Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

Femeia, un produs industrial? (reeditare)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mă întorceam acasă după o zi de serviciu. În colţ, magazinul de jucării care expune în galantar o mare păpuşă simpatică deşi stringent rujat şi foarte elegant îmbrăcată. Mă tot uitam la ea în trecere şi mă gândeam, aşa un vis, că ar fi bună pentru fiică-mea de 4 anişori. Dar mai trebuiau câteva zerouri la venitul meu ca să mi-o pot permite. Se vindea cu haine şi lingerie cu tot, o adevărată avere. 
  
Tocmai mă apropiam de păpuşă când în faţa vitrinei s-a oprit cineva, probabil o viitoare clientă. Fără să vreau făceam comparaţii. Vampa din faţa vitrinei şi păpuşa de după. Pantofi cu toc de-o parte şi de alta. Rochiţe Armany similare. Culoarea feţei bine zugrăvită şi o claie de păr de mii de lei la coafor. Oprindu-mă lângă ea, am mai privit o dată păpuşa mai atent şi am exprimat, fără vre-o intenţie: 
  
- La fel! 
  
Femeia a devenit atentă şi s-a uitat în oglinda din spatele păpuşii în care ne oglindeam amândoi. A comparat păpuşa cu ea însăşi şi, surprinsă, a trebuit să-mi dea dreptate. Era o asemănare izbitoare. 
  
- Te referi la această asemănare? 
  
- Da! Cât? 
  
- Nu sunt d-alea! 
  
- Înţeleg. Nu eşti de vânzare. Dar pentru un iaht, o vilă sau un Mercedes mai stăm de vorbă. 
  
- Dar toate ar accepta un asemenea soţ! Spuse ea râzând. 
  
- Deci şi cununie pe cap. Cam scumpă păpuşica. 
  
- Ce vrei sunt şi magazine în care preţurile nu se afişează. 
  
- Mă scuzaţi. A fost o remarcă involuntară Nu am avut intenţia să vă jignesc. 
  
- Cam obrăznicuţă remarca. Dar pare-ţi un om simpatic. După colţ este o cafenea. Vă permite-ţi o şuetă? 
  
- O şuetă cu Dumneavoastră? Oare ce vor zice trecătorii? 
  
- Acum mă jigniţi. Sunt mamă din prima căsătorie. Recent am divorţat a doua oară. Nu am dreptul să-mi refac viaţa? 
  
- Dar de ce tocmai eu? 
  
- Fiindcă sunteţi primul om care mi-a spus în faţă părerea sa asupra mea. 
  
- Dar sunt căsătorit, cu doi îngeraşi, un băiat şi o drăgăstoasă fetiţă. 
  
- Şi ce importanţă are? Deocamdată sunteţi singurul om pe lume de la care aş accepta un sfat, o sugestie de viaţă. 
  
- Prin ce mi-am căpătat acest drept? 
  
- Prin remarca făcută. M-am simţit groaznic cu faţa atât de zugrăvită încât nici nu aţi observat că m-am roşit până-n vârful urechilor când am constatat că remarca este adevărată. 
  
S-au aşezat la o măsuţă şi au comandat câte o cafeluţă şi o apă minerală. 
  
- Plătim nemţeşte! 
  
- Bineînţeles. Dar, de curiozitate, ce v-a determinat să faceţi comparaţia? 
  
- Culoarea nenaturală a feţei Dumneavoastră. 
  
- De ce nenaturală? În saloane toate femeile arată la fel. 
  
- Probabil cele din societatea Dumneavoastră. Eu sunt obişnuit cu nevasta pe care mi-a oferit-o Dumnezeu şi ea parcă arată cu totul altfel. 
  
- Probabil are alt croitor, alt machior, altă coafeză. Moda are toanele ei. 
  
- Arăt eu ca un om cu o asemenea nevastă? 
  
- De ce nu. Decent îmbrăcat, atent la detalii şi cu o prestanţă naturală aţi putea fi chiar primul ministru. 
  
- Ferească-mă Dumnezeu. Sunt un om normal şi am o nevastă normală care ţine şi la respectarea ţinutei mele. 
  
- De ce aţi afirmat că Dumnezeu v-ar fi oferit nevasta? 
  
- După 4 ani de colegialitate de grupă la facultate, ne întâlneam la cămin, bibliotecă, reuniuni dansante şi nimic. Absolut nimic, deşi nopţi întregi studiam împreună probleme mai greu de înţeles. După un an de despărţire în diferite colţuri ale ţării am fost transferat în vecinătatea localităţii unde lucra ea şi, în trecere, mi-am petrecut micul concediu de transfer la familia ei. La o oră după reîntâlnire şi-a dezbrăcat chiloţeii ferită de-o uşă întredeschisă şi, în braţele mele, mi-a declarat că m-a vrut din totdeauna. Mi-a oferit atunci virginitatea şi Dumnezeu a luat în grijă noua familie pe care a binecuvântat-o cu doi prunci. 
  
- Mai există oameni care cred în deflorare tocmai în noaptea nunţii? 
  
- Nici noi nu am aşteptat noaptea nunţii. Ne-am dat unul altuia din proprie iniţiativă imediat ce ne-am descărcat sufletele. Interesant însă că ne-am cunoscut cu adevărat tocmai în noaptea nunţii care, în micile localităţi, are ritualuri aparte. 
  
- Ce importanţă putea avea noaptea de după un chef când vă cunoştea-ţi în amănunt trupurile dinainte? 
  
- Contrar obiceiului în aceea noapte de pomină nici unul din noi nu era beat. Cu puţin chef da! Ne-am permis să intrăm în posesia bunului dobândit, goi goluţi cu palparea şi sucţiunea fiecărui cm pătrat din corp. Dumnezeu ştie ce am făcut. Noi neam trezit dimineaţa nuzi şi, oarecum miraţi ne-am uitat unul la altul. Era prima oară că ne vedeam aşa, şi ultima sub raza soarelui. 
  
- Cum, noapte de noapte nu faceţi dragoste? 
  
- În accepţiunea generală da. Dar în pijama respectiv cămăşuţa de noapte. 
  
- De ce? 
  
- În primul rând că aşa vrea ea. Şi apoi este foarte excitant să deflorezi fata dragă zi cu zi, noapte de noapte. 
  
- Cum este posibil aşa ceva? 
  
- Păi ce numeşti tu deflorare? 
  
- Prima penetrare. 
  
- Şi dacă penetrarea nu poate avea loc? 
  
- Înseamnă că ceva se opune. 
  
- Şi? 
  
- Urmează probabil o alunecare în spre muntele lui Venus 
  
- Da! În alunecare este atins un buton de maximă erecţie, atingere pe care amândoi o simt, aş zice teribil, în corp. 
  
- Da! Dar urmează o repetare sub presiune mai mare şi obstacolul este distrus. 
  
- Ei bine, distrugerea are loc numai dacă obstacolul este natural. Dacă este pus la loc cuvenit un obstacol artificial, de exemplu cămăşuţa de noapte, se forţează apăsarea butonului aminti cât timp decide ea. Prin asta se reglează simultaneitatea descărcării finale. 
  
- De ani buni fac amor cu soţul, admit şi viitorii posibili soţi, dar nu am auzit de aşa ceva. Cum, noapte de noapte aveţi orgasm simultană care vă sleieşte de puteri? 
  
- Bineînţeles. Practic nici o dată, nici unul din noi nu a simţit necesitatea repetării unei penetrări. 
  
- Curioasă pereche. Aş putea cunoaşte pe soţia ta? Poate, din gura ei pot afla marele secret. Femeile discută altfel între ele. 
  
- Da! Dacă nu sunt bunuri industriale, de larg consum. 
  
- Ce vrei să zici cu asta? 
  
- Păi eşti plină de E-uri ca toate alimentele din supermagazin. 
  
- Adică? 
  
- Ce ai pe buze? Un ruj conţinând E146, Dar pe obraz? Un fard conţinând E21, Dar pe corp? Un ulei normă Europeană. Există vre-un locşor pe trupul tău care să nu fie tratat cu norme Europene? Şi mai vrei ca bărbaţii să-ţi pupe E-urile că pe tine nu au cum să te atingă. Ei bine, eu îmi pup nevasta nu E-urile de pe ea. Şi este incomparabil mai plăcut şi mai ieftin. 
  
- Dar o facem tocmai ca să bărbaţii să aibă o plăcere. 
  
- Din păcate Dumnezeu a făcut omul cu mâna sa nu prin vorbă. Dar vorba are în ea înţelepciune pe care a dat-o astfel animalelor create. Mâna poate purta inele, ca a ta, dar înţelepciune mai va. 
  
- Ne compari pe noi femeile cu animalele? 
  
- Nicidecum. Dar ar trebui să învăţaţi de la ele. În lumea animalelor masculul se face frumos ca să fie acceptat de o femelă. Uită-te la păun sau cocoşul de munte. La alte specii mascul trebuie să dovedească puterea şi înţelepciunea pe care femela o vrea pentru puiul ei. Voi, femeile de o anumită categorie, vă faceţi frumoase ca să agăţaţi banii viitorului soţ. 
  
- Mă consideri vânătoare de avere? 
  
- Ai remarcat de la început. Te compar cu o păpuşă foarte scumpă. 
  
- Păi asta am învăţat de la părinţi 
  
- Apropo cine are grijă de păpuşica ta din prima căsătorie? 
  
- Bona, o franţuzoaică 
  
- Şi bona o învaţă să se facă frumoasă? 
  
- Are numai trei ani. 
  
- Poartă sutien? 
  
- Bona m-a sfătuit să nu. Dar eu am decis să poarte. Nu-ţi dai seama ce înseamnă un sutien pentru o femeie. 
  
- Stai un pic. O fetiţă de trei ani, după al doilea divorţ? Cât a durat a doua căsătorie? 
  
- Sub un an. Dar am rămas cu o vilă în centrul capitalei. 
  
- Felicitări! Şi acum cauţi probabil un iaht? 
  
- Nu neapărat. Acum caut un tată pentru fiica mea. Dar să ştie să mă mulţumească şi pe mine. 
  
- Sexual? 
  
- Bineînţeles, dar nu numai. Am pretenţiile mele la întreţinere. 
  
- Înţeleg. Probabil primul soţ a fost şi primul tău şef. 
  
- Aproape ai ghicit. Patronul lui. 
  
- Păpuşico, păpuşico vai de viitorul fiicei tale. 
  
- Când aş putea să cunosc o femeie normală, fără E-uri, cum ai prezentat-o pe soţia ta? 
  
- Trebuie să fie acasă. Locuiesc alături. Hai sus. 
  
Au suit la etajul trei din blocul învecinat. În camera de zi soţia cu o carte în mână pe un fotoliu. 
  
- O colegă de serviciu? 
  
- Nu, o simplă păpuşică. 
  
- De consum? Ai nevoie de aşa ceva? 
  
- Mă numesc Elena. Soţul Dumneavoastră m-a comparat cu păpuşa din vitrina magazinului alăturat şi, oarecum flatată, ne-am permis un taifas la o cafeluţă. Curios dar am ajuns repede la confidenţe despre care nu se vorbeşte prin saloane. 
  
- De exemplu? 
  
- Intimităţi dinaintea şi după nunta sa. 
  
- Cum aţi ajuns la ele? Este un timid care n-ar ridica măcar o fustă. 
  
- Eu m-am căsătorit la 20 ani, cu o avere, iar acum am 25 după al doilea divorţ. Asta datorită faptului că pot investi o avere în frumuseţea mea. Sunt în căutarea unui tată pentru fiica mea de trei ani. 
  
- Nu cred că ai ales omul potrivit. 
  
- Nicidecum, dar l-am accepta ca sfătuitor şi astfel am ajuns la intimităţi. 
  
- N-aş spune că nu-mi cunosc soţul. Dar parcă îl ştiu altfel. Probabil l-au enervat E-urile de pe tine. 
  
- Dar toate femeile care se respectă se comportă astfel. 
  
- Nu chiar toate. Nu o consider drept insultă. 
  
- Iertare, dar nu cunosc decât lumea mea. Lumea Dumneavoastră arată cu totul altfel şi abia acum aflu despre existenţa ei. 
  
- Şi ce doreşti de la mine? 
  
- Secretul mulţumirii simultane complete la o singură penetrare. Eu nu sunt satisfăcută nici după trei. 
  
După ce ambele femei s-au uitat lung una la alta apoi la bietul soţ care se ascunsese după un ziar, soţia ia o hotărâre de ea ştiută dar fermă şi: 
  
- Ionele ai auzit discuţia? Te-ai prinde la o experimentare? 
  
- Cu voia ta Doamnă totul este posibil. 
  
- Bine, rămâi în fotoliul tău. Noi avem o mică treabă. 
  
Trecând în dormitor, cu închiderea fermă a uşii dintre camere, Nina caută ceva în dulap apoi vine la Elena cu o pereche de chiloţi din mătase. 
  
- Scoate-ţi zdreanţa de pe zona inghinală şi pune-i pe aceştia. Nu te va penetra dar vei avea orgasm ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Orgasm ). 
  
- Sunteţi sigură ce faceţi? Este totuşi soţul Dumneavoastră. 
  
- Când trecem dincolo te aşezi pe masă dar nu desfaci picioarele. Aşteaptă presiunea exercitată de el apoi te dărui lui din toată inima. Poţi chiar să-l săruţi dacă nu se fereşte de E-uri. Ai înţeles? 
  
- Spuneai că nu mă va penetra. Cum să i mă dau? 
  
- O va face peste chiloţei, aşa cum începe cu mine orice act sexual 
  
- Dar tu îl accepţi la un moment dat. 
  
- Vei vrea şi tu să-l accepţi înăuntru. De aceea te-am asigurat cu un blindaj. Chiloţii sunt foarte laţi şi nu pot fi daţi deoparte. O vei vrea din toată inima. Fii sigură. 
  
- Deci să mă aştept acum la o penetrare din partea lui. Să ştii că numai gândul şi-mi face plăcere. 
  
- Începutul este bun. Trecem la treabă? 
  
Elena s-a aşezat pe masă cu picioarele strânse dar nu unul peste altul. Era o invitaţie indirectă. Nina îl mângâie pe cap pe Ionel apoi îi spune: 
  
- Fata te vrea şi eu accept 
  
Ionel se duce la păpuşica lui şi rămâne mut în faţa ei Ea îi zâmbeşte a încurajare dar nu desface picioarele. După pregătirea de rigoare Ionel pătrunde între picioarele ei şi presează cu nădejde. Amândoi par electrizaţi. Fusese atins butonul minune. Obişnuit cu asemenea situaţii Ionel continuă în ritm tot mai alert în speranţa că opreliştea va dispare şi se va afla înăuntru. După nici un minut, ca la comandă amândoi au rămas sleiţi de putere. S-au îmbrăţişat cu foc şi, cu toate E-urile s-au pupat drăgăstos. 
  
- Ho! Fiţi cuminţi copii. Experimentul s-a terminat. 
  
După ce a trimis pe Ionel în fotoliul său s-a dus la Elena şi i-a ridicat puţin fustiţa. A devenit vizibilă o pată la nivelul muntelui lui Venus. 
  
- Mulţumită coniţa? 
  
- Şi încă cum. Cred că de mult nu am avut o asemenea împlinire. Şi încă simultană! Am simţit-o în tot trupul. 
  
- Nu era în plan, dar l-ai excitat nu glumă pe Ionel. Ionele, mai trăieşti? 
  
- La ordin! Să trăiţi 
  
- Trei nopţi de post negru. După el ai autorizaţia să mă dezbraci. Ne vom face de cap. 
  
Apoi,după ce trebălui ceva prin bucătărie Nina veni cu noua propunere: 
  
- Iei masa cu noi. Este un ordin. Şi, până servesc masa meditează asupra sorţii fiicei tale. Nu este mai bie într-un cuplu de ingineri care-şi fac conştiincioşi treaba decât vânător de avere? Apropo am pus în baie prosoape proaspete. Poate doreşti să le foloseşti. Ajungi în baie prin dormitor. 
  
- Mulţumesc, accept invitaţiile 
  
Elena s-a retras în baie şi a revenit cu totul alta. Nici pe departe păpuşa care l-a stârnit pe Ionel. Masa era pusă iar în cameră tocmai intr-au îngeraşii familie umplând-o de voioşie. 
  
- Mânuţele? Spuse grijulie mămica care strălucea în apropierea lor 
  
Copii şi-au arătat unul altuia mânuţele, când păpuşica cu fundiţă strigă sărind într-un picior; „Negru sub unghie, negru sub unghie” 
  
- Miki iar ai uitat periuţa. Nu uita să-i mulţumeşti lui Mimi când revii, pentru că te-a ferit de o boală posibilă. 
  
Miki s-a reîntors şi i-a dat lui Mimi un pupic pe obrăjor. 
  
După masă Ionel a strâns vesela şi a dispărut cu copii în bucătărie. Nina şi-a luat cafeluţa şi s-a adâncit în fotoliu în faţa câtorva reviste de specialitate pe o scundă mescioară. 
  
- Hai şi tu Lenuţo, îmi permiţi sper. Este clipa mea de relaxare. Acum concep povestioara lui Moş Ene 
  
- Adică? 
  
- Vei asista la culcarea pruncilor şi vei afla. 
  
Tot Mimi era aceea care, sărind într-un picior veni să dea raportul: „Mămico, este curat în bucătărie şi ne-am spălat dinţişorii. Tata s-a retras în biroul lui.” 
  
Cele două femei, cu fundiţa ţopăind după ele, s-au dus în dormitorul copiilor. 
  
Două paturi normale despărţite de o noptieră pe care trona o lampă cu două braţe. Spaţiul până la pereţi era umplut de alte două noptiere deasupra cărora se afla câte un raft de cărţi, un fel de bibliotecă de noapte cu câteva cărţi pe ea. În partea opusă paturilor o măsuţă străjuită de două fotolii iar pe pereţi două dulapuri de haine cu oglindă. În fundul camerei o bibliotecă care se întindea până la uşa din colţ. Biblioteca era ocupată, deocamdată de jucării frumos ordonate. 
  
În doi timpi şi trei mişcări Mimi îşi dezbrăcă rochiţa, o împături frumos pe noptieră, puse pe ea cămăşuţa de noapte scoasă de sub pernă apoi scoase şi zvârli în coşul de rufe din noptiera ei chiloţeii. Tacticos scoase apoi funda din păr şi nu uită să împăturească panglica pe care o aranjă simetric pe rochiţa ei. 
  
Elena asistă la ritualul de culcare a fetiţei. Avea aceeaşi vârstă cu fetiţa ei dar nicicând nu a avut ocazia să o asiste la culcare. O întrebă în şoaptă pe Nina: 
  
- Fetiţa nu poartă sutien, şi doarme fără chiloţi pe ea? Cum se va apăra când va fi mai mare? 
  
Nina pufni în râs apoi se adresă copiilor: 
  
- Să mulţumim Domnului Dumnezeul nostru pentru tot ce ne-a dat astăzi şi să-i cerem iertare dacă am greşit faţă de el sau faţă de părinţi. Toţi trei au împreunat mâinile în tăcere până ce mămica a desfăcut mâinile şi le-a întins spre capetele lor a binecuvântare spunând: 
  
- Dumnezeu v-a acceptat mulţumirile, vă iartă micile greşeli mărturisite şi, dacă vă ajutaţi singuri ca şi până acum, vă va ajuta şi el în tot ce faceţi. 
  
Elena nu s-a abţinut şi i-a şoptit Ninei: 
  
- Dacă tot vă jucaţi de-a religia, unde sunt închinările largi, Tatăl Nostru, nelipsitul Amin? La care Nina răspunde în auzul tuturor: 
  
- Nu ai dreptate. Fiecare avem în sufletul nostru un înger păzitor care ne fereşte de rău. El ştie tot ce facem şi dese ori simţim îndemnul său chiar dacă, numai prin gând, greşim. 
  
- Mămico, simt că Moş Ene începe să împartă nisip în ochişori. Nu ne împărtăşeşti ultima sa povestire? 
  
- Da puişor. Frăţiorul tău aproape a adormit. 
  
Apoi spune o povestioară cu tâlc aleasă din Ispirescu, Grimm sau La Fontaine, fiecare în limba originală. După povestire urmează pupicul de noapte bună dat fiecăruia apoi stingerea luminii. Elena tocmai ieşea din încăpere când i-a fost dat să audă sfâşietoarea rugăminte: 
  
- Mămico, mai lasă puţin lumina aprinsă. Vreau să văd cu adorm. 
  
- Dragă Mimi, când mămica nu este lângă voi veghează permanent îngerul păzitor trimis de Dumnezeu. El vă dă gânduri bune sau vise frumoase. Te temi de el? 
  
Dar n-a mai primit răspuns. Mimi adormise. 
  
Reîntoarse în camera de zi cele două femei, în fotoliu continuă taclalele: 
  
- Frumos ritual. Este o piesă de teatru jucată pentru mine? 
  
- Cum poţi spune aşa ceva? Zi de zi copii mulţumesc Domnului pentru puţinul care le-a fost oferit şi ascultă o povestire. 
  
- Îmi spunea bona că, în Franţa, mamele obişnuiesc să asiste la adormirea pruncilor lor. Dar nu credeam. Uite că este posibil şi la noi? Oare sunt multe mame care fac ca tine. 
  
- În societatea de care aparţin, toate. Nu ştiam că ar exista o societate aparte pe care se pare că o reprezinţi, deşi tineretul de astăzi suferă în mare parte de lipsa unei mame. Abia acum înţeleg de ce. Nu o femeie i-a născut ci o păpuşă realizată industrial plină de E-uri. 
  
- Şi cine produce păpuşile? 
  
- Păi tot ele. Se auto-reproduc ca viruşii. 
  
- Adică eu .... fata mea .... vom semăna? 
  
- La fel! 
  
- Te-ai exprimat identic cu soţul tău când i-am căzut în plasă 
  
- La fel cu ce? 
  
- Cu păpuşa din vitrină. 
  
- Şi vrei cu adevărat ca fiica ta să devină o păpuşă de vitrină? 
  
- Cum poţi afirma aşa ceva? Care mamă nu-şi doreşte pentru odraslele sale o viaţă mai bună decât a lor. 
  
- Dar tu exişti? Bună sau rea, ai tu o viaţă? Ai un dram de voinţă proprie în afară de frumuseţea pe care o cultivi? Tu chiar crezi că eşti frumoasă? 
  
- Acum probabil că nu sunt frumoasă. Am dat toate E-urile de pe mine la duş, renunţând şi la coafură numai şi numai pentru ochii copiilor tăi nevinovaţi. 
  
- Apropo, soţul meu a remarcat când mâncam schimbarea ta şi mi-a şoptit că eşti delicioasă. 
  
- Acum devin din păpuşă o prăjitură! Dar când pot deveni şi eu o femeie. O femeie ca toate femeile care nu pot oferi nimic mai mult decât ce aru între picioare? 
  
- Dar de ce să ofere ceva? O femeie trebuie să fie preocupată de soarta progeniturilor ei, nu de plăcerea ei. Ea trebuie să aleagă. Eu, de exemplu m-aş fi dat lui Einstein dacă aş fi avut certitudinea că ar rezulta copii cu capacitatea sa de gândire. Tu eşti cel puţin ciudată. Te dai unei averi şi ceri de la ea să te satisfacă din prima penetrare. 
  
- Nu din prima ci în toate. 
  
- Halal gândire. Oare chiar nu există nici o cale de comunicare între societăţile pe care le reprezentăm? 
  
- Aci nu este vorba de nici o comunicare. Eu mi-am dorit ca fiică-mea să aibă o avere pe care am realizat-o vânzându-mă pe mine. Pot deveni acum o simplă femeie şi nu o vânătoare de averi? 
  
- Şi ce va face fiică-ta cu averea pe care i-ai pregătit-o? 
  
- Cum? Să trăiască mai bine ca mine! 
  
- Dar crezi că va mai ajunge ceva din ea la ea? 
  
- Ce vrei să spui? 
  
- Cât te costă lunar frumuseţea? 
  
- Cu îmbrăcăminte cu tot cam 50 mii. Atât plătea al doilea soţ întreţinerea. 
  
- Si cât este averea fiicei tale? 
  
- Două milioane, în acţiuni sigure. 
  
- Adică 40 luni de întreţinere. 
  
- Crezi că intru în averea fiicei mele? 
  
- Păi trebuie să-i cauţi un tată. Cine va suporta cheltuielile până-l găseşti? Nu sunt chiar pe toate cărările. Doar ai şi pretenţii de femeie satisfăcută. 
  
Elena rămase tăcută. Evident o frământa ceva. Nina ieşi prin casă să o lase cu gândurile ei. 
  
După cca. o jumate de oră o găsi plângând. Nu se mişcase din fotoliu. 
  
- Este atât de greu? Probabil că realizezi acum că nu este suficient să fi frumoasă trupeşte. Ai avut ocazia să te întâlneşti cu sufletul, pe care l-ai uitat cu desăvârşire. 
  
- Nu asta mă frământă. Trebuie să-mi cunosc fetiţa. Până astăzi nu vedeam decât o păpuşă în braţele bonei. Dar cred acum că are şi ea un suflet. Copii tăi sunt atât de dulci şi îi pui la treabă. Am remarcat ce ordonaţi sunt. Eu, în copilărie, nu mi-am luat niciodată rufăria din dulap. Eram îmbrăcată de alte mâini chiar liceancă fiind. 
  
- Şi ce te împiedică? Să chem un taxi? 
  
- Sau foarte aproape. Dar la ora asta doarme. De aceea nu m-am grăbit. 
  
- Şi ce ai de gând? Zici că ai început ca funcţionară. Oricum cu un şef pe care l-ai sedus. 
  
- Sunt inginer IT, cu cca. doi ani experienţă în proiectarea sistemelor. Voi căuta un serviciu. 
  
- Nu te pot ajuta. Sunt chimistă, la fel cu soţul meu care mi-a fost coleg de facultate. 
  
- Frumoasă căsnicie. Te invidiez pentru fericita alegere. Dar nu este cazul de ajutor. Am destule relaţii. Practic nu m-a preocupat o activitate productivă. Îmi puteam permite suficiente neproductive, dar cu atât mai bănoase. 
  
- Să înţeleg că renunţi la ele? 
  
- Da! Şi încep de mâine cu anularea abonamentelor la croitor, maseur şi coafeză. Apoi întind antenele pentru un post nu tată de fetiţă. 
  
- Fii atentă cu hotărârile luate poate pripit. Vrei cu adevărat să devii mamă? 
  
- Pentru fiică-mea trăiesc. Dar doar voi mi-aţi deschis ochii că nu merg pe drum ci pe poteci. 
  
- Să fie într-un ceas bun. Uite cartea mea de vizită. Eşti bine primită oricând, dar nu ca păpuşă de consumaţie cum ai intrat în casă. 
  
Referinţă Bibliografică:
Femeia, un produs industrial? (reeditare) / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2102, Anul VI, 02 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!