Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Emilia Țuţuianu         Publicat în: Ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015        Toate Articolele Autorului

Cronica literară la volumul de poezie ,,În amurg”, a poetei Emilia Ţuţuianu, autor Ştefan Dumitrescu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O carte de poezie ca un amurg înflorit pe dinăuntru  
 
Într-o lume cenuşie, balcanică, pestriţă, tristă, egoistă, invidioasă, semiconştientă, cum este lumea literară românească, întâlneşti oameni de o frumuseţe extraordinară, încât ţi se par monumente culturale sau crini înalţi ca nişte plopi proiectaţi pe zare… Oraşul Roman are două asemenea personalităţi de o frumuseţe spirituală care poate să nu te emoţioneze şi să nu te uimească. După ce am citit de mai multe ori cartea domnului Gheorghe A. M. Ciobanu, în care se apleacă asupra mitului Mioriţei, pe care îl investighează cu toate mijlocele dăruite de Domnul fiinţei omeneşti, şi după ce am discutat la telefon cu Domnia sa, am avut şi mai clară în minte imaginea unei personalităţi care te copleşeşte prin dimensiunea sa omenească, prin truda ei de furnică, aplecată decenii de-a rândul asupra culturii pe care o sporeşte cu fiecare zi. Domnia sa face parte din oamenii mari pe care i-am întâlnit în lumea aceasta, prea plină de oameni mici.  
 
A doua personalitate este doamna Emilia Ţuţuianu, bibliotecară în acest oraş, pe care mi-o imaginez ca pe o fiinţă delicată, fragilă, sensibilă. Frumuseţea sufletului ei mă face să cred că este de origină îngerească... Însă, pe cât de delicată şi fragilă, pe atât este de luptătoare, de truditoare, de creatoare, dăruită total culturii. Cetăţenii oraşului Roman ar trebui să fie recunoscători acestor două mari personalităţi culturale (acestea sunt cuvintele care cartelizează foarte bine aceste două personalităţi). Iar marile personalităţi culturale au şi ele, ca toate fiinţele omeneşti, nevoie de căldură, de aprecierile şi de ajutorul semenilor lor!  
 
Să creezi o revistă literară de înaltă ţinută, aşa cum este revista Melidonium, pusă în slujba culturii române, pe care o sporeşte, şi să scoţi cărţi, să descoperi şi să impui personalităţi culturale aşa cum este neobositul nonagenar, domnul Gheorghe A. M. Ciobanu, nu e puţin lucru.  
 
I-am citit de mult timp şi de mai multe ori, a doua carte de poeme intitulată ,,În amurg” (iată un cuvânt cu o muzicalitate sonoră, generator de profunzime, de atmosferă şi de lumină poetică) apărută în anul 2004 la editura Timpul, Iaşi. Nici nu ai crede că au trecut zece ani de la apariţia cărţii, atât de fragede sunt versurile, atât de pură este substanţa care le străbate!  
 
Vrem să semnalăm de la început talentul ţipător şi subţire, profund şi inspirat al domnului Iosif Haidu, graficianul cărţii, ale cărui desene intră într-o rezonanţă semantică şi muzicală desăvârşită cu ideile şi cu atmosfera poemelor. Grafica volumului creşte din poeme, îmbogăţindu-le, trimiţându-ne la sensurile profunde ale poeziei. Sinestezia este totală.  
 
Ştiam că trebuie să recenzez cartea, vedeam că timpul trece, şi totuşi nu mă puteam hotărî să scriu cronica… Simţeam la fiecare lectură că îmi scapă multe lucruri subtile şi nespus de preţioase. Abia la a doua lectură am realizat că dedicaţia cărţii este de fapt un poem, care are rolul unei porţi magice… Pe sub această poartă intrăm în universul poetic al cărţii, care este o întoarcere în copilărie, o căutare, dar este şi un rai în care amurgul este veşnic :  
 
,,Dedic această carte bunicilor mei:  
 
Ioana şi Ion Mureş  
 
cei care mi-au transformat  
 
copilăria într-un vis etern”  
 
Poemele doamnei Emilia Ţuţuianu, delicate şi gingaşe, sunt imnurile, lamentaţiile, uimirile, interogaţiile sufletului îngerului care se întoarce acasă, în copilărie , unde o aşteaptă casa bunicilor ei, dar şi Acasă, la Domnul. Căci ce este viaţa omului decât o întoarcere acasă, în lumea din care am venit, la Domnul? Întoarcerea este în acelaşi timp o încercare la care este supus spiritul, de aceea viaţa omului, destinul pe care-l parcurgem, este în acelaşi timp şi un Labirint. Acesta este titlul primului poem, sau al celui de al doilea poem, dacă socotim dedicaţia un poem-poartă. Un poem fantă, cum ar zice Nichita Stănescu. Iar cum primul vers al acestui Poem („Labirintul”) începe aşa, „La început, în fiinţa-mi de lut”. Aşadar suntem la început, este vorba despre începutul mitic, în care se petrece geneza, când după geneză începe urcuşul chiuitor al Omului prin istorie, vai, care este de fapt întoarcerea acasă.  
 
Mai târziu am realizat că poezia doamnei Emilia Ţuţuianu îmi cere mie o lectură mai profundă, care să decripteze sensurile adânci ale poemului, de aici nevoia de a relua încă o dată lectura versurilor. Poeţii talentaţi, cei dăruiţi de Domnul cu har, scriu mai puţin cu mintea şi mai mult cu inima, cu subconştientul… Poezia Emiliei Ţuţuianu vine din zonele profunde ale fiinţei, străbătând mai târziu zonele luminate ale conştiinţei pe care le irizează ca pe nişte vitralii.  
 
Prima strofă este iluminată din nivelul profund de cuvintele care devin, prin încărcătura lor semantico-poetică , noţiuni, concepte poetice:  
 
,,La început, în fiinţa-mi de lut  
 
s-a pitit tainic iubirea…  
 
Şi-n rădăcinile adânci ale ei,  
 
viaţa a luat forma aripilor albe”.  
 
Nu întâmplător, d-l profesor Tudor Ghideanu găseşte o apropiere între poezia Emiliei şi subtilul poet care este Dan Laurenţiu, un mare poet, venit şi el din Moldova. În al doilea nivel semantic noţiunile, ,,fiinţa-mi de lut”, ,,iubirea” , ,,rădăcinile adânci”, ,,aripile albe”, comunicând între ele, ne revelează înălţarea spiritului din sinele său, din profunzimea fiinţei, prin iubire, în nivelul celest, pe care ni-l sugerează cuvintele ,,aripile albe”, ale îngerului.  
 
Strofa a doua a poemului trebuie interpretată şi ea privind din nivelul profund al poeziei, înspre lumină:  
 
,,Timpul, fără a-şi schimba măsura,  
 
Ghemul Ariadnei l-a desfăcut,  
 
încet, de la sine…  
 
Şi din Cunoaştere, a izvorât,  
 
lumina înţelepciunii,  
 
Din Adevăr s-a zămislit  
 
lumina dragostei,  
 
Contopindu-se cu materia,  
 
Şi atunci a izbucnit  
 
flacăra sufetului” (poemul „Labirintul”)  
 
Avem descrisă aici geneza sufletului (care ne duce cu gândul la geneza pământului, din Geneză în Biblie). Evoluţia sufletului îl va duce mai târziu la Cetatea Lumii, care trebuie să fie cetatea Domnului. Evoluţia spirituală se face prin prefaceri şi prin încercări pe care sufletul le trece cu bine, depăşindu-se mereu pe sine…  
 
,,De secera lumii am atârnat,  
 
Ispita „capitulării laşe”…  
 
Şi-n inima mică, ca un fruct,  
 
Am adunat izvoare de cristale  
 
Ce au săpat adânc în suflet,  
 
Cetatea Luminii” („Labirintul”)  
 
Dacă Emilia Ţuţuianu ar fi avut norocul să se nască la începutul deceniului patru al secolului trecut şi ar fi debutat după anul 1960, o dată cu generaţia 60, cea mai valoroasă generaţie de scriitori după cea interbelică a lui Mircea Eliade, Blaga etc., astăzi ea ar avea prestigiul şi opera Anei Blandiana. Venind în literatură mai târziu, trăind şi în provincie (pentru un scriitor handicapul provinciei poate fi imens. Pentru că, de nu ai norocul să te descopere şi să te cultive cineva - or noi asta facem în această cronică - rişti să rămâi un poet printre mulţi alţii. În România poţi tu să fii Dostoievski, dar datorită invidiei, axiofagiei, n-ai nici o şansă să fii descoperit la adevărata ta profunzime).  
 
Un poem de mare valoare este poemul de mare dimensiune ,,Joc”, pe care Nichita Stănescu ar fi fost fericit să-l fi scris el. Aparent epic, poemul este de fapt o Elegie profundă, abstractă şi superbă, despre mersul ludic al fiinţei prin lume şi viaţă, în drumul ei către un nivel superior, jucându-se cu pietrele ,,albe şi negre, maro cenuşii, /Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate, sfere, / Venind de departe,vorbind de alte ere”.  
 
Poemul acesta, foarte subtil şi foarte abstract (de aceea spuneam că ni-l aminteşte pe Nichita Stănescu, cel din Elegii) este unul dintre cele mai profunde şi frumoase poeme scrise în ultimele decenii. În esenţă vedem aici, radiografiată cu ochii minţii, devenirea fiinţei, a spiritului prin ere, jucându-se cu pietrele care simbolizează veşnicia, ce vin de la începutul lumii, din alte era. Zâmbind ne aducem aminte de romanul ,,Jocul cu mărgele de sticlă”, al lui Herman Hesse. În esenţă, poeta atacă aici în modul cel mai subtil una din marile şi gravele teme ale poeziei universale.  
 
,,Priveam la droaia de copii care cântau voios, săreau  
 
Şi pietricelele zvârlite departe, pe mal adunau  
 
Erau zeci, sute şi mii  
 
şi albe şi negre, maro, cenuşii,  
 
Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate şi sfere  
 
Venind de departe, vorbind de alte ere”  
 
……………………..  
 
***  
 
,,Pioasă, genunchii i-am pus pe pământ  
 
Şi ochii şi faţa şi gura-mi rosteau în cuvânt  
 
„Ce amarnică-i truda !”  
 
Dar, iar am plecat pe malul apei înspumat  
 
Pietricele s-adun : albe şi negre, maro cenuşii  
 
Să le dau strălucire, să le fac roşii-aurii”  
 
Este vizibilă formaţia filozofică a poetei (a absolvit Facultatea de Filozofie, secţia Psihologie, din Iaşi) ca şi lecturile profunde din marii poeţi pentru că multe din poeziile ei sunt Concepte care aparţin domeniului psihologiei, filozofiei: „Mărimea timpului”, „Nelinişte”, „Nostalgie”, „Viaţa şi Moartea”, ”Iluzie”, „Păcatul Evei”, „Destin”. Această ultimă poezie este de o frumuseţe care te impresionează :  
 
„Păşesc, privind tot înainte,  
 
Prin frunzele ce cad foşnind  
 
Crâmpei de vise ostenite,  
 
Tresar sub pasu-mi obosit,  
 
Zadarnic ochii mei mai cată,  
 
Prin vechiul Aladin ochean –  
 
O rază limpede, curată,  
 
Pe care-o vreau…dar n-o mai am !  
 
Stingher tu treci pe lângă mine,  
 
Şi ierni aduci şi vânturi reci…  
 
Oh ! te cunosc atât de bine,  
 
Destin al meu, la cine pleci” („Destin”, pag 30)  
 
,,Păşesc privind tot înainte”, acelaşi mers al sufletului bolnav de dragoste care este de fapt întoarcerea acasă şi urcuş în lumea din care am venit… Întoarcerea acasă este grea, dureroasă, plină de căutări, de întoarceri, de rătăciri, de regăsiri:  
 
,,Mai vine o noapte -  
 
şi afară plouă,  
 
Des şi mărunt,  
 
Din empireul de plumb,  
 
Nesfârşită singurătate  
 
mereu ne-ntâlnim,  
 
În noaptea cenuşie,  
 
mereu ne iubim,  
 
Cutreier în noapte,  
 
pe drumuri pierdute,  
 
Stropi blânzi s-adună, în şoapte  
 
cu vise şi doruri tăcute.” (poemul „Noaptea”, pag 43)  
 
Prin întoarcerea în copilărie, prin retrăirea acelei perioade care seamănă atât de mult cu raiul, prin închinarea în faţa celor care ne-au adus pe lume, prin sentimentul de pioşenie, prin sfinţire şi prin imnuirea a tot ce a fost, ne pregătim de marea Înălţare spirituală:  
 
„Pereţii casei bunicilor  
 
Sunt prăfuiţi de dureri,  
 
Pereţii casei bunicilor  
 
Sunt văruiţi cu lacrimi…  
 
Dar icoanele de pe pereţi ei  
 
Ne vorbesc de IUBIRE ” („Casa bunicilor”, pag 52)  
 
Ultimele poeme sunt dedicate bunicilor, al căror portret, trasat cu o peniţă subţire, învăluit în acuarelele toamnei şi amurgului, te impresionează până la lacrimi, readucându-te în copilărie şi făcându-te să-i revezi pe bunicii tăi. Retrăim împreună cu poeta amintirile anilor frumoşi ai copilăriei, chipurile bunicilor şi ale părinţilor.  
 
Ultima parte a volumului de poezie al Emiliei este scris sub formă de poeme în proză. Noi aşa le percepem, deşi poeta a intenţionat să scrie Povestiri. Ele se numesc, „Acasă”, ,,Măicuţa”, „Agapia”. Câtă lumină primăvăratică şi delicateţe, câtă dragoste, câtă puritate, câtă melancolie, câtă slavă, în descrierile şi evocările în care o vedem pe fetiţa care a fost, întorcându-se la casa bunicilor, la Agapia. Eul poetic a ajuns acasă în raiul copilăriei!  
 
Lectura cărţii este impresionantă, te răscoleşte. În bunătatea lui, Domnul mi-a scos în cale încă un poet profund, sensibil, complex, creator al unui univers bogat, plin de istorie, de dragoste, de credinţă.  
 
Acum după ce am scris această cronică literară o să mă întorc să mai recitesc încă o dată volumul. O carte plină de frumuseţi, de meditaţie, de muzică divină, de melancolie şi de amurg… cinste cui te-a scris.  
 
Ştefan Dumitrescu, membru al Uniunii Scriitorilor  
 
Referinţă Bibliografică:
Cronica literară la volumul de poezie ,,În amurg”, a poetei Emilia Ţuţuianu, autor Ştefan Dumitrescu / Emilia Țuţuianu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1508, Anul V, 16 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Emilia Țuţuianu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emilia Țuţuianu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!