasă, nu a  
mai dorit să fie vizitat de niciunul dintre membrii  
familiei lui. Doar Daniel putea să-i fie alături, deoarece  
el era imun la orice boală.  
Însă mai pleca şi el din când în când lăsândul  
singur ca să nu creeze suspiciuni şi apoi nu dorea  
să fie luat la întrebări pentru faptul că de el nu se  
lipea acea boală necruţătoare.  
Aşa s-a întâmplat şi într-o zi de toamnă târzie  
din luna noiembrie.  
În acea zi în care cerul cenuşiu de deasupra  
satului părea mai scund decât de obicei, Ion simţi o  
înnebunitoare nevoie de a pleca fără să mai aştepte  
o clipă, de a pleca în goană şi să nu se mai întoarcă  
niciodată. Primejdia mohorâtă, groaznică, fără chip,  
era lângă el gata să-l înhaţe şi să-l târască în adâncul  
negru al somnului de veci, fără să-i mai lase o portiţă  
de scăpare, un gest sau o respiraţie.  
Luna noiembrie îşi arăta primele ei zile de  
apă.  
Ion coborî din patul suferinţei în care zăcea  
de o vreme, se îmbrăcă sumar, părăsi odaia şi se  
avântă prin ploaie pe cărarea care ducea la cimitir.  
Strânse din umeri, îşi încovoie mai abitir spinarea,  
cu mâinile băgate în buzunare şi cu capul plecat sub  
ploaie înainta uşor împleticindu-se din când în  
când, de parcă ar fi fost turmentat de băutură. Îi era  
cam frig, dar nu avea niciun gând ca să se întoarcă  
din drum. Era atras ca de o aţă acolo la mormântul  
Ilenei.  
Apa rece îi pătrunsese până la piele.  
Aproape că nu mai putea merge, dar nu se  
dădu bătut şi păşi prin poarta cimitirului care se  
bălăngănea de colo, colo, în bătaia tăioasă a vântului.  
Cu chiu cu vai ajunse în dreptul mormântului  
şi, vlăguit de puteri, căzu în genunchi pe pământul  
năclăit de apă. Boala îi apăsa plămânii şi aproape  
dacă mai putea respira. Apoi începu dintr-odată să  
aibă năluciri.  
O vedea pe Ileana. Credea că ea l-a aşteptat  
acolo. Îl apucă apoi o ameţeală, o nevoie sfâşietoare  
de a o îmbrăţişa, de a lăsa tot pentru a merge acolo  
în lumea de dincolo cu ea, nimic altceva nu mai avea  
importanţă; dorea să se agaţe de ea cu amândouă  
braţele, să-şi aplece capul peste ea, s-o respire, s-o  
strângă, s-o bea, să se încleşteze cu ea şi să n-o mai  
lase să plece niciodată.  
Îşi şterse ochii.  
O pânză de lacrimi îi înceţoşase vederea. Îşi  
dădu seama că acela era un moment de slăbiciune,  
doar o vedenie. Ţinea strâns în braţe trunchiul umed  
şi rece al crucii.  
Se desprinse cu greu de lemnul rece, neînsufleţit,  
şi copleşit de suferinţă se ridică de pe mormânt.  
Picioarele îi erau îngheţate, iar pe pantaloni  
i se prinsese o crustă groasă de noroi. 
Referinţă Bibliografică:
Impotriva Destinului / Eugen Baciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2073, Anul VI, 03 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Baciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Baciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!