Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 2055 din 16 august 2016        Toate Articolele Autorului

Pro, contra sau pro-contra?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O virgulă şi o cratimă în rol de tot sau nimic, adică drept separaţia între viaţă şi moarte (socială nu fizică). Puterea cuvântului, care merită o scurtă meditaţie.  
 
Pro, contra sunt în fapt; pentru respectiv împotrivă. Ce este atunci pro-contra?  
 
Greu de răspuns la această întrebare. Situaţia este un specific al unui popor care a trecut prin feudalism fără măcar o singură feudă. Cu excepţia Ardeal-ului ocupat de hunii lui Atila, fosta Dacie dezmembrată după retragerea Aureliană, adică părăsită de legiunile romane care o apărau, a devenit terenul de pradă al popoarelor migratoare care au lăsat adânci urme. În plus apropierea Otomanilor turci de teritoriile Dacice extra-carpatice, apoi suzeranitatea economico-politică impusă de ei a făcut ca sclavia antichităţii să dăinuie până aproape de zilele noastre. Despre ţările Române unite se poate vorbi doar începând cu Cuza deşi cu aproape o jumătate de secol înainte zona între Dunăre şi Carpaţi, apoi întreaga vale a Moldovei până la Nistru a fost condusă de viteji domnitori care au apărat cu suliţa şi arcul teritoriile pe care trăiau. Aşa s-a născut; pro-contra, în sens; altfel, nu ca ieri.  
 
Pot fi; Pro Dumnezeu?  
 
Întrebarea pare absurdă. Toţi cred sau nu cred în cele sfinte fără a fi pro sau contra lor. În consecinţă ne situăm pro Dumnezeu că vrem sau nu vrem. Unii îl acceptă ca model, îndrumător, sfătuitor imparţial. Alţii i se supun considerând-ul stăpân absolut. Şi într-un caz şi-n altul Cuvântul Domnului poate fi venerat sau contestat. Este practic imposibil să poţi deveni contra Dumnezeirii, dar te poţi situa contra interpuşilor săi, preoţii care se consideră propovăduitori al Cuvântului Sfânt.  
 
Sintagma; pro Mutu, de exemplu, înseamnă că îl susţin pe Mutu în acţiunile sale fotbalistice. Cu alte cuvinte când mă refer la Mutu emit voit o energie pozitivă care-i poate fi eventual folositoare, benefică, mai ales dacă mă exprim volubil pe stadion. Energiile pozitive, ca şi cele negative pe care le emit exprimându-mă peiorativ referitor la o entitate, se adună şi au un efect major influenţând ceea ce se numeşte opinia publică.  
 
Atenţie deci la orice afirmaţie publică. Sunt oameni care cred ceea ce spuneţi deşi trăim într-o zonă geografică (extra carpatică) în care neîncrederea este endemică. Mutu se poate ridica în opinia publică odată cu balonul şutat, dar se poate şi prăbuşi când balonul revine pe pământ în afara porţii. Totul este relativ pe acest pământ.  
 
Ei bine opinia publică europeană are două categorii de oameni. Populaţie care acceptă; PRO sau CONTRA, în sensul că ştiu ce vor respectiv cei care nu ştiu în fapt ce vor şi în consecinţă sunt PRO-CONTRA. Lanţul curbat al munţilor Carpaţi desparte aceste categorii de oameni. Ocupând chiar graniţa şi regiunile limitrofe ei, populaţia română este puternic afectată.  
 
Deoparte foştii sclavi, deveniţi oameni în virtutea Legii DREPTURILOR omului în care au fost omise îndatoririle corespunzătoare, efectiv nu ştiu ce vor. A trăi în condiţii de sclavie, de subordonare faţă de stăpânul care le asigură pâinea, cu capul veşnic plecat că de!, nu-l taie sabia, este crucea pe care o poartă fără nici o tentativă de a o uşura. Dacă Dumnezeu sau carma îl îmbogăţeşte pe un oarecare el nu ştie nici măcar ce să facă cu averea dobândită. O risipeşte fălos în chefuri şi palate ce nu-şi au rostul, multe din ele cu turnuleţe!. Pur şi simplu nu are noţiunea muncii liber consimţite cât şi noţiunea economisiri care sună; bani albi pentru zile negre. Şi zile negre au cu duiumul şi înaintea şi după îmbogăţirea temporară, dese ori neagră şi ea. Fug ca dracul de tămâie de o înţelegere, de o conlucrare, de o folosire în comun a oricărei unelte. Ce din hoţ se trage de hoţ se teme, trăind toată viaţa sub mii de lacăte înfricoşându-se şi de umbra sa.  
 
De cealaltă parte foştii breslaşi, stăpâni pe uneltele de muncă, plug, bou, ciocan, război de ţesut sau coasă. Ţăran, ţigan, meseriaş de oraş sau simplu ucenic viitoare calfă, se întovărăşesc în muncă folosind în comun rarele şi scumpele unelte, dau cezarului ce-i al cezarului plătind cu tragere de inimă impozite sau dreptul stăpânitorilor funciari. Banul economisit este incestit şi produce locuri de muncă ţi bunăstarea tuturor. Încrezători peste poate au experienţe neplăcute cu fraţii lor de dincolo de munţi. Au cultivat de la Daci încoace menirea mamei de aşi educa copii în muncă şi respectă şcolarizarea indiferent de categoria socială. Datorită acestor defecte (în ochii conaţionalilor de dincolo de munţi) absorb în masă cultura specifică şi au fost cei mai activi militanţi pentru; unirea cu ţara.  
 
România, ţara contrastelor, ţara tuturor posibilităţilor. Dar în Vest fiecare soldat poartă în raniţă bastonul de mareşal cu şanse, fiind conştient de opiniile sale pro sau contra, pe când în Est şi Sud tot omul este şef al subordonatului şi în acelaşi timp subordonat al şefului. În această dublă calitate nu-şi ia nici o răspundere şi are întotdeauna părerea şefului. Este normal că acest tip de om să fie veşnic pro-contra, să jubileze la schimbarea şefului că poate acesta este mai prost decât precedentul şi acceptă mai mult. Ferească-te Domnul să ajungă el şef mare. În primul rând îşi va omorî fratele sau tatăl care-i cer o parte din puterea dobândită pe drept sau nedrept.  
 
Generalizez şi accept că fac o faptă urâtă. Evident că există hoţi printre cinstiţi. Dar tot atât de evident este că poate fi şi viceversa.  
 
Tot omul, oricât de liber l-ar situa o Lege oarecare, se supune Legii şi în consecinţă unui om care întruchipează această Lege. În virtutea acelei Legi supreme, omul a inventat pe Dumnezeu care nu are trecut sau viitor, simplu există în calitatea sa de şef coordonator suprem. În afara acestui suprem conducător acceptat sau nu, omul are şefi asemănători lui. Unii din aceştia pot fi aleşi de concetăţeni, alţii fiind numiţi, sau împuterniciţi de un şef mai mare.  
 
Dar … ! Numai Dumnezeu hotărăşte în ce zonă geografică mă nasc, în ce etnie sunt educat, dacă părinţii au sau nu avere pe care o pot moşteni sau nu.  
 
Omul a hotărât, aşa, din proprie voinţă, că toţi suntem egali. Pe cine reprezintă acest „toţi”. Păi numai şi numai pe noi înşine. Cum pot fi eu, proaspăt născut egal cu mama care mi-a dat viaţă? Cum pot fi eu, om matur, să fiu egal cu vecinul care este mai înalt, sau cu vărul meu mai deştept sau cu toţi ceilalţi mai bogaţi sau mai săraci decât mine. O fi chiar atât de relativă „egalitatea”? Păi atunci să nu mai vorbim de ea că ne facem numai sânge rău găsind diferenţele nefavorabile.  
 
Frate, frate, n-ai înţeles sensul; suntem egali în faţa legii!  
 
Altă gogomănie. Aşadar toţi şefii sunt egali între ei deşi unul este în vârful piramidei iar celălalt la baza ei. S-o creadă Cuţu! Nici măcar primarii nu sunt egali între ei, dacă ţinem seamă măcar de culoarea în care politica i-a vopsit. Atunci în ce constă egalitatea? Şi câţi nu au suferit sau chiar şi-au dat viaţa pentru această idee măreaţă.  
 
Pe vremuri destul de recente, primarii erau aleşi de săteni, dintre ei, şi trebuia să cadă o stea asupra lui spre a trebui să fie schimbat. Azi anul şi cârlanul. La fiecare 4 ani vine de undeva din ţară un nou primar „agreat” de vopsea. O fi bine, o fi rău dar l-am ales pentru-contra. Mai ştii, poate-i mai tâmpit şi ne procopsim cu ceva. Că bun la ce să fie?. Ce poate face un primari că bani tot de la vopsea vin.  
 
Periodic ne alegem-culegem şi alţi conducători. Alegem în secret absolut. Nici umbra noastră nu poate ştii cin a fost ales şi de către cine. Chiar mortul este bun alegător şi precis votează pentru, nicidecum pentru-contra. Halal. Asta nu mai este meditaţie. S-o lăsăm lui Lucifer că doar el mai încurcă firele. Cine are oare interes ca ele să fie descurcate?  
 
Aşadar ne alegem-culegem conducătorii prin vot ultrasecret, fiind pasibil unei pedepse capitale dacă divulgăm, în special procuraturii, dacă am fost cu adevărat la vot şi nu am murit puţin înainte cu câteva zeci de ani. Ce vrei. Ţara sclavilor deveniţi oameni cu drepturi dar fără obligaţii. Dacă Legea Drepturilor Omului votată de evropa (sic, „chiar aşa” în traducere din latina medicală) ar fi specificat obligativitatea muncii ar fi intrat în conflict cu sindicatul morţilor care nu admite o asemenea degradare a omului după încetarea vieţii. Auzi Doamne; să muncească!  
 
Referinţă Bibliografică:
Pro, contra sau pro-contra? / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2055, Anul VI, 16 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!