Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016        Toate Articolele Autorului

Cultura şi Divinitatea
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Actualul nostru Preşedinte a afirmat la instalarea sa mulţumind electoratului: ”Sunt preşedintele ales al tuturor românilor nu numai a celor care m-au ales.” O cultură politică nouă, complet nouă pentru jumătatea extra-carpatică a ţării. 
  
În mod similar se pune stringent problema: Dumnezeu, Domnul Dumnezeul nostru, este oare numai Dumnezeul celui care crede? Oare cum arată Dumnezeul celor care nu cred într-o Divinitate asemănătoare fizic omului ci respectă Dumnezeul lor care poate fi o idee, natura sau de cu o entitate materială de exemplu Mutu fotbalistul? 
  
În imperiul Austro-Ungar românii din Ardeal, unguresc pe atunci, se credeau urmaşi ai Dacilor romanizaţi după intervenţia în forţă a împăratului Traian, iar Dumnezeul lor nemărturisit era reunirea cu ţara de provenienţă a lor. Cu mulţi ani înaintea Marii Uniri celebrată la Alba Iulia în 1918, iobagii români s-au exprimat în adunarea de la Blaj: „Noi vrem să ne unim cu ţara!”. Toată cultura intelectului transilvănean a luptat sute bune de ani însufleţită de dorinţa de a trăi româneşte conduşi de români, dar în toate scrierile de valoare acumulate în cursul veacurilor nici un cuvânt rău despre conaţionalii Maghiari, Saşi sau Ţigani. Cei ce meritau erau lăudaţi, chiar domnitori de etnie Maghiară de ar fi fost, iar cei care meritau oprobriul erau criticaţi chiar români sadea de ar fi fost. Este o cultură adevărată, nu politică de faţadă. Nu mai zic de iobagi, talpa ţării care, deşi nu se puteau caracteriza drept „proletari din toate ţările uniţi-vă” deoarece deţineau o brumă de mijloace de muncă superioară chiaburimii din ţările româneşti, constituia un bloc omogen indiferent de etnie. Toţi erau obligaţi să-şi respecte şi să asculte proprietarul de drept al pământului lucrat indiferent de etnia sa. Credinţa, năzuinţa comună a tuturor etniilor era alipirea de o ţară idealizată de cultura istorică cu atât mai mult deoarece se considerau nedreptăţiţi de autorităţile la numirea cărora nu participau. Din punct de vedere strict religios fiecare etnie avea propriul Dumnezeu: Ortodox, Catolic respectiv Protestant, iar preoţii se străduiau, fără totuşi să ajungă la învrăjbirea credincioşilor lor, să cultive teza „adevăratului Dumnezeu”. O cultură prost înţeleasă mai mult politică. 
  
Si ţările Româneşti: Moldova, Muntenia şi Oltenia (ultimele două cunoscute îndeosebi ca Ţara Românească cu domnitor comun), erau sub autoritatea imperiului Otoman care numea sau accepta domnitorii în schimbul unui „haraci” o îndatorare substanţială în aur şi hrană obţinută de la populaţie care trăia incomparabil mai greu ca fraţii lor transilvăneni. Vitejia unor domnitori a intrat în istorie prin învingerea trupelor otomane trimise să „pedepsească” acţiunile lor de uşurare a jugului pus pe pălmaşi, în majoritate aduşi în condiţia de sclavi. Mântuirea lor era considerată numai un har ceresc cerut in mod insistent de credincioşi aducând foloase Bisericii care nu mai necesita aportul la culturalizarea maselor. Tipic pentru un „credincios militant” era şi mai este şi azi comentariul „ce frumos a cântat popa” spre deosebire de credinciosul transilvănean care la ieşirea din biserică comentează ce a spus nu ce a cântat popa ducând acasă un nou bagaj de cunoştinţe pe care le aplică în viaţa de toate zilele. Unde este oare cultura sau culturalizarea? 
  
Din păcate Dumnezeu nu mai are glas ca pe vremea lui Moise când a dictat cele 10 Legi divine pe care astăzi nici popii nu le respectă. Dacă ar avea din nou acest glas ar spune răspicat: „Sunt Dumnezeul Vostru al tuturor, indiferent ce nume Îmi daţi, nu numai cel al credincioşilor anumitor biserici. Acord ajutorul meu tuturor celor care încearcă măcar să se ajute şi singuri, nicidecum celor care mi se roagă, oricâtă smerenie ar pune în rugăciuni” Cine este astăzi interesat ca evlaviosul să cunoască adevărata voie a Dumnezeului Său? Popii în nici un caz, Şi-ar tăia craca de sub picioare! 
  
Condamn vehement învăţătura bazată pe inactivitate gras împestriţată cu rugăciuni „sincere” in dauna muncii şi încrederii în aproapele tău. Nu toţi care te înconjoară îţi vor răul înşelându-te şi prin codrul de pâine sau mâna de lucru pe care ţi-o oferă. Dacă pune otravă în pâine sau te pune să faci veste explozive pentru cei ce vor să intre în rai pe scurtătură? Mai bine sihastru flămând dar împăcat cu Domnul prin rugăciune . 
  
Cultura este cultură şi se obţine prin muncă nu printr-un bogat palmares de rugăciuni adresate Divinităţii oricând şi oricum. Învaţă ca să asimilezi cultură s-au culege-o măcar din bisericile în care ţi se oferă nu prin melodii popeşti oricât de frumos ar fi cânta. Fă întotdeauna ce face popa care a ajuns unde este învăţând şi muncind deşi âţi cântă să te rogi mai mult nicidecum să pui mâna şi capul la treabă. 
  
Referinţă Bibliografică:
Cultura şi Divinitatea / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1976, Anul VI, 29 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!