Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Fragmente > Mobil |   


Autor: Eugen Baciu         Publicat în: Ediţia nr. 2067 din 28 august 2016        Toate Articolele Autorului

Impotriva Destinului

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fragment din Cap V. sub aripa lui Azazel.  
------------  
Trecuseră aproape trei ani de când Ion rămăsese  
văduv. Îi cam pierise pofta de viaţă, însă Daniel  
îl susţinea mereu şi îl încuraja.  
De asemenea, familia lui Tudor îi era alături  
în fiecare zi, încercând să-i facă zilele fericite.  
Tudor preluase întreaga moşie şi se îngrijea  
de pe acum de bunul mers al ei, după cum îl învăţase  
tatăl său, dar şi de la Daniel care îl pregătise încă  
de pe când era un băieţandru, pentru acea îndeletnicire.  
Se mutase cu familia lui acolo la conac, fiindcă  
Daniel îi cedase toată gospodăria, inclusiv casa.  
Ion rămăsese singur în vechea casă.  
Nu ducea lipsă de nimic pentru că Lucica avea  
mare grijă de el. Dar acum când el purta pe umeri  
povara a 73 de ani, devenise parcă mai bătrân  
decât ar fi trebuit; era puţin adus de spate din cauza  
muncii, puţin mai aspru cu el şi fără nicio bucurie  
de viaţă. Privirile nu i se desprindeau niciodată de  
la pământul pe care îl lucrase cu atâta sârguinţă.  
Mâinile îi erau bătătorite, negre şi pline de crăpături.  
Moşia, care propriu-zis fusese ca şi a lui, era  
cea mai frumoasă din tot ţinutul. Pomii din livadă  
erau dichisiţi, bine îngrijiţi şi dădeau rod îmbelşugat;  
legumele creşteau verzi şi fragede cu straturile  
perfect aliniate.  
Nici grădiniţa cu flori şi verdeaţă din faţa  
casei lui nu o neglija, aceasta fiind aranjată şi bine  
îngrijită. În fiecare zi făcea câte un buchet mare de  
trandafiri roşii catifelaţi, încadraţi în frunze fragede  
de ferigă şi îl aşeza frumos într-o vază pe masa din  
odaie. Aşa făcuse dintotdeauna. Ştia că acest mic ornament  
era pe placul Ilenei. Acum făcea la fel, apoi  
o aştepta să vină, să intre în odaie şi să o vadă cum  
zâmbeşte fericită, apoi cum îmbrăţişează cu drag  
buchetul de trandafiri şi îl sărută. Însă de fiecare  
dată aşteptarea îi era în zadar. Nici o Ileană nu s-a  
arătat vreodată, însă cu toate acestea el îngrijea în  
permanenţă grădina, punea buchetul de flori în vază  
şi continua să o aştepte.  
În mintea lui ştia că ea nu va mai apărea niciodată  
şi ofta dezamăgit.  
Singura lui alinare rămânea acum nepoţica  
lui, Alexandra (Alice), cum o alinta el, care îl vizita  
în fiecare zi.  
Ea creştea şi se făcea din ce în ce mai frumoasă.  
Pielea îi era rozosină şi catifelată aidoma  
petalelor de mac; părul îi era negru şi ondulat, avea  
moliciunea şi frăgezimea frunzelor de ferigă, iar  
ochii ei albaştri aminteau de cerurile senine şi încărcate  
de făgăduieli.  
Cine o privea în ochi îi simţea căldura şi duioşia  
sufletului.  
Aducea în fire cu bunica ei. Iar el o iubea ca  
pe ochii lui din cap. Îi iubea la fel de mult şi pe cei  
doi nepoţi, însă ei stăteau mai mult prin preajma  
tatălui lor şi a lui Daniel, învăţând cum să strunească  
treburile gospodăreşti.  
Daniel nu se schimbase deloc. Rămăsese acelaşi  
om puternic, cu aceeaşi înfăţişare.  
Observa cum Ion se stingea pe zi ce trece de  
dorul nevestei şi din acel motiv îl pusese pe Tudor  
stăpân peste moşie, făcându-l proprietar de drept.  
Îi spusese acestuia că dacă tatăl său o să se stingă  
din viaţă, el o să părăsească acele locuri şi se va întoarce  
înapoi acolo de unde venise.  
Tudor nu-i înţelegea însă această hotărâre,  
aşa că-l întrebă:  
- Da' de ce trebuie să pleci, unchiule Daniel,  
şi să laşi toată strădania dumitale aici ca să pleci acolo  
unde nu te aşteaptă nimeni. Cine ştie ce s-a întâmplat  
cu moşia pe care ai lăsat-o acolo, poate că  
deja au împărţit-o boierii între ei.  
Daniel îl asculta şi îi simţea dragostea care îl  
îndemna să rămână alături de el, însă nu-i putea  
spune purul adevăr; nu-i putea spune că de fapt el  
nu are nici o moşie pe pământ; trebuia să inventeze  
în continuare ceva şi după ce scoase un oftat prelung,  
alese să-i spună tot un neadevăr însă care părea  
credibil şi cu noimă.  
- D'apăi dragul meu nepot, vreau să mor acolo  
pe pământurile mele şi să fiu îngropat alături de  
părinţii mei. O să arvunesc pe careva înainte de ami  
da duhul ca să mă înmormânteze creştineşte. Oi  
găsi eu vreun om de ispravă pe acolo; mulţi dintre  
argaţii mei m-au iubit şi poate că o mai trăi careva  
dintre ei. Ce e mai de preţ ca ţărâna unde te-ai năs-  
cut. Poate că ai să înţelegi şi tu vreodată de ce am ales  
să mă întorc acolo unde mi-a dat muma mea viaţă.  
Spunea el acele lucruri ca să fie crezut de  
Tudor, dar în inima lui se mâhnea ştiind că are să  
se întoarcă din nou în lumea lui de sub pământ, cu  
speranţa că poate Dumnezeu îi văzuse strădania şi  
îl va ierta, primindu-l la El.  
Doar Ion îi ştia oful şi se mâhnea şi el. Însă  
nu avea ce face; el era un muritor de rând, iar anii  
treceau peste el, îmbătrânindu-l. Se retrăsese în  
căsuţa lui, iar în primăvara care trecuse nu mai fusese  
alături de fiul său şi de ceilalţi argaţi la munca  
pământului, ci îşi petrecea timpul colindând pe colinele  
şi dealurile care înconjurau ca un brâu verde  
întregul sat.  
Referinţă Bibliografică:
Impotriva Destinului / Eugen Baciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2067, Anul VI, 28 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Baciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Baciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!