Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Cugetari > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 2048 din 09 august 2016        Toate Articolele Autorului

Doi frați
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am, de fapt am avut un frățior luat devreme de Dumnezeu. Dar cugetând am cunoscut doi falnici frați a căror diferență de vârstă era ceva mai mare. O mică diferență de vârstă pentru familia lor. Circa un miliard de ani. Tinerelul masiv Retezat care înțeapă cerul cu înălțimile sale, mână-n mână cu Parâng, domolul senior care, trecând prin multe în viață, și-a domolit asprimile transformate în imense pășuni alpine. Între ei învolburatul Jiu care și-a tăiat cheile lăsând spre sud o poieniță pe care minierii cărbunari și-au înălțat falnicul municipiu Petroșani. La est de Parâng, munții împăduriți ai Lotrului, un afluent al Oltului. Dincolo de splendidele chei ale Oltului, mai puțin spectaculoase decât cele ale Jiului, masivul Cozia care, văzut de pe înălțimile Parâng-ului, are forma unui imens catafalc pe care, cică, s-ar odihni Cesar, un înaintaș al lui Traian. Cesar putea doar să viseze despre sălbaticele meleaguri și locuitorii săi Daci. 
  
Istorie și geografie sugerate de o plimbare cu mașina la cea mai înaltă cotă care depășește 2100 metri pe șosea. Cel mai înalt punct al Transfăgărășanului este Lacul Bâlea situat la numai 2040 metri, străbătând creasta semețul masiv Făgăraș cam de vârsta tinerelului Retezat, printr-un tunel. Șoseaua nu s-a putut ridica peste creastă a cărei cote depășesc 2500 metri. În Parâng, unul din vârfurile de peste 2100 metri a devenit un splendid loc de „belvedere” unde mase de turiști coboară din mașină spre a fotografia. Și au ce! Dacă numai câmpul de pășune verde din jurul vârfului cât vezi cu ochiul. O raritate, chiar și-n Europa. 
  
De fapt mai avem o mare pajiște alpină și în munții din Dobrogea, în care numai lipsa acută de apă trădează marea înălțime față de marea sărată cu plaja ei din vecinătate. Curios cum iarba rezistă datorită exclusiv umidității transformată în roua dimineții deoarece cad anul numai câțiva mm de ploaie. 
  
Cu mai mult de-o jumătate de veac în urmă colindam cu tata, botanist amator, munții patriei. Țara mai era pe atunci mare cât roata carului cum a lăsat-o Regele Ferdinand. Noi am găsit astăzi că Monarhia este un lux inutil și că putem trăi „mai bine” fără ea. De-un sfert de veac tot trăim din „bine” în „mai bine” de abia ne tragem zilele necăjite. Dar nu despre aceasta este vorba. 
  
Am colindat deci, în tinerețe, aproape toți munții patriei. Bine înțeles cu piciorul și, ca pieton, nu ai ocazia să faci comparație intre semețul perete de stâncă al crestei majorității nunțiilor noștri și eventualele pășuni alpine întinse care includ și semețe vârfuri. Pentru ochiul drumețului vârful, în acest caz, reprezintă plimbarea de dimineață, nicidecum victoria asupra efortului de escaladare a „marilor înălțimi, bine înțeles stâncoase și periculoase. Efortul este același dacă sui sau cobori o pantă mare dar oboseala nu este aceeași. Pe stâncă pui pas după pas pe locuri studiate, te folosești eventual și de mâini ca punct de sprijin suplimentar. Pe o pășune alpină verde, panta se simte, în special la coborât, dar ai impresia că te deplasezi pe un câmp, e adevărat nu prea bogat în flori ca un luminiș în pădure. Abia când te uiți înapoi, să răsufli o clipă, realizezi înălțimea parcursă. Este un simțământ ciudat întâlnit și în păduri aflate pe versanți abrupți când o iei pieptiș și nu pe șerpuitoarea potecă. 
  
Lacurile alpine la poalele stâncilor, ca cele din Retezat sau Făgăraș, oferă vederi splendide. Dacă lacul este însă împădurit în jur, ca lacul Sfânta Ana de lângă Covasna îți creează impresia că ești în Cișmigiu sau alt parc orășenesc. Dar acele lacuri artificiale nu au o grotă a câinelui în imediata vecinătate. În aceea grotă există un strat natural de bioxid de carbon de cca. 1 metru, mortală pentru cățel deși stăpânul care-l duce de lesă nu simte nimic. De fapt câinele, mai deștept ca omul nu intră nici în ruptul capului în aceea grotă. Parângul nu are lacuri în zona alpină, iar cele din pădurile din apropiere sunt artificiale, cu scop energetic. Și natura creează uneori asemenea lacuri cum ar fi Lacul Roșu, de baraj natural din cheile Bicazului. 
  
Dar cu ce folos vă fac acum o lecție de geografie montană când, suindu-te la București în mașina proprie poți realiza într-o zi o plimbare la Bâlea Lac cu întoarcere prin Sibiu – Sebeș pe TransAlpina care te plimbă până pe (nu pe lângă) muntele Păpușa din masivul Parâng. Mai ai timp și să vizitezi mânăstirea Hurezul dacă nu respecți viteza de siguranță pe serpentine. 
  
Nu o recomand însă. Mai bine faci excursia cu două înnoptări, delectându-te eventual si cu un păstrăv cum am făcut eu și nu am regretat de loc. 
  
Iubesc sau nu țara. De fapt nu iubesc pe nimeni, n-am noțiunea acestei sintagme. Dar România este frumoasă, splendidă chiar cu peisaje variate și bogate. 
  
Păcat că este populată. Cred că turiști în trecere ar păstra-o mai bine decât colorații ei administratori, așa zișii îndrăgostiți și patrioți de mama focului. Mai bine ar pune pet-urile la locul lor, zău că nu au aspect benefic în decor, chiar pe șoseaua publică de-ai fi. Oile pot să-și facă necesitățile că nu sunt industriale ca cele ale omului. De-ar dejecta omul un pet de plastic mâncat mai zic, nu prea cresc între copaci closete cu apă curentă și nici nu sunt necesare. 
  
Dar un muc de țigară??? Pfui, spurcăciunea! 
  
Referinţă Bibliografică:
Doi frați / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2048, Anul VI, 09 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!