Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Meditatie > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

Perfect imperfect
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Un mic orăşel la poalele masivului Făgăraş. Normal că, având păduri la o aruncătură de băţ industria micii localităţi se baza pe lemn. De aceea, la reforma învăţământului din 48 a fost înfiinţată o şcoală medie tehnică cu specializare în lemn. Ioana şi Johana, de aceeaşi vârstă şi prietene din pruncie, şefe de promoţie a celor două licee din localitate, tocmai absolviseră prima treaptă liceală şi, potrivit cu sfaturile familiei s-au înscris la aceea şcoală medie, echivalentă cu a doua treaptă liceală, dar care la absolvire acordau o diplomă de sub-inginer. Ca vechi prietene au fost colege de bancă pe toată durata şcolarizării şi, an de an, ocupau pe rând primele două locuri pe şcoală. 
  
După absolvire Ioana s-a angajat ca tehnician la fabrica locală şi a ieşit la pensie din funcţia de director al ei. Johana a urmat facultatea şi, ca inginer a avut o carieră strălucită ieşind la pensie dintr-o importantă funcţie al unei companii internaţionale de comerţ cu lemn. După pensionare s-a reîntors în casa natală din micul orăşel şi s-a reîntâlnit cu prietena ei de o viaţă. 
  
Acum, bunici cu nepoţi studenţi, Ioana şi Johana se întâlneau în fiecare marţi la cafeneaua din colţ să „facă politică”. 
  
După pupăturile de rigoare, în timp ce-şi ocupau tradiţionalele locuri, Ioana întrebă: 
  
- Ai urmărit aseară „perfect şi imperfect” la Tv? 
  
- Bineînţeles! Ce emisiune. I se potriveşte titlul ca o mănuşă. Adio antena 3. 
  
- Nici n-am făcut asocierea cu titlul ei. Dar ai dreptate. Legislaţia, guvernarea şi administrarea sunt mai mult ca perfect imperfecte. Nu cred că s-ar putea o imperfecţiune mai perfectă. 
  
- Şi cauza? 
  
- Învăţământul. 
  
- De ce tocmai învăţământul? Te referi cumva la primul discurs al domnului preşedinte Johanis la instalarea sa în funcţie? Parcă a vorbit ceva despre educaţie şi paşii care trebuie făcuţi pentru ameliorarea ei? 
  
- Şi! , . Dar mă refeream în special la ceea ce am simţit ca mamă, nu ca politician de ocazie. 
  
- M-ai făcut curioasă. Care este legătura? 
  
- Cu ce? 
  
- Păi dintre imperfecţiunea legilor şi calitatea de mamă? 
  
- Când crezi tu că începe educarea copilului? 
  
- În şcoală! Poate fi altfel? 
  
- Normal. Educare începe cu suptul. În timp ce sugeau copilaşii mei le povesteam ce înseamnă foamea, ce trebuie să facă şi cum ca să trăiască bine şi … 
  
- Şi … înţelegea tot! Te pupa dulce pentru bunele sfaturi! Aşa-i? 
  
- Tu n-ai fost mamă? 
  
- Doar îi cunoşti. Am un băiat si o fetiţă care sunt acum pe cale să mă facă bunică. 
  
- Nu la asta mă refer. Ca să fii mamă nu este suficient să naşti. 
  
- Va să zică copii nu mai sunt aduşi de barză în coşuleţ, nu se mai fac dolofani dacă îi hrăneşti, nu mai trebuie să urmeze şcoala unde capătă o aleasă educaţie? 
  
- Aşa ţi-ai crescut copii? 
  
- Bineînţeles. Cu bonă franţuzoaică, şcoala primară în Germania, liceu în Anglia, terminat în India ocazie cu care şi-a cunoscut şi bunicii din partea tatălui. Doar am tăifăsuit de ai buni amănunte de amintiri nu numai don copilărie. 
  
- Da! Dar … îţi cunoşti copii? Cum i-ai îndrumat pentru viaţă? 
  
- Copilul este liber să-şi aleagă propriul drum în viaţă. În consecinţă amestecul meu în intimitatea lui poate fi o gafă pe care nu am făcut-o. 
  
- Ai norocul că brânza şi burduful sunt de aceeaşi calitate. Copii tăi şi-au luat drept model proprii părinţi, foarte muncitori şi au suplinit prin asta educaţia familială. 
  
- Să mă simt flatată? Pe cine ridici în slăvi? 
  
- Pe tine în nici un caz. Ai fost, din punctul meu de vedere o mamă ingrată. Noroc cu copii care nu te-au auzit spunând ce şi cum să facă dar le-ai fost un exemplu viu. Ai muncit zi şi noapte nu numai pentru ei ci pentru voi, adică noi toţi. 
  
- Aici ai perfectă dreptate. Nu mă laud. Dar am creat poate mii de locuri de muncă dând multora posibilitatea să trăiască fericiţi din munca lor. Şi asta pe tot globul. 
  
- Spune-mi te rog. Eşti sau nu eşti româncă? 
  
- Sunt româncă de etnie germană. 
  
- Atunci de ce nu ai creat locurile de muncă în ţara ta de baştină? 
  
- În primul rând datorită faptului că patronul întreprinderilor mele era soţul meu, un indian de origine. Ori investiţiile noastre au fost departe nu numai de România ci şi de India. Practic căutam cele mai eficiente locaţii pentru investiţiile noastre. 
  
- În peregrinările tale prin lume ai trăit în România mai mult decât jumătate din viaţă. Când ţi-am cunoscut soţul am avut impresia că este moldovean. Vorbea foarte corect dar cu un accent deosebit. Probabil îndrăgostit de frumuseţile acestei ţări bogate a pus-o la inimă. Am reuşit să-i pătrund în suflet în desele concedii petrecute împreună în frumoasele noastre staţiuni montane sau marine. 
  
- Mi-aduc cu plăcere aminte de ele. Au fost perfecte cu toate micile imperfecţiuni ale relaţiilor cu cei din jur. Dar care este întrebarea pe care o simt? 
  
- România, patria ta, a devenit şi patria de adopţie a soţului tău. De ce nu a-ţi investit în locuri de muncă care să sporească bogăţia şi, de ce nu, a frumuseţilor acestei ţări? 
  
- Imperfecţiunea perfectă a legislaţiei. Nimeni nu-şi investeşte beneficiile trudite în întreprinderi nesigure. 
  
- Şi totuşi politicienii aşa perfect imperfect cum sunt, se laudă, uneori pe tema românilor reîntorşi în ţară care şi-au creat mici întreprinderi foarte benefice. 
  
- Mici! Ai precizat şi tu mici investiţii. Ori eu sunt mare investitor. Companiile conduse de mine sau de soţul meu ating miliarde de euro munciţi. Mii de investitori colaterali pătrunşi prin bursă au încredere în noi şi, dacă am înşela-o am da faliment. Nu ne permitem să investim în ţări a căror legi sunt hazardate fără stabilitate şi predictibilitate tocmai marile vicii de care suferă politica populistă din România. 
  
- Apropo. Se zice că ai o avere de miliarde. Cum de locuieşti în căsuţa în care te-ai născut, construită de un biet inginer silvic în anii de tristă amintire a dictaturii şi nu într-un palat ca cel al lui Becalii? 
  
- Fiindcă sunt eu şi nu Becali cu smeritele sale închinăciuni. Eu nu am avere. Am credit. Un cec emis de mine pentru miliarde este imediat acoperit de oricare bancă serioasă din lume deoarece am încrederea lor că acei bani nu vor fi irosiţi pe şpăgi de exemplu. Fac şi astăzi asemenea „cheltuieli” în numele unui consorţiu de mii de investitori. Banii astfel cheltuiţi creează mii de locuri de muncă care garantează restituirea către beneficiarii de drept al sumelor de bani. 
  
- Nu am pregătire economică aşa că nu înţeleg tot ce ai exprimat. Dar te pot întreba pe drept: ce trebuie făcut în această ţară ca să poţi semna aici un astfel de cec iar locurile de muncă nou create să se afle în Oltenia de exemplu? 
  
- Răspunsul este mult mai simplu decât îţi poţi închipui dar necesită timp şi mai mulţi paşi mărunţi. În ansamblu aceasta înseamnă voinţă politică şi se bazează pe politicieni în care poţi avea încredere chiar dacă nu ştiu să se exprime în celebre discursuri „care mişcă masele” 
  
- Poţi exemplifica câţiva asemenea paşi? 
  
- De ce nu! Sunt numai trei paşi esenţiali şi anume: 
  
În primul rând Legea trebuie astfel modificată încât în următorii doi ani să nu mai sufere nici o modificare populistă, ceea ce este greu cu un parlament de genul celor care au condus ţară în precedentul sfert de secol. 
  
În al doilea mamele trebuie să devină mame ca tine, adică să-şi crească odraslele în muncă pentru muncă şi credinţă. Mulţumirea divinităţii pentru puţinul hărăzit schimbă concepţia omului care nu mai visează cai verzi pe pereţi ci se întinde cât îi permite plapuma. 
  
Şi în al treilea: Zona care necesită investiţia trebuie asigurată cu infrastructură adică autostrăzi, spitale şi scoli de pregătire a viitorilor ocupanţi ai locurilor de muncă, nu candidaţi la demnitatea de academician. 
  
Spunând toate acestea Johana părea în transă. Se uita la Ioana dar n-o vedea. Avea, cum s-ar zice, viziunea României curăţată de teamă şi neîncredere. 
  
După ce şi-au băut liniştit cafeluţele şi au comandat repetarea lor Ioana reîncepe discuţia întreruptă: 
  
- Cât apreciezi necesar pentru o asemenea operaţie? 
  
- Zece ani, dacă se începe astăzi. 
  
- Ce înţelegi prin astăzi? 
  
- Efectiv azi. Adică schimbarea de îndată a discursului electoral astfel ca în decembrie să fie propuşi pe liste un altfel de oameni care să se înfrăţească între ei după alegerea în parlament nu să se dezbine cu teorii populiste. Numai „unirea în cuget şi simţiri a clasei conducătoare” poate duce la legi favorabile alegătorului. 
  
- Apropo, tu Johana şefa consiliului de administraţie a companiei internaţionale X, vii la „o întrunire politică” pe jos? S-au ai parcat bolidul după colţ? 
  
- Am bolidul, cum îl numeşti în simulacrul de garaj de lângă ”vila” în care m-am născut. El mă duce din când în când până la aeroportul unde mă aşteaptă ocazional avionul companiei. În rest mai dau unele sfaturi, chiar decizii, prin internet. 
  
- De ce n-o faci de la Acapulco? 
  
- O fi pe acolo aerul ozonat de aici? N-am auzit de o asemenea situare. Aici trăiesc o sută de ani în care mai pot face multe locuri de muncă. Poate şi în România. 
  
- Dă Doamne! 
  
Referinţă Bibliografică:
Perfect imperfect / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2118, Anul VI, 18 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!