Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 2067 din 28 august 2016        Toate Articolele Autorului

Învăţ sau dezvăţ ?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Orice învăţ, îşi are şi dezvăţul corespunzător. Până şi măgarul sa dezvăţat de mâncat, dar sărmanul, a murit apoi răpit de-o boală necruţătoare. Dar dacă ne dezvăţăm de fumat, pe care practic nu l-am învăţat, nu trebuie neapărat să murim. Oare o fi încercat cineva să se sinucidă lăsându-se de fumat?  
 
Nu despre asta-i vorba. Dar s-o luăm mai pe-ndelete: începând cu învăţul.  
 
Cu mare trudă învăţ să beau. La început cu un păhărel de tărie după o clisă grasă apoi la un pahar de taifas între doua meciuri de fotbal sau parlamentare şi-n final cu clondirul la câte o sindrofie de familie cu mii de invitaţi. Pas cu pas, ce mai.  
 
A mă învăţa cu munca este şi mai greu. Mai ales după 30, la moartea tatei persoană de vază! Încep ca tot omul de câteva sute de ori până ce cumpăr ocazional un post gras de unde teancul de bani-salariu vine direct acasă de mă deranjează poştaşul din mijlocul chefului, când numai d-astea nu-mi arde. Cu viteza ce să zic. Cred că-i în sânge. Cum pun mâna pe volan gata-i accidentul. Noroc de tata în rol e tampon care s-a învăţat să mă ferească de urmări.  
 
- De unde ai învăţat ce ai învăţat domnule viitor milionar?  
- Păi de la tata şi de la şcoală  
- Chiar şcoala te-a învăţat aşa?  
- N-aş zice chiar aşa. Dar mi-a umplut capul cu drepturile pe are le am potrivit nu ştiu cărei Legi de la Geneva şi m-a dezvăţat de muncă  
- Şi cu ce vei chefui după ce bei tot ce a rămas de la tata prin paradisurile fiscale?  
- Păi am învăţat la şcoală că am dreptul la libertate şi mă bat pentru acest drept. Mai cumpăr pe ici pe colo câte o mică favoare ieftină apoi o valorific gras că doar sunt în drept. Proprietatea să trăiască!  
- Şi n-ai de gând să deschizi o mică afacere în care să dai câtorva muncitori salarii?  
- Păi o fac! Nici nu bănuieşti câşi oameni ai muncii lucrează pentru sporirea averii mele undeva în lume, prin paradisurile fiscale. Că doar nici o ţară nu poate prospera fără impozite luate de la proştii plătiţi de mine.  
- Tu nu plăteşti impozite, aşa pentru vre-un drum, o şcoală sau vre-un spital de care poate ai nevoie?  
- Există suficienţi proşti care o fac. Nu mă număr printre ei.  
 
Cam aşa ar suna un interviu luat unui tinerel care, în mijlocul oraşului se întrecea cu pretenarul asemănător. Al cărui bolid ajunge mai repede în rai, un fel de ruletă rusească. Noroc că poliţia le-a tăiat macaroana.  
C-or fi mulţi sau puţini asemenea”oameni gânditori” ei există, iar unul singur ar fi tot prea mult. Generalizarea nu-i deloc o exagerare. Un singur măr putred strică toată recolta.  
Dacă o luaţi drept glumă; fie! Dar Radio Erevan ar spune că se moare de ea.  
 
Cum era învăţământul în Evul Mediu?  
 
Păi fetele începeau ucenicia de la doi anişori cu mămica drept maistru instructori. Şi aveau ce învăţa, nu glumă. De la ac la cozonac, pe bune.  
 
Băieţii, tot la aceeaşi vârstă, se îngrijeau de orătăniilor din curte, inclusiv curăţenia curţii şi a grajdului. Suplimentar pe la 6 ani î-şi ajutau efectiv tatăl în meşteşugul său. Intrau în şcoală cu îndemânarea muncii care era cultivată în continuare cu grijă prin gospodăriile anexă care întreţineau şcoala.  
 
După ce omul ştia să scrie, să socotească şi să se orienteze în satul, tara sa şi chiar pe glob tinerii, calfe călătoare, căutau unde îi duceau ochii, meşteri de la care să înveţe amănuntele meseriei desluşite de la părinţi sau rude. Câte un an încheiat era un asemenea ciclu. La primirea calfei călătoare maistrul îi cerea recitarea poezioarei breslei şi, după nivelul la care ajungea ultimul vers recitat era încadrat într-o funcţie corespunzătoare. La terminarea ciclului de un an maistrul învăţa calfa continuarea poeziei până la nivelul de calificare atins. După 3..4 ani tânărul se întorcea acasă ca maistru şi lucra cot la cot cu tatăl său câştigând un plus de clientelă prin metodele mai subtile aduse realizării produselor, pe care tânărul şi le-a însuşit în călătoria de şcolarizare.  
 
Până şi în poveştile pentru copii scrise de fraţii Grimm viitorii meseriaş pleacă în lume să înveţe o meserie şi vin acasă cu brăţara de aur reprezentată de ea.  
 
Similar există şi astăzi o academie de arte superioare cu facultăţi de arhitectură, ebenistică, teatru, pictură şi sculptură înfiinţată în 1919 la Weimar apoi extinsă în mai multe centre studenţeşti sub numele „Bauhaus”. Caracteristica ei era că studentul lucra efectiv pe şantier cu mistria, dalta sau penelul de cuviinţă trecând în primii doi ani prin toate specialităţile. Abia după „ascuţirea degetelor” începea amănunţit teoria ştiinţifică a meşteşugului ales. Absolvenţii erau atât de solicitaţi încât contractele de angajare se făceau, de regulă, la terminarea penultimului an iar cererile depăşeau absolvenţii.  
 
Specificul acestei academii era o moştenire de la calfele călătoare. Dar nu studenţii se mutau din loc în loc ci titularii de catedre, adică corpul profesoral. Anual ei se roteau astfel, după ce preda un curs de arhitectură,acelaşi profesor prea anul următor matematică, apoi de ebenistică, statica construcţiilor şi chiar arta scenică. Studenţii avea ocazia să absoarbă materia din diferite puncte de vedere evitându-se cursurile şablon atât de cunoscute la noi dintotdeauna.  
 
Si astăzi ca şi de la înfiinţare, campusul aceste universităţi este exclusiv construit de studenţi, clădiri, spaţii verzi, săli de cursuri, laboratoare chiar şi locuinţele profesorilor Tot la fel decoraţiile din parcuri, sala de teatru sau stucaturile de artă sunt realizări proprii executate în orele de practică care se extinde pe toată perioada de studenţie.  
 
Ce poate arăta astăzi un student viitorului angajator dacă el nu a pus mâna pe nimic, nici măcar pe carte, cumpărând examenele cu banii lui tata?  
 
Nu! Şcolile in România sunt sistematic organizate spre a crea, nu viitorul de aur al ţării, ci masa de votanţi iresponsabili dezvăţând ceea ce copil a mai învăţat pe-acasă. De asta interesul statului este ca dezvăţatul să înceapă cât mai devreme posibil. Noroc că nu sunt bani de creşe altfel copilul ar fi îndoctrinat încă înainte de a se naşte. Să ştie ce ponta să voteze. Asta-i important în România.  
 
Referinţă Bibliografică:
Învăţ sau dezvăţ ? / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2067, Anul VI, 28 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!