Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

Amintiri din păduri
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În păduri există copaci. Omul are nevoie de lemnul care se află numai în copaci. 
  
V-aţi întrebat vreodată cum ajunge copacul din pădurea situată pe coma muntelui în masa pe care vă faceţi lecţiile? Încerc să vă explic. Poate iubiţi drumeţia şi respectaţi pădurea. Pădurea este ceva mai mult decât copacii din jur deşi nu o puteţi vedea. 
  
Am „grijit” toată viaţa pădurile ţării, dintr-un birou cu calorifer şi lift înconjurat de un infernal trafic, cel din Piaţa Rosetti. Noroc că trei săptămâni pe lună eram „în delegaţii” adică dormeam deseori pe cetină verde şi mâncam slană sărată, marmeladă şi pită de la unchiul Sam. Ce mai viaţă! 
  
Am 80 dar m-aş mulţumi dacă Dumnezeu mi-ar înapoia viaţa de la mijloc. Acum 40 de ani, cei care „trăiesc ca să muncească” duceau o viaţă adevărată. Mai erau Saşi în ţară iar satele lor, ca şi cele ale Maghiarilor erau înfloritoare în comparaţie cu cele ale cârcotaşilor care „muncesc ca să trăiască” în mizerie toată viaţa. 
  
Ce mai, când sâmbătă pe la prânz primeam delegaţia pentru luna următoare îmi punea Dumnezeu mâna-n cap. Abia aşteptam să închid rucsacul şi să sar în primul tren. De regulă duminică era ziua de taclale cu primarul. 
  
Un sătuc uitat de lume, direct sub poalele pădurilor de munte furniza mâna de lucru. Oameni vânjoşi care mânuiau cu putere toporişca şi ţapina. Nu existau pe atunci moto-ferăstraie şi tractoare capabile să parcurgă micile poteci întortocheate. Câte 2 Hercules în miniatură trăgeau de joagăr, un fierăstrău mai mare cu care se doboară copacii. 
  
Pe atunci primarii erau localnici. În 20 ani de activitate i-am cunoscut aproape pe toţi Ori ca primar (pe viaţă) ori ca ţapinar de pădure când erau mai tineri. Nu se întâmpla ca un venetic de sat să fi fost implantat la o astfel de primărie. Cu ţapinarii nu te jucai. Ştiau una şi bună. Să prepare buşteni pentru scândură sau să despice în lobde lemn de foc. Ce e aia politică? Nu aduce de mâncare!. 
  
Cum spun, începeam delegaţia cu o discuţie prietenească cu primarul şi cu şeful de ocol la un păhărel de răchie tare, cu multă slăninuţă pe masă ca să nu cadă rău „băutura”. De astă dată slănină afumată de 10 cm peste şorici, de la porcii localnicilor. 
  
Apropo de porci. La Saşi şi Maghiari puteai dormi cu porci-n pat. Nu puţea, nu tu murdărie iar coteţul mai curat ca-n dispensar. Copii se pupau cu porci-n bot după ce îi săpuneau vârtos Oare când dichiseau aşa coteţele că dese ori şi gospodina îşi grijea soţul şi echipa în vârful muntelui ? Mai făcea o ciorbă de urzici pe lângă ceaunul de mămăliguţă. 
  
După taclale ne deplasam cu toţii, inclusiv medicul satului pe la porţile oamenilor. Erau de inspectat boii care ne vor însoţii şi trusele sanitare individuale. Deşi mai erau vraci prin acele timpuri care prescriau zeama de varză murată drept panaceu universal, protecţia muncii, care pe atunci se respecta, cerea ca fiecare să aibă în taşcă o faşă, tinctură de iod şi chiar pastă de penicilină. Deşii la punctul de lucru exista echivalentul unui mini dispensar, se lucra dispersat, în echipe de minim 2 oameni care trebuiau să se ajute reciproc la nevoie. 
  
Luni, înainte de răsăritul soarelui se pleca în grup. Erau de parcurs ore bune de urcuş. Nu se tăiau pădurile pe la margini ca acum. Primarul nu pleca cu noi. Rămânea cu treburile satului care se strângeau din belşug. Cel mult venea un pădurar care să mă însoţească înapoi când eram grăbit. Eu preferam să rămân toată săptămâna. Trăgeam chiar la joagăr cu plăcere. 
  
În zonele înalte de munte nu existau poteci pe care să se scoată buştenii. Nici funiculare care, abia mai târziu au înlocuit jilipurile spre a economisi lemn. Boii erau folosiţi la corhănit, adică apropiatul buştenilor de jilip 
  
Jilipul era o construcţie în formă de jgheab făcută din buşteni care cobora muntele până la o gară sau într-un lac în care materialul era depozitat. Din lac, realizat de regulă printr-un baraj, buştenii erau plutiţi kilometri buni până la gară prin deschiderea porţii barajului. Se economisea construirea căii ferate înguste, practic imposibilă la pantele mari ale părăului de munte. Astăzi, deşi se mai exploatează pădurile mai abitir ca atunci, aceste piese, jilipuri, baraje şi chiar ţapine (un cioc metalic ascuţit fixat de o lungă coadă din lemn care era folosit ca pârghie pentru deplasarea buştenilor lungi şi grei), găsim numai la muzee (dac-or exista). Mai mâine vom vedea şi pădurile numai la cinematecă. 
  
Deie donul să fiu prea pesimist dar ….. 
  
Deci echipa a ajuns cu greu la punctul de lucru. Vor locui acolo o întreagă săptămână în corturi sau un simulacru de colibe amenajate mai mult din crengi. Pe spinarea boilor a fost adusă păpica livrată de SAM (Serviciul de Aprovizionare al Muncitorilor) compusă din slănină sărată, marmeladă, pâine cu cartofi, carne uscată şi mălai. La asta se mai adaugă ce au grijit gospodinele fiecăruia în parte sau pentru bucătăria comună. În special cartofi, mâncarea munteanului, fierţi în ciorbe asezonate cu frunze culese local. Şi au avut de cărat, nu glumă căci munca de ţapinar nu este uşoară. De loc! 
  
Între timp se lumina de zi şi putea începe munca. Doborâtul copacilor şi chiar corhănitul buştenilor nu se poate face pe întuneric sau la lumina lumânării. Este prea periculos. Numai în zonele nordului îndepărtat (pe la cercul polar) se lucrează şi la lumina lunii. La noi este ziua destul de lungă chiar în miezul iernii (de fapt ziua cea mai scurtă este exact pe 21 decembrie, începutul iernii astronomice). Este interesant că vara, când zilele sunt „dilatate de căldură” deci lungi nu se doboară copaci, Se lucrează doar la jilipuri şi baraje. Eventual se scot buştenii uscaţi în depozitele locale. 
  
Ce să povestesc despre munca depusă? De fapt am amintit mai sus ce şi când se face. 
  
Pot doar recapitula: 
  
Se doboară copaci ca activitate principală. Nu oricare arbore ci numai cei marcaţi special pentru doborâre. Cam un arbore la sută în picioare. Dacă am tăia mai mulţi pădurea nu ar rezista la furtuni. Funcţie de specie există o aşa numită „posibilitate anuală” exprimată în procente care, pe vremuri se respecta strict. Tot ce se dobora în plus era furt pedepsit chiar cu moartea. Astăzi se fură, ca-n codru, nu se mai exploatează pădurile. Se fură, pentru bani iar statul favorizează aceste furturi. Toate pădurile de protecţie împotriva vânturilor şi a secetei care au fost plantate în Bărăgan au fost furate iar acum sunt periclitate culturile agricole. Există o specie, molid-ul (pomul de crăciun cu cetină circulară pe rămurică) care creşte, cu rădăcini superficiale în zone stâncoase, singura care, întotdeauna, a fost exploatată în ras, adică toţi copacii din zonă. Dacă s-ar face răriri ca la celelalte specii pădurea ar cade la prima vântoasă. Copacii se doboară prin smulgerea rădăcinilor unul de câtre altul cum cad piesele de domino. Se respectă şi la această specie posibilitatea anuală (înţelegeţi la trecut căci azi se fură) dar pentru păduri întregi. Bineînţeles că pădurea doborâtă trebuie replantată, şi de asta se ocupă nu numai organul silvic ci, în special, primarul gospodar localnic. Nu pretindeţi asta veneticilor hoţi impuşi de partide. 
  
Copacul doborât se cojeşte şi se depozitează temporar în stive sub formă de buşteni. La unele specii, fag-ul de exemplu, trunchiurile noduroase se taie la un metru şi se despică în lobde. Acestea erau folosite pentru butoaie sau pentru foc. Se pare că, exceptând necesităţile locale, sortimentul „lemn de foc” a dispărut din cataloage. În alte ţări acest sortiment era şi este folosit şi pentru industria chimică. 
  
Din depozitul intermediar unde se usucă până vine vara, buştenii trebuie să ajungă la fabrica de cherestea. Se foloseau boi pentru corhănit (apropiat) apoi jilipuri, plutărit pe ape, trenuri forestiere. Astăzi se construiesc drumuri forestiere pe care circulă maşini speciale dotate cu utilaje grele care pot încărca şi descărca buştenii direct din/în stivele de depozitare. Există chiar maşini mamut care tratează arborele ca pe un chibrit. 
  
Sâmbătă pe la prânz întreaga echipă se reîntorcea acasă după o săptămână de muncă grea. Acasă aveau o singură zi, să gospodărească pentru săptămâna următoare dar şi să meargă la biserică. De aceea satele de munte nu aveau cârciumi din moşi strămoşi. Abia pluralitatea de partide de astăzi, forţând primari venetici cu alte obiceiuri, a introdus meteahna beţiei. Şi unii localnici au fost infestaţi şi urlă pe străzi pentru cine ştie care partid care-i cumpără votul. Este adevărat că altfel ar şoma, căci în afara hoţilor de profesie miliardar nimeni nu mai exploatează în adevăratul sens al cuvântului pădurea. 
  
Este bine? Seceta şi vântoasele ne bântuie tot mai des. O fi supărarea lui Dumnezeu? 
  
Si astăzi mai sunt încă mulţi care gustă viaţa grea pe care o trăiesc muncind. Ei se bucură de rezultatul muncii, de mulţumirea sufletească a operei lăsată în urmă, chiar dacă această operă nu sunt decât bebeluşii aduşi pe lume, educaţi şi învăţaţi să muncească, fără cârciumă, minciuni şi cârteli. Ei trăiesc spre a munci şi a perpetua specia. 
  
Ca animalele aţi zice. Şi ce e rău în asta? Omul are, în special astăzi, multe de învăţat de la animale. Măcar cinstea şi verticalitatea. Şi animalele o duc tot mai greu, tot din cauza omului. Lupul mănâncă oaia deoarece omul nu i-a lăsat altceva distrugând-ui habitatul. Ciobanul nu are dreptul să cârtească. Cel mult împotriva celor, care prin furt distrug pădurea, patria, mult iubita patrie, a lupului. 
  
Şi viaţa rămâne frumoasă. Nu moare nimeni de foame. 
  
Deocamdată! 
  
Să ne ferească Dumnezeu de mai rău. 
  
Referinţă Bibliografică:
Amintiri din păduri / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2001, Anul VI, 23 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!