Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Fragmente > Mobil |   


Autor: Eugen Baciu         Publicat în: Ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

EMANUEL şi CASANDRA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pe cărarea destinului (continuare)  
 
− Hai să mergem acum în bucătărie! îl îndemnă ea şi îi întinse un felinar.  
El o urmă îndeaproape fără a scoate niciun cuvânt.  
Doar o savura din priviri.  
Felinarele luminară întreaga bucătărie lăsând să se vadă pe mijlocul ei o masă frumos aranjată. Pe centrul mesei trona o vază cu flori de câmp. Pe faţa de masă înflorată stăteau împăturite şerveţele în formă de triunghi. Lângă o farfurie de porţelan erau aliniate două tacâmuri din argint.  
Aromele ce se răspândeau dinspre sobă erau delicioase şi îmbietoare.  
Casandra agăţă felinarul deasupra mesei într-un loc creat special pentru el.  
La fel făcu şi el.  
O clipă ochii lor se intersectară din nou, apoi ea rosti:  
− Am ţinut friptura asta în cuptor toată ziua la foc mic, ca să-i dea gust mai bun. Parcă special pentru această întâlnire neaşteptată.  
− Are un miros plăcut! completă el.  
Ea scoase din dulap încă o farfurie şi o aşeză pe masă, de partea cealaltă în dreptul farfuriei ce fusese dinainte pusă acolo, aşeză lângă ea şi tacâmurile, apoi îl invită să ia loc.  
După aceea scoase din cuptor friptura aburindă împresurată cu mirodenii şi ierburi parfumate.  
O puse pe un platou şi o aşeză pe masă. Îi lua farfuria şi în timp ce i-o umplea îl întrebă:  
− Cum ai reuşit să te întorci la mine?  
El începu ai povesti de-a fir în păr cum se întâmplase, dar mai ales că fenomenul se petrecuse atunci când îşi începuse repertoriul muzical la pianul ei aflat în salon şi când toate acele trăiri sentimentale îi inundase mintea şi trupul dorind din toată inima să fie alături de ea.  
Mâncarea era delicioasă, aşa că el, în timp ce povestea înfuleca flămând din acele bucate.  
De mult nu mai avusese o masă aşa de copioasă.  
Ea observă şi îi mai puse în farfurie.  
− Destul! o opri el, în timp ce o privea hipnotizat.  
Era plină de vervă provocatoare şi veselă.  
Mâinile ei se mişcau graţioase în timp ce îi punea în farfurie.  
Lumini verzi şi aurii îi străluceau în ochi la fiecare mică pâlpâire a fitilului felinarului.  
O buclă neagră cârlionţată îi atârna provocator, mângâindu-i obrazul. El era incapabil să-şi ia ochii de la ea, de la forma buzelor, de la culoarea ochilor, de la curbura gâtului, sau de la părul ei.  
Toate acestea îl captivau în întregime.  
Era cea mai plăcută cină din viaţa lui.  
Ea abia că mâncase.  
Doar îl asculta şi îl privea bucurându-se de prezenţa lui.  
− Gata m-am cam săturat zise el aşezându-şi mâinile pe abdomen.  
− O cafea mai merge? îl întrerupse ea surâzătoare.  
− Doar un strop gânguri el, în timp ce îşi ştergea gura cu un şerveţel.  
Ea se ridică, duse farfuriile goale la chiuvetă şi se întoarse cu ceştile şi ibricul de cafea.  
Îi umplu ceşcuţa, îşi turnă şi ei pe jumătate în cealaltă şi se aşeză în faţa lui.  
Băură cafeaua sorbindu-se din priviri.  
El apucă să o întrebe ce a determinat-o să se mute acolo la conac.  
Oftând, ea îi povesti toată discuţia ce avusese loc între ea şi Roberto, imediat dupa dispariţia lui şi cum se hotărâse ca în continuare să-şi ducă viaţa singură, renunţând la toată cariera ei artistică.  
Şi discuţia nu se opri acolo deoarece ea începu să-i pună tot felul de întrebări cu privire la viaţa lui avută acolo în lumea lui din viitor.  
− Emanuel! aş mai avea o singură întrebare sau mai bine zis o profundă curiozitate la care m-am abţinut să-i aflu răspunsul, dar totuşi doresc până la urmă să cunosc acest lucru.  
− Ce curiozitate scumpa mea?  
− Zici că aceea doamnă Lidia, cumpărase casa de la mine!  
− Nu ţi-a povestit nimic despre cum arătam?  
El îi luă mâinile catifelate în ale lui şi îi povesti cuvânt cu cuvânt tot ce aflase de la Lidia, care o caracterizase ca fiind o domniţă suavă şi încântătoare, cu multă vitalitate, caracter, spirit, fiecare trăsătură. Însă când ajunse la partea cu decesul ei, el începu a şovăi. Ea observă şi-l rugă a nu-i ascunde nimic. Atunci el îi povesti şi acea parte tristă a vieţii ei exact aşa cum îi relatase Lidia.  
La auzul acelei istorisiri, Casandra scoase un zâmbet larg iar dinţii îi străluciră în lumina felinarului. Nu avea pe faţă nici urmă de tristeţe, ba din contră părea destinsă şi chiar veselă.  
Însă pe faţa lui parcă se citea o amărăciune adâncă şi scoase un oftat din adâncul sufletului.  
− Nu fi supărat dragul meu! îl încurajă ea. Înseamnă că mai am destul de trăit până o să mor din nou şi ridicându-se de la masă îl sărută uşor pe buze.  
Nu-i mai păsa ei acum ce se va întâmpla cu ea peste 40 de ani. Era mai importantă prezenţa lui acolo, curmându-i suferinţa şi alungându-i singurătatea de care avusese parte până atunci. Faţa ei radia de fericire. Voia să trăiască prezentul şi să se bucure de fiecare secundă a vieţii, doar alături de el.  
− Eu o să urc în odaia de sus, dragul meu!  
− Presupun că îţi doreşti să mă urmezi, nu! râse şi îl prinse de mână, trăgându-l după ea.  
El o urmă întocmai ca un copil cuminte şi ascultător.  
Ajunşi în odaie, ea merse şi aprinse veioza aşezată acolo pe o noptieră la capătul patului.  
Întunericul camerei fu alungat parţial de lumina palidă gălbuie, emanată de sub abajurul veiozei. El rămase dincolo de pragul uşii urmărindu-i toate mişcările. Era fermecătoare aşa îmbrăcată cu gust şi cu eleganţă desăvârşită. Parcă nici nu avusese până atunci timp să-şi dea seama de acel lucru, iar acum îi acorda întreaga lui admiraţie. Purta o rochie de brocart greu, de culoarea vişinei, iar în corsaj ca o făgăduinţă şi ca o provocare, înflorea de o culoare aidoma rochiei, un minunat trandafir.  
Gâtul gingaş şi-l împodobise cu o zgărdiţă alcătuită dintr-un şirag de perle. Ochii lui străluciră ca două diamante în momentul când ea lasă să-i lunece de pe trup rochia, lăsând să i se vadă formele apetisante şi ademenitoare.  
Nu se bucură prea mult de acea privelişte, deoarece ea îşi îmbracă cămaşa de noapte, din batist alb, simplu cu decolteu adânc şi cu mâneci lungi ce se legau cu şnur la încheietura mâinii. La guler era decorată cu trandafiri roşii brodaţi şi cu un şir îngust de dantelă.  
Era simplă elegantă şi seducătoare.  
Când o trase pe corpul ei gol, conturul se desenă clar prin materialul subţire. Corpul ei cerea acel ceva pentru care se pregătise mental. Dorea fierbinte să simtă căldura unui alt trup lângă al ei. Trupul unui bărbat. Braţele unui bărbat care să o cuprindă tandru. Un bărbat care să o iubească cu pasiune şi acela nu era altul decât Emanuel.  
Pe el şi-l dorea.  
El o privea ca fermecat. Parcă îi simţea chemarea, apoi, elegant, îşi îndepărtă de pe el hainele.  
Ea îl privea la lumina difuză a veiozei. Nu fusese niciodată conştientă de atâta masculinitate.  
Ochii lui erau incredibil de albaştrii, dar în seara aceea strălucirea lor părea să treacă direct prin ea, să o străpungă. Când îl privi apropiindu-se de divan culorile erau atât de bine demarcate încât albul era imaculat iar irişii erau tot atât de albaştrii ca cerul unei toamne târzii.  
Aerul era încărcat de tensiune, de gânduri nerostite, de bătăi puternice de inimă.  
Aflat deja la marginea divanului el se aplecă asupra ei.  
Ea îşi ridică mâinile şi îl mângâie pe faţă. Vârfurile degetelor ei delicate alunecară peste faţa lui fină, familiarizându-i simţul tactil cu fiecare contur cu fiecare proeminenţă. Când mâna i se opri pe buze, el îi sărută degetele subţiri, apoi braţele lui se deschiseră larg pe spatele ei, o trase mai aproape şi îşi îngropă faţa în părul ei negru ca abanosul. Buzele ei calde şi senzuale îi atinse gâtul apoi şopti:  
− Te iubesc Emanuel!  
Gura lui o întâlni pe a ei chiar înainte ca ea să fi terminat de vorbit.  
Fu o atingere uşoară a buzelor ca a unor petale de trandafir în briza uşoară a vântului de primăvară, apoi el deveni pasional. El fu copleşit la maxim, de gustul, de parfumul şi de gingăşia ei.  
Îi înlătură cămaşa de noapte de pe unul din umeri apoi îşi lunecă mâna între trupurile lor înlăturându-i tandru veşmântul fin de batist.  
Pielea ei goală, moale şi catifelată, o mângâia pe a lui.  
Feminitatea ei îl învăluia de pretutindeni.  
Emoţiile până atunci ţinute în frâu, izbucniră în clipa aceea, dar nu cu furie ci cu patimă. Ea se lăsă pierdută în îmbrăţişarea lui fermă şi savură gustul sărutului sau, apoi se pierdu în noianul de senzaţii care-i inundau trupul ca pâraiele umflate de ploile repezi ale verii.  
 
Referinţă Bibliografică:
EMANUEL şi CASANDRA / Eugen Baciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2011, Anul VI, 03 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Baciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Baciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!