Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

Lideri şi tipare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am trecut printr-un moment greu din viaţă. Altul poate tocmai a trăit cea mai fericită clipă. Ne raportăm la prezent. Dar trecutul atârnă prea greu în interpretarea prezentului, şi prin aceasta întunecă viitorul. Se pune o întrebare firească: Cum interpretăm în prezent trecutul şi ce influenţă are această interpretare asupra viitorului?  
 
Întrebarea nu a picat din senin. Tocmai am ascultat la televizor un interviu luat unui cunoscut autor care, prin cărţile sale şi un bogat program de conferinţe pe tot globul, recent şi în România, explică oricui dispus să asculte suficient de atent ca să şi înţeleagă cum să-şi construiască fiecare viaţa care i-a fost hărăzită spre a trăi omeneşte şi a lăsa amintiri plăcute ca urmă a trecerii sale.  
 
Noi toţi în ansamblul întregii omeniri sau în egoul individual specific trăim într-un pat al lui Procust, un tipar limitat de propriile concepţii. Patul este dimensionat de cutume şi legi. Ansamblul de cutume generează aşa numita „educaţie” iar cel al legilor „dreptatea socială”, între care „drepturi fără obligaţii!. Societatea ne obligă să ne încadrăm în tipar neadmiţând depăşiri dar nici neîncadrări. Este o complicaţie care, în desfăşurarea timpului devine din ce în ce mai pregnantă, mai definitorie în caracterizarea prezentului.  
 
Atât cutumele cât si legile evoluează în timp generând „schimbarea” iar omul se comportă diferit în legătură cu această schimbare evolutivă.  
 
Este interesant că omul, bogat sau sărac, analfabet sau titrat universitar, indiferent de categoria socială din care face parte este tributar numai situării sale faţă de schimbare. Practic putem deosebi:  
 
- Conservatori, oameni de rând, toţi cei care se tem de schimbare. Aceşti conservatori deşi conştienţi de limitările la care sunt supuşi de cutume şi legi, chiar dacă acceptă principial schimbarea, nu participă activ la implementarea ei suferind de teama de a nu fi mai rău în noile condiţii.  
- Lideri, locomotive ale societăţii, acei oameni care analizând temeinic condiţiile prezentului în raport cu trecutul, concep noul, adică schimbarea, devenind totodată motorul în implementare schimbărilor.  
 
Liderii nu trebuie nicidecum să se nască cu calităţi sau în medii deosebite. Intră în categoria liderilor toţi oamenii obişnuiţi care pot analiza şi soluţiona o mică problemă care îngreunează viaţa lor şi a semenilor. Dacă unele probleme ating chiar organizarea socială a unor mari mase de oameni, majoritatea schimbărilor de care se tem conservatorii sunt de mică importanţă. Astfel este cunoscută o adolescentă analfabetă, servitoare la un boier rus, inventatoare a tăvii de cărat vesela. Această tavă s-a răspândit în 10 ani în toată Europa, dar conservatorii bogătaşi ruşi au respins-o neadmiţând să înveţe de la o simplă servitoare. Peniţa, simpla peniţă de oţel pe care bunicii o foloseau la scris în perioada lor de şcolarizare, a pătruns în masă foarte greu, în sute şi sute de ani. Este adevărat că fiind o unealtă de scris, neştiutorii de carte formau pe atunci o minoritate absolută.  
 
Este adevărat că schimbarea este îngreunată dese ori de implementarea defectuoasă a unor legi.  
 
O schimbare de mică importanţă poate dese ori să aducă mari efecte economice. Acestea se referă la aşa numitele „inovaţii” care puteau fi de la organizarea locului de muncă la adoptarea unor mici unelte având efect de mărire a productivităţii muncii. Liderul, respectiv iniţiatorul inovaţiei, nu este interesat să o popularizeze deoarece cât timp procedeul era folosit exclusiv de el binefacerile erau simţite doar în buzunarul propriu. Dacă în regimul comunist un inovator era recompensat când î-şi generaliza metoda, sistemul capitalist de astăzi, prin legile care protejează proprietatea, o inovaţie duce în general la scumpirea pe piaţă a produsului la care participă. Cazul este deosebit de grav la medicamente care apar scump şi cu mare întârziere pe piaţă fără ca adevăratul iniţiator al schimbării să fie avantajat.  
 
Lider ca lider, poţi fi iniţiator de schimbare dar nu şi altruist ca, prin această inovaţie, să-ţi amărăşti mai rău viaţa. Probabil că şi conservatorismul are raţiunea sa.  
 
O relativitate în interpretarea noţiunii de „corupţie” este altă frână majoră în implementarea unor schimbări propice, care într-adevăr ne-ar simplifica viaţa. Funcţionarul sau tehnicianul nu-şi îndeplineşte sarcinile de serviciu şi transferă luarea hotărârii şefului, deşi au competenţa de aprobare, numai pentru teama de aşi asuma răspunderea. Este o joacă „dea-birocraţia” periculoasă. Prezentul ne-a adus aproape în blocaj economic deoarece de la acarul Păun la ministru nimeni nu-şi asumă răspunderea unei minimale şi legale hotărâri. Ca elevul ce a ridicat degeţelele ca să-şi facă o nevoie trebuie "neapărat" aprobarea ministrului, deoarece învăţătiarea sau directoarea pot fi acuzate de favorism, poate susţinut financiar. O ipoteză. De teama DNA ce-o fi şi aceasta! O fi oare necesar ca legiuitorul să legifereze o lege care se legiuiască aplicarea legilor în lumina legiuită a legii? Am ales oare un asemenea competent legiuitor? Sau eventul o vom face mâine ca tot legiuitorii au intrat în vacanţa de alegeri?  
 
De inovaţie, respectiv de schimbare, nu mai poate fi vorba când nimeni nu mai aprobă nici măcar ce este scris în catastife că ar fi corect şi legal, de teama unor interpretări ne la locul lor. Corupţii sunt oare de vină? Sau noţiunea de corupţie este ea însăşi coruptibilă?  
 
Vin alţii de pe alte meleaguri care, cu aportul competent al televiziunii, să ne înveţe cum să ne organizăm viaţa, când aleşii noştri fac tot posibilul ca să legiuiască harababura legilor care ar trebui să stea la baza organizării judicioase a vieţii de toate zilele. Noi trăim deosebit de greu, deosebit de bine ar zice legiuitorul, numai şi numai datorită legilor date de legiuitor pentru „popor”. Doar şi ei, aleşii noştri, sunt „poporul”. Si-au dat chiar şi votul cu propria mânuţă. Oare ar vota la fel de senin dacă scopul alegerii ar fi spânzurarea lor? Vorba lui Eminescu. Eu nu sunt chiar aşa crud. Cred că s-ar abţine! Fiecare vot contează, spun chiar ei!  
 
Teama! Frica chiar. Mi-e frică de hoţi şi pun o mie de lacăte. Acum mi-e frică şi de DNA şi-mi pun dreapta în gips şi leucoplast pe buze. Dar cu stânga pun floarea oferită în buzunar! Si mai iau salariu pentru ceea ce nu fac sau fac plătit suplimentar. Oare numai pe Dâmboviţa curg asemenea ape? Dar ce vină au oare Clujenii ca să trăiască ca Mehedinţi-enii. Adică fără autostrăzi!  
 
Sunt unii, nu chiar mulţi-mulţi care trăiesc bine, foarte bine. Dar şi mulţi-mulţi care trăiesc foarte greu deoarece n-au parte că nu li s-a oferit carte. Ori un lidere trebuie măcar să ştie să citească. Oare pot fi lideri aleşii noştri? Mă îndoiesc că au cartea necesară necumpărată ca doctorat.  
 
Liderii, înscrişi în tipare mai vechi, îşi iubesc ţara, chiar dacă 80% din timp îşi promovează „schimbările” şi prin străinătăţi. Rămân totuşi o binefacere deoarece nu au bani de înstrăinat. Dar bogătaşii, îmbogăţiţi „legal” peste noapte, îşi iau sacul de bani în spate şi se duc unde văd cu ochii ca nu cumva să rămână în urma lor vre-un loc de muncă, aşa de prăsilă. Mai rău ca politicienii. De asta pentru ei nu se legiferează pensii speciale.  
 
Ei ce mai! Trăim bine iar viitorul va fi şi mai trandafiriu. Poare devine chiar roşu cum a mai fost în perioada devenită trecut.  
 
Dumnezeu cu mila.  
 
Referinţă Bibliografică:
Lideri şi tipare / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2019, Anul VI, 11 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!