Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Fragmente > Mobil |   


Autor: Eugen Baciu         Publicat în: Ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

EMANUEL şi CASANDRA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pe cararea destinului (continuare IV)  
 
− Şi dacă se va întâmpla acest lucru, o să mă omor şi eu.  
− Linişteşte-te! vino după mine! o calmă el; trebuie să fi puternică, altfel vom fi descoperiţi.  
Între timp maşina se opri în dreptul porţilor, iar cei trei împreună cu şoferul coborâră din maşină.  
Roberto scoase revolverul şi urmat de cei doi gealaţi alergară în şir indian către casă.  
Ȋntre timp Emanuel o luă pe Casandra şi fugi cu ea în spatele casei, unde ştia că se află pivniţa.  
Deja era întuneric beznă.  
Noroc cu luna plină care tocmai îşi făcuse apariţia pe bolta senină a cerului şi le lumina cât de cât calea.  
Ajunşi în dreptul uşii de la pivniţă, el apasă clanţa.  
Uşa era încuiată.  
Bâjbâi prin întuneric şi spre norocul lor cheia se afla în broasca uşii.  
De prin casă se auzeau voci şi tropăituri. Roberto striga disperat către însoţitorii lui.  
− Căutaţi peste tot! nu are cum să-mi scape.  
− Nu este aici şefu! l-am căutat peste tot.  
− Haide-ţi afară! răcni el disperat. Dăm noi de el.  
Casandra auzea tot ce se vorbeşte şi acum era mai mult decât speriată.  
Emanuel răsuci cheia în broască şi descuie uşa.  
Scoase apoi cheia şi intrară, după care încuie uşa pe interior lăsând cheia în broască.  
În pivniţă era beznă.  
Cei doi se depărtară de uşă şi îmbrăţişaţi se lipiră de zidul rece şi neprimitor al pivniţei.  
Straiele primite se aflau de pe acum în strânsoarea trupurilor lor.  
Căutătorii cercetaseră curtea apoi găsiră uşa din spatele casei.  
− Boss! strigă unul dintre indivizi; este o uşă aici.  
Roberto se apropie la iuţeală.  
Se auzi apoi cum clanţa uşii este zdruncinată cu putere.  
− Este încuiată! se auzi o voce groasă ca de bariton.  
− Spargeţi uşa! aici trebuie să fie; credea el că scapă de mine!  
Se auziră apoi câteva izbituri în uşă făcând-o să se zdruncine din ţâţâni.  
Cei doi tremurau.  
Casandra nu se mai putea opri din plâns.  
El o strânse în braţe cu putere.  
Era pierdut.  
Începu să spună în gând o rugăciune.  
O spirit sacru. O dumnezeule. Tu care cunoşti gândurile noastre cele mai secrete, vizitează-ne acum în aceste clipe şi ne apără de aceşti răufăcători.  
Deodată el fu cuprins de o frică ciudată.  
Pentru prima oară în viaţa lui simţea desluşit prezenţa invizibilă a unei puteri ce făcea să-i tresară inima, apoi auzi o voce ce răsuna în adâncul fiinţei lui.  
− Destinul Emanuel! destinul! răsună acea voce din interiorul lui.  
Urmează-ţi instinctele.  
Deodată se auziră două focuri de armă, care fuseseră trase în broasca uşii.  
Emanuel crezu că acela îi va fi sfârşitul. O strânse şi mai tare pe Casandra în braţe.  
Măcar să mor în braţele ei! îşi zise el.  
Ea era epuizată.  
Aproape că nu mai avea nici lacrimi să plângă.  
Totuşi ar trebui să mă adun şi să mă concentrez la o ultimă scăpare se gandi el. Îşi imagină apoi, la fel ca şi în copilărie, atunci când îl prindea câte o furtună năprasnică prin pădure, că s-ar afla în casa bunicilor.  
Acum își dorea să fie la adăpost de aceşti răufăcători.  
O ultimă buşitură şi uşa pivniţei fu trântită de perete.  
Fascicolele lanternelor luminară interiorul întunecos al pivniţei.  
Roberto răcni furios.  
− Unde sunt?! căutaţi-i!.  
Cei trei alergară prin tot interiorul destul de spaţios al pivniţei şi găsiră undeva mai în spate un chepeng.  
− Probabil au fugit pe aici! strigă unul dintre vlăjgani.  
Săltară chepengul.  
Acesta dădea undeva în grădină. Ieşiră în grabă din pivniţă şi alergară în curte continuând să caute prin toate cotloanele acesteia.  
Rămaşi îmbrăţişaţi, Emanuel şi Casandra se aflau acum în liniştea şi pacea unui spaţiu unde domnea bezna. El tinse să creadă că se află în casa bunicilor. Ori acel spirit, ori frica îl ajutase ca şi altă dată să scape de pericolul care îl păştea.  
− Am reuşit! îi şopti el la ureche Casandrei. Cred că ne aflăm în casa bunicilor mei.  
− Problema este că nu ştiu în ce perioadă de timp suntem.  
Ea se ghemui la pieptul lui, scoase un oftat prelung, apoi şopti:  
− Slavă Domnului că a fost posibil acest fenomen şi ne aflăm încă împreună.  
− Bine măcar că am scăpat de furia lui Roberto.  
Cred că avea de gând să te împuşte.  
Pe stradă se făcu auzit huruitul unei maşini şi o lumină puternică de faruri se proiectă pentru câteva secunde prin fereastră în cameră.  
− Cu siguranţă este Roberto cu gaşca lui! șopti ea.  
− Încă ne mai caută.  
Lumina fugitivă a farurilor îi făcu să distingă acolo în cameră un pat.  
− Să mergem şi să ne aşezăm! o îndemnă el.  
− Rămânem aici peste noapte.  
Vedem noi ce facem când s-o lumina de ziuă.  
Se urcară uşor în pat fără a face prea mult zgomot, traseră peste ei o ţoală ce se afla acolo pe el şi îmbrăţişaţi, cu urechile ciulite la orice mişcare, fără a-şi mai spune nimic, rămaseră nemişcaţi în aşteptarea zorilor.  
Dar cum oboseala din acea după amiază îi storsese de puteri, adormiră amândoi fără voie.  
Un cântec prelung de cocoș, îi făcură să sară ca arşi din pat.  
Zorii zilei se iviră pe neaşteptate iar ei dormiseră nedezlipiţi unul de celălalt. Lumina pură a dimineţii pătrunse în cameră prin fereastra destul de mare, făcându-i să desluşească fiecare obiect aflat acolo.  
Emanuel recunoscu lada de zestre a bunicii care era aşezată la capătul patului.  
Privi spre Casandra şi o întrebă:  
− Ce ai făcut cu straiele? le-ai lăsat să cadă cumva acolo în pivniţă?  
− Nicidecum! ele nu aveau cum să cadă deoarece erau strânse în îmbrăţişarea noastră.  
Căutară prin cameră dar nici urmă de straie.  
Se uitară şi prin pat dar nu erau nici acolo.  
− Stai zise el! am o bănuială.  
Se apropie de lada bunicii şi încercă să-i salte capacul.  
Nu reuşi deoarece aceasta era încuiată.  
Bagă mâna sub saltea unde ştia că s-ar putea afla cheia şi scoase de acolo săculeţul de iută.  
Cheia era în el.  
O luă de acolo şi descuie cu ia cufărul. Când săltă capacul rămase uimit. Cele două costume se aflau acolo aşezate la locul lor, așa cum le lăsase el în acel weekend și când curios umblase să vadă ce se afla în acea ladă.  
Lasă capacul laviţei să cadă iar el alergă direct la fereastră, apoi la uşă.  
Casandra nu înţelegea ce se întâmplă. Îl privea nedumerită cum se agită de colo, colo.  
 
Referinţă Bibliografică:
EMANUEL şi CASANDRA / Eugen Baciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2021, Anul VI, 13 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Baciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Baciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!