Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Nuntă-n mahala
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- Ioane, hei, acasă-i fii-ta? 
  
- Nu! De ce, vecină Safta? 
  
- Uite o scrisoare lăsată de Vasile poştaşul pentru ea. E importantă. Vine de la Bucureşti 
  
Ion vine la portiţă şi i-a scrisoarea. 
  
- Mulţumesc. I-o dau cum vine. 
  
- Apropo, când îi nunta ei 
  
- Păi, cu ajutorul Domnului în două săptămâni 
  
Discuţia de mai sus se petrece în mahalaua Bacău-lui 
  
Mahalaua-n speţă este un sat cu tradiţia lui care, datorită dezvoltării oraşului a fost înghiţit de el. La numai un km de fabrica de hârtie care limita cândva în sud oraşul, furniza fabricii forţa de muncă necesară. Dar vajnicii gospodari posesori a câtorva hectare de pământ şi o bogată gospodărie înzestrată cu vite, utilaje etc. mai respectau tradiţiile şi respectul între ei. 
  
Majoritatea tinerilor din acest sat au urmat şcoala medie tehnică de chimie deşi în oraş se aflau şi două licee foarte serioase. În şcoala medie, care crea absolvenţi cu bacalaureat ca şi liceele, oferea în plus diploma de tehnician foarte bine cotată în fabrica de hârtie. 
  
Marga, a doua fiică din 5 a unui bine înzestrat gospodar a urmat această şcoală ca şi sora ei mai mare dar, spre deosebire de ea, a continuat şcolarizarea la facultatea de chimie din Politehnica Bucureşti şi a devenit inginer. De un an era stagiar la fabrica sus amintită şi se avea bine cu un consătean, Ionel, cu care urma să se căsătorească. 
  
Scrisoarea era de la mine, coleg de grupă timp de 4 ani la facultate. Eu fusesem repartizat la Piteşti în cadrul instituţiilor petroliere. Eram specializat în automatizări ocupaţie cam necunoscută. De fapt toţi se temeau de automatizare; „Cum, utilajul să meargă aşa singur? Ce rol mai am eu lângă el?”. Cumva aveau dreptate, productivitatea muncii creştea, iar locurile de muncă erau în pericol. În Piteşti se fora. Parcuri petroliere erau abia în formare deoarece preţiosul lichid nu ţâşnea încă din pământ. La Moineşti, aproape de Bacău parcurile nou înfiinţate erau dotate cu automatizare care a funcţionat numai la recepţia lucrării. „Partidul” m-a trimis să le pun în exploatare deşi eram „duşman al poporului” deoarece părinţii mei au fost expropriaţi de farmacia pe care o conduceau. Datorită transferului aveam două săptămâni concediu plătit pentru mutare. Totodată o mărire de salariu cu două clase, ceea ce era mult. Deoarece tot treceam prin Bacău am decis să-i fac o vizită fostei colege. 
  
Era Duminecă iar Marga mă aştepta pe peron. Ne-am bucurat reciproc de revedere. 
  
- Am înţeles din scrisoare că mergi la Moineşti. Când ai trenul? 
  
- Peste două săptămâni, dacă nu mă goneşti. 
  
- Poţi locui la mine? Întreb deoarece fără chitanţă nu poţi deconta cheltuielile. 
  
- Dacă mă inviţi cu plăcere. Sunt de fapt într-un mic concediu de transfer. „ŢARA” are nevoie de mine în alt loc. 
  
- Văd că n-ai bagaj. 
  
- L-am trimis direct la Moineşti unde mă aşteaptă. Am doar două cămăşi pentru drum. 
  
- Ne descurcăm noi. 
  
Sporovăind din amintiri nici n-am observat unde ne duce autobuzul. Staţia era la doi paşi de casă. După ce m-a prezentat părinţilor mi-a arătat casa, acareturile, grădina, holdele de porumb şi cânepă. 
  
După ce m-a hrănit împărăteşte, m-a dus in camera de oaspeţi să mă odihnesc după drum. Camera de oaspeţi era lângă camera ei cu uşă despărţitoare. 
  
După ce m-am întins pe patul măricel, m-a acoperit cu un pled apoi a trecut în camera ei lăsând uşa crăpată. Strict sub privirea mea şi-a dezbrăcat chiloţeii. Câteva clipe mai târziu era în braţele mele întru-n sărut care nu se lăsa terminat. 
  
- Ce-ţi veni? 
  
- Mi-era aşa de dor de tine! 
  
- Chiar într-atât? Nu-mi amintesc de ceva similar în toţi cei patru ani de colegialitate. 
  
- Ei bine acum te vreau! Sper să nu-mi faci ruşinea de a mă refuza. 
  
Era o mândreţe de fată. Orice flăcău ar fi fost mulţumit să-i smulgă un sărut şi, tam-nesam, îmi sare direct în braţe. „Silit de împrejurări” i-am dezbrăcat fusta; „să nu se mototolească!” A rămas în bluziţă care era de fapt o ie din pânză topită care-i acoperea şi genunchii. Să lăsat dusă pe patul ei şi, în timp ce mă dezbrăcam eu a desfăcut cu grijă picioarele ca bluziţa să-i acopere scoica reliefată de pânza topită ca şi sânii. Cred că merita să fie imortalizată de un penel celebru. Şi începutul a fost făcut. Fără sângerări. A fost o descărcare simultană care ne-a ridicat într-al şaptelea cer, fără nici o excitare prealabilă. 
  
După ce ne-am odihnit puţin a zbughit-o de lângă mine apoi am auzit portiţa casei. Dumnezeu ştie unde a plecat. A revent după mai mult de-o oră cu un bărbat mai în vârsta şi s-au sus direct la tatăl ei. După altă oră cei doi vârstnici au ieşit împreună ciocnind un păhărel de adălmaş. Fata a venit la mine şi, roşie ca focul mi-a spus: 
  
- Tocmai am anulat nunta mea ce urma peste două săptămâni. 
  
- De ce? 
  
- Dacă tu nu mă vrei mă voi călugări! Te-am visat întotdeauna numai pe tine. Căsătoria mea a fost un aranjament pecuniar de familii pe care-l acceptasem dat fiind că legătura cu tine nu funcţiona. De ce nu mi-ai răspuns la scrisori? 
  
- Nu le-am primit. Oarecum normal deoarece în ultimul an am aut vre-o zece adrese în tot judeţul. 
  
- Din momentul primirii epistolei tale nu am avut decât un ţel; să-ţi câştig dragostea şi m-am vârât conştient în gura lupului ca să-ţi atrag privirea. Ce vezi în faţa ta? 
  
- O fată încălzită, care nu-i de lepădat. Repetăm experienţa? 
  
- Categoric nu! La noapte voi dormi cu tine, dar vom fi cuminţi. Trupurile noastre trebuie să fie alături ca dimineaţa să putem judeca corect. 
  
Şi a trecut noaptea. Când am deschis ochii era îmbrăcată. Trebuia să plece la serviciu. 
  
- Acum sau când mă întorc? 
  
- Ai făcut Wasserman? Unde-l fac şi eu? 
  
- Da şi te îndrumă una din surioare. Când nunta? 
  
- Peste două săptămâni la data deja programată. 
  
- Consideră pupicul dat. Întârzii la serviciu şi nu-i frumos. 
  
În drum i-a strigat ceva tatălui ei. Nu după mult timp am fost invitat la micul dejun, la care era pregătite şi două păhărele de ţuiculiţă. Eram onorat şi totodată considerat al casei. Mama ei mi s-a adresat: „domnule ginere” când apelativul de reverenţă mai era „tovarăşe” 
  
- Mă cheamă Fifi 
  
- Păi e nume de fată 
  
- Fiica Dumneavoastră m-a botezat după o expresie matematică. 
  
- Deci vă ştiţi de mult? 
  
- Ceva mai mult de cinci ani. Dar să ştiţi că ea este vrednică de educaţia primită. Deşi prieteni, la oraş, nu mi-a permis nimic cu atingere la onoarea ei. De aceea am şi venit la ea acum. Anul trăit departe de ea a fost searbăd. 
  
Ce veşti pentru bârfitoare. Nici n-au trecut câteva ore că Ion, socrul, a primit muşterii la uleiurile stoarse de făbricuţa lui şi toţi îi lăudau fata. Marga a aflat la serviciu de aureola care se ţesea pe capul ei. A invitat la nuntă toate colegele, deşi înainte nici nu-i trecea prin cap să o facă. De fapt la nunţile din sate nu se fac invitaţii. Vine oricine vrea să felicite noua pereche. Mamei mele i-am dat însă telefon. Trebuia să obţină câteva zile de concediu şi în scurt. Preotul satului a fost înştiinţat de schimbarea programată prin vecina Safta care a întors rugămintea popii să-l contactez. Nu se mai obişnuiau cununii la biserică. Cu ocazia binecuvântării bucatelor, popa făcea şi ceremonialul liturgic al logodnei cu încununare, mult scurtată dar cu prezentarea mirilor. 
  
Ca să vedeţi diferenţe de concepţie. Naşii pregătea prosopelul pus în patul mirilor pentru expunere ulterioară, iar mama ne-a oferit camera de hotel cât, cică, vizitează frumosul parc văzut din balcon. 
  
Şi cele două săptămâni au trecut repede Am fost la Moineşti să aranjez o săptămână de concediu fără plată pentru nuntă. Mi-am lut şi rufele de schimb necesare. Costumul de gală l-am lăsat acolo. Cutumele cereau ca naşi să îmbrace mirii, şi n-am regretat. Marga avea rochia de nuntă pe gustul ei la croitoria din Bacău. Nasul nu i se întindea până la Paris. 
  
În sfârşit şi ziua nunţii. La primărie ne-au asistat cca. 100 persoane cărora li s-a sugerat să vină la „gustarea” ocazionată. 
  
Prin această „gustare” se înţelegea masa întinsă în lungul curţii foarte încăpătoare iar cele 6 elemente feminine din casă lucraseră toată noaptea la învelirea sărmăluţelor. Restul porcilor tăiaţi era pregătită de fript. Aşa-i în mahala. Trebuie ţinut rangul familiei. 
  
Întoarcerea de la primărie cu un autobuz închiriat care ne-a lăsat la limita satului unde am fost întâmpinaţi de lăutarii tocmiţi care ne-au însoţit până-n curte unde au rămas. Puţin dintre invitaţi au venit cu noi. Restul urma să vină după un anumit ritual dictat de cutume care se mai respectau. Mireasa şi-a schimbat ţinuta deoarece trebuia să se îngrijească împreună cu restul surorilor care se ocupau de antreurile de pe masă. Urma să re-îmbrace frumoasa rochie albă abia la sosirea preotului. Şi mama mea s-a lipit de bucătărie de care nu era străină. 
  
Eu am fost oprit să fac la fel. Protocolul cerea să întâmpin împreună cu socrul mic şi naşii oaspeţii, oferindu-le plosca cu tărie. Bine că aceste cutume nu mă obliga să ciocnesc cu ei, Le ofeream doar lor plosca,pe care repejor am simţit-o golită iar naşul îmi da alta plină. 
  
Între sosirile succesive îmi căutam nevestica să-i fur un pupic, când sora mai mare, căsătorită de-un an, m-a apostrofat zâmbind: 
  
- Încă n-a sosit timpul vostru. 
  
În glumă mi-am întrebat consoarta: 
  
- „Oare la ce se referă?” cu ea de faţă. 
  
A fost o explozie de râs care a atras atenţia întregii asistenţe. Marga s-a înroşit sfios până-n vârful urechilor fugind în bucătărie. Erau cam 50 de persoane care, dintr-o dată au găsit subiecte de conversaţie care cu oricare. Ce şi-or fi spus Dumnezeu ştie. 
  
A sosit popa, cheful în curs până a venit noaptea când am fost trimişi în dormitorul nostru. 
  
Acolo Marga a dat la o parte cuvertura şi a găsit prosopelul pus de naşe. 
  
- Ce cauţi acolo? 
  
- Şervetul acesta! Şi mi-l flutură în faţă. 
  
- Ce caută acolo? 
  
- Dovada virginităţii mele. 
  
- Cum? 
  
- Păi o pată roşie pe el 
  
- Sângele virginal? Dă-mi te rog un ac. Sper să-l ai aci. 
  
Vine curioasă cu acul în mână şi mi-l înfige în reverul hainei pe care nu apucasem să o dezbrac. Cu un chibrit am flambat acul apoi am înţepat propriul deget. După ce am presat locul să se strângă mai mult sânge am luat şervetul şi m-am şters cu el. 
  
- Pune-l la loc să se mototolească normal 
  
Mi-a da un pupic şi ne-am pregătit amândoi de nani, fiecare aşezat pe partea sa de pat accesibil pe ambele laterale. 
  
Ajunşi sub cuvertură s-a cuibărit pe pieptul meu şi mi-a oferit botişorul pentru pupicul de noapte bună. 
  
- Ho, ce-ţi veni? Doar naşa aşteaptă şi pete albe pe şervet. 
  
- Adică? 
  
- E doar noaptea nunţii tale! 
  
Si am tras-o către mine dezbrăcând-ui cămăşuţa de noapte. Nici nu observase că eu eram gol goluţ. 
  
Nu am uitat să mă şterg cu şerveţelul bine mototolit de acţiunile succesive care au avut loc. Ea era literalmente lipsită de puteri. Nici eu nu eram tocmai în cea mai bună formă sportivă. Am adormit amândoi cioc în cioc. 
  
Ne-a trezit soarele care se ridicase peste casele din jur. Dându-ne jos din pat ne-am uitat unul la altul văzându-ne nudurile. S-a roşit toată. 
  
- Dar ce s-a întâmplat? 
  
- Chiar nu ştii nimic? 
  
- Ştiu că popa ne-a dat binecuvântarea să zămislim odraslele noastre. Ei bine, ce s-a petrecut aci în această noapte? 
  
- Ţi-am mai spus înainte de a te dezbrăca. A fost noaptea nunţii tale! 
  
Mi-a dat un pupic dulce şi ne-a simţit trupurile lipite unul de altul. 
  
- Rezişti la un repetir? 
  
- Din toată inima oricând. Eşti doar Domnul Stăpânul Meu. Chiar vrei acum? Naşa aşteaptă la uşă să-şi ia „dovada”. Dar să ştii că nu mă simt bine nudă în faţa da. Treacă-meargă pentru noaptea nunţii. Dar pe viitor prefer întunericul dacă trebuie să stăm goi faţă-n faţă. Îmi dai voie să mă îmbrac? 
  
- Urâcioas-o. Ai un corp care merită din plin să fie admirat. 
  
- Mulţumeşte-te că-l ai. La lumina lunii ţi-l pot şi arăta. 
  
- Tot lumină este! 
  
- Dar reflectată, inginerule! 
  
Într-adevăr. De îndată ce am ieşit în curte naşa a îmbrobodit-o, adică i-a pus pe cap basmaua de nevastă. 
  
- Trebuie să o porţi. Măcar astăzi în faţa nuntaşilor. 
  
Am mers în bucătărie să ne felicite ceilalţi membrii ai familiei. Naşa a intrat în dormitorul nostru. N-a mai apărut printre noi. 
  
Au început să se readune haita de nuntaşi. Curios toţi o căutau pe soacra mică lăudând-o pentru educaţia fiicei sale. Secretul l-am aflat când mi-a şoptit proaspăta nevestică; „Au studiat dovada că am fost virgină. E meritul tău şugubăţule.” 
  
Referinţă Bibliografică:
Nuntă-n mahala / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2082, Anul VI, 12 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!