Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016        Toate Articolele Autorului

Scurte meditaţii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Prim meditaţie înţelegem o activitate complementară învăţământului prin care copilul ar putea fi ajutat spre a lucra mai eficient în fixarea cunoştinţelor acumulate. Cât timp meditaţia nu ia un aspect comercial direct ea este benefică. Copii însăşi au tendinţa firească de a-şi ajuta colegul în nevoie prin aceea că îi desluşeşte particularităţi ale problemei pe care el, îndrumătorul, le-a înţeles. 
  
În filosofia asiatică meditaţia are alt rol De obicei legată de credinţă, prin meditaţie se înţelege un contat mintal om-divinitate făcută în momente de reculegere, prin care omul nu cere miluirea ci cugetă asupra cauzelor problemei care-l frământă şi vine cu soluţii pe care le explică Divinităţii, veşnic dispusă să asculte. De regulă Divinitatea răspunde în aceea că punctează soluţiile corecte asupra cărora cugetarea revine cu stăruinţă. 
  
Este ştiut că omul asimilează cunoştinţe ascultând spusele unui vorbitor. Uşor de spus dar foarte greu de făcut deoarece omul nu este dispus să asculte. Frământările interne ale fiecăruia, matur sau copil, face ca spusele vorbitorului să nu se reflecte în propria cugetare. Tocmai ai aflat în pauză că Mutu a băgat un gol şi începe ora de matematică. Adio şcoală! Gândul tău este la pasele făcute de X şi Y care l-au ajutat pe Mutu să înscrie. Şi eşti prezent în clasă, mai şi scrii „ce spune profesorul”, dar mintea umblă cu sorcova pe ternul Dinamo. Mămica va trebui să plătească, din puţinul câştigat prin muncă grea, orele de meditaţie menite să readucă în minte cunoştinţele pierdute datorită zeificării lui Mutu. 
  
Cine este devină în acest caz? Legea drepturilor „dobitocului”. Da! Un om „plin de drepturi legale” este cel mai mare dobitoc. Unde este nuieluşa adusă de Moş Nicolae care face copilul ascultător, la propriu. Da omul are dreptul la viaţă dar şi obligaţia să muncească! Greierul moare de foame iarna deoarece a cântat toată vara. Furnicuţa supravieţuieşte deoarece munceşte. Dar cine-l mai citeşte pe La Fontaine? (http://www.povesti-pentru-copii.com/fabule/la-fontaine/greierele-si-furnica.html) 
  
Ascultare-ascultător,ascultare. Un motiv de adâncă cugetare, unii o numesc meditaţie. Dar ce este în fond meditaţia? 
  
Există o „meditaţie transcendentală” Pentru câţiva eurici (vre-o mie, două) poţi învăţa „să-ţi aperi sănătatea şi avutul” prin pauze de gândire. Aşa, să meditezi transcendental, adică să cugeţi la „nimeni şi nimic”. O şarlatanie bine reclamată (cu multă reclamă). 
  
Nu sună mai bine să meditezi, adică să cugeţi, în adâncul minţii asupra, să zicem, „pâinea cea de toate zilele” Nu la „poezia care cuprinde acest vers ci la pâinea neagră sau albă, la se serveşte ea, cu ce se mănâncă, din ce sau cum se face se face, comparaţia cu cozonacul care „o fi” mai bun şi aşa mai departe. 
  
Asta este adevărata meditaţie. Mai ales dacă explici Dumnezeului tău ce greu este să o asiguri pentru guriţa copiilor în loc să-i ordoni popeşte „Dă-mi Doamne pâine! Miluieşte-mă!” 
  
Legea Drepturilor Omului vă tâmpeşte deoarece credeţi că a-ţi devenit om doar şi doar prin efectul legii, nu prin munca care vă asigură pâinea ca de toate zilele. Ca „dobitoc legal” ai toate drepturile inclusiv acela de a dispune Sfântului Tău Dumnezeu să te miluiască, să-ţi dea pine şi cozonac că doar ai acest drept şi nici o obligaţie. 
  
Cu această „credinţă” în suflet şi cu LEGEA DREPTURILOR OMULUI în proţap Europa, nu numai ţara noastră, va fi ocupată în săptămânile următoare de hoardele barbare dar adevărat crezătoare Islamiste care nu ordonă Domnului Dumnezeului Lor ci discută cu El meditând ce explozibil să-şi lege de burtă spre a trimit în iad câţi mai mulţi necredincioşi adică Ortodocşi sau Catolici. Ei sunt plăcuţi Domnului care-i ajută împotriva necredincioşilor, adică noi, care se cred generali si ordonă soldatului Dumnezeu să le dea pâinea şi sarea. 
  
Ar fi şi asta o meditaţie în cugetul unor oameni care, ca şi noi, au un Dumnezeu al lor precum au două mâini şi două picioare. Ca şi noi probabil că nu au urechi care să audă ce spun oamenii de bine. Numai că noi nu medităm deloc. Şa asta este rău, tare rău. Nu ne mai înţelegem unul cu altul nici măcar asupră împărţirii unui coltuc de pâine. Ce să zic despre o avere care nu este decât un măr al Discordiei. 
  
Cum ar fi să încercăm să concepem, fiecare după puterile sale, mici meditaţii pe care să le publicăm sub numele literar de Eseuri dar în ciclul de „Scurte Meditaţii” care să ne îmbie să le citim. 
  
Ar fi un început de colaborare frăţească. Un pact de neagresiune între câine şi pisică. Dar nu ca cel semnat „de comun acord” de Băsescu cu Ponta, devenit o platformă de injurii reciproce care continua şi astăzi. 
  
Citind o „Scurtă Meditaţie” oricare cititor are posibilitatea de a deveni Divinitatea cu care cel care meditează discută expunând-uşi cât mai concis propriile cugetări. 
  
Uitaţi-vă puţin la copii din jurul vostru. 
  
În primul rând copii socializează direct şi sincer. Fără neîncredere şi suspiciuni. Dacă părinţii nu sunt hoţi sadea şi inspiră copilului teama, secretul şi conspiraţia, copilul de bună credinţă acordă tuturor semenilor săi respectul şi încrederea. Mai mare dragul să le asculţi pălăvrăgeala, deşi nu-i frumos! 
  
O viitoare olimpică poate fi recunoscută de la 3 anişori după cum explică păpuşii sale ce a înţeles ea de la omul matur şi în general de la omenirea înconjurătoare. Nu că păpuşa ar deveni mai deşteaptă dar fetiţa memorează pe veci acele cunoştinţe date din altruism mai departe. 
  
Dragi părinţi nu vă jucaţi răspunzând anapoda unui DE CE? exprimat de copil. Răspunsul Dumneavoastră va fi predat păpuşii şi intră astfel în memoria de durată. Toată viaţa copilul vă va reproşa un răspuns incorect care l-a pus în situaţii dificile poate chiar la examenul de bacalaureat, deşi era în faşă când l-a primit. 
  
Mai bine dăscăliţi pe Dumnezeu într-o meditaţie. Dumnezeu va juca rolul păpuşii şi vă va ajuta să memoraţi pe veci aceea problemă indiferent de categoria din care face parte. Ca şi păpuşa nici Dumnezeu nu se supără. Vă va îndruma însă dacă puneţi greşit problema. Nu cu savante prelegeri sau nuieluşe. Simplu explicând oricui are răbdarea să te asculte, lămureşti singur problema fără a aştepta răspunsul interlocutorului. Sunt mulţi care explică unui pom prolemele sale pentru care nu găseşte un om dispus să le afle. Este o capacitate cunoscută a crierului uman aceea că lămureşti problema punând-o. Da! Exprimând o entitate chiar numai în gând se formează instantaneu milioane de legături cu toate informaţiile pe care creierul le-a acumulat în legătură cu acel subiect. Nu contează şcoala sau, mai bine spus viaţa de toate zilele poate furniza mai multă informaţie corectă decât ani grei de şcolarizare care, totuşi, nu se fac de pomană, lasă urme adânci. 
  
Aşadar oameni buni învăţaţi-vă să discutaţi în intimitate cu Dumnezeul Vostru. Nu numai la biserică ci chiar din pat. El se supără dacă-L desconsideri ordonând: Dă-mi pâine, dă-mi bani, miluieşte-mă. În rest prin firea lucrurilor îţi dă cel mai bun sfat. Uneori în somn, de ce nu! 
  
Pe de altă parte ar trebui să vă simţiţi onoraţi dacă un terţ, de care nici nu aţi auzit, vă face confesiuni în scris, considerându-vă egal cu Dumnezeul Său. Citiţii confesiunea. Vă onorează pe Dumneavoastră indiferent dacă-i acceptaţi sau nu părerile. 
  
Din fragedă copilărie îmi răzbate o amintire. Una din primele cărţi citite, la recomandarea unui unchi, a fost „Pelerinul peregrin”, viaţa unui călugăr Brahman din India montană. Satele sunt acolo la depărtare de zile unul de altul. Majoritatea sătenilor se nasc şi mor fără a părăsi satul. Legătura cu lumea înconjurătoare înainte de apariţia curentului electric şi a internetului o constituiau numai comercianţii, rari deoarece omul nu avea mari necesităţi din afara, şi călugării peregrini. Călugării mergeau din sat în sat să ducă cuvântul Domnului. Însă nu cel din biblia lor. Cuvântul Domnului era un sfat care putea să rezolve o problemă locală a fiecărui solicitant. De unde ştia călugărul cel mai bun răspuns? Nicidecum dintr-o relevare divină ci, din experienţa altor întrebări şi răspunsuri date. In lungile zile de sihăstrie cauzate de deplasarea la alt sat călugărul medita la situaţiile auzite şi văzute, le cântărea cu cunoştinţele acumulate din alte sate vizitate, ia Divinitatea îi sugera cea mai dreaptă soluţionare. Este un interesant rol al călugărului în comparaţie cu viaţa retrasă a călugărului Creştin. NU găsesc că „preamărirea Domnului” este o activitate care să ducă la prosperarea omenirii. Păcat de sfintele enoriaşe care vor intra în rai pentru că ascultă „ce frumos a cântat astăzi popa” Popa nu vorbeşte că nu are ce spune. Cum să laude bunăstarea dată de muncă dacă el doar cântă preamărirea Domnului. 
  
Este doar punctul meu de vedere. Nu-l luaţi în seamă. Poate greşesc! Există şi parohi, adevărate enciclopedii de bunăcuviinţă şi bunăvoie faţă de oricare solicitant. 
  
Dau, în cele ce urmează, un exemplu de „scurtă meditaţie” Subiectul este unul învăţat de copii în prima clasă primară, deci cunoscut de toţi deşi, până la bacalaureat se revine de mai multe ori asupra lui. 
  
Este vorba de împărţire. Da simpla împărţire cunoscută de toţi, chiar şi de analfabeţi. 
  
Oare chiar cunoscută? Mă cam îndoiesc. Oricum următoare istorioară ar fi explicaţia pe care aş da-o păpuşii mele dacă aş mai avea vârsta nepoţelei, dar cu cunoştinţele acumulate o viaţă întreagă. 
  
Scurte meditaţii: Împărţirea 
  
Din punct de vedere filologic împărţirea bunurilor reprezintă un stat de drept asupra proprietăţii bunurilor. Mai mulţi oameni sau câte unul singur pot stăpânii bunul în particular sau in comun. Stăpânirea în comun poate fi procentuală sau în devălmăşie. Fiecare proprietar de fapt poate face ce doreşte cu bunul rezultat din împărţire. 
  
Din punct de vedere matematic împărţirea deschide o întreagă ramură a matematicii. Voi explica cum şi de ce. 
  
Definiţie: Se dau două numere, deîmpărţitul A, împărţitorul B şi se cer cât-ul C şi restul R având proprietatea: Cât-ul se află faţă de deîmpărţit precum împărţitorul se află faţă de unitate. Restul este diferenţa mai mică decât împărţitorul rămasă după aflarea cât-ului. 
  
Împărţirea se scrie A:B=C + R/B A,B,C,R  Naturale , R
  
Expresia R/B este o fracţie ordinară având un numărător (R) cât si un numitor (B) şi reprezintă o fracţiune de unitate adică o entitate numerică mai mică decât 1. Numitorul ne dă indicaţii asupra mărimii fracţiunii. În consecinţă numitorul devine important deosebind fracţiile între ele. Numărătorul numără aceste fracţiuni cu precizarea că, dacă şi numai dacă este egal cu numitorul fracţia reprezintă o unitate şi poate fi înlocuită cu valoarea ei care este 1. In consecinţă se pot aduna sau scădea numai fracţii care au acelaşi numitor. 
  
Fracţiunile de unitate fac parte dintr-o mulţime mai cuprinzătoare decât mulţimea numerelor naturale, în speţă fiind mulţimea numerelor raţionale. Practic în mulţimea infinită a numerelor naturale a fost extinsă porţiunea 0 … 1 devenită mulţimea infinită a fracţiunilor de unitate. 
  
Fiecare număr natural N are un invers 1/N un element în submulţimea numerelor subunitare derivată din mulţimea numerelor raţionale. Dar şi multiplii lui 1/N de tip k/N sunt subunitari cât timp k
  
Dacă există un divizor comun între numărător şi numitor fracţia se simplifică în sensul că numitorul şi numitorul pot fi înlocuite cu cât-ul împărţirii prin cel mai mare divizor comun care se face fără rest. Ori numerele naturale în totalitatea lor reprezintă un produs de numere prime. Ca şi numărătorul de fapt. Astfel proprietatea de simplificare este de foarte mare importanţă. 
  
Cazul general de prezentare al fracţiilor ordinare este M/N M,N Naturale, M/N  Raţionale 
  
Se citeşte: numărătorul si numărătorul aparţinând mulţimii numerelor naturale, dar fracţia însăşi aparţinând mulţimii numerelor raţionale. 
  
În consecinţă există o dublă infinitate de fracţii diferite deoarece atât numărătorul cât şi numitorul pot lua o fiecare o infinitate de valori. Sunt ele într-adevăr atât de multe? 
  
Numai aparent da! În realitate fracţiunea ca atare, deci numărătorul împărţit la numitor constituie o unitate, fiecare în parte fiind doar numere. In consecinţă nu avem o dublă ci o simplă infinitate. 
  
Chiar atăt de multe să fie oare? Că şi o simplă infinitate este totuşi mult, foarte mult. 
  
Îţi mai aduci aminte Doamnă? Iertare, asta-i începutul unei balade, un fel de manea cântată în tinereţea mea. Am vrut să-i reamintesc ceva interlocutorului mau că mă repet, dar n-o mai fac. 
  
A:B=C + R/B este definiţia împărţirii cu care am început meditaţia 
  
In această relaţie am ajuns la fracţii iar R/B decât dintr-un număr subunitar care reprezintă restul împărţirii. Însă R
  
M
  
M=N fracţie unitară care poate fi înlocuită întotdeauna cu 1 
  
M>N fracţie supraunitară care include întregi în numărător 
  
Primele două cazuri le-am studiat. Rămâne cel de al treilea de lămurit 
  
Aşadar dacă numărătorul este mai mare decât numărătorul avem o fracţie supraunitară care apare doar ca fracţie deoarece ea nu există în realitate. 
  
Cum? O fracţie apare, o văd scrisă negru pe alb şi totuşi ea nu există?. De ce nu! Nici „fata morgana”, imaginea unei oaze verzi în deşertul încins de soare nu există. Dacă însetat de arşiţă m-aş lăsa păcălit şi aş merge spre ea aş muri deshidratat cu siguranţă. Sunt cam înşelătoare aceste cazuri care sunt dar nu există. O fracţie supraunitară nu este o fracţie ci o împărţire neefectuată. Efectuând împărţirea rezultă o fracţie subunitară sau un rest nul 
  
M:N = C + R/B unde C în acest caz este întregul din fracţia aparentă 
  
Sunt sigur că nu ai învăţat ceva despre fracţii aparente. Este un termen nou pe care mi la şoptit muza din partea lui Dumnezeu. Este rodul experienţei de o viaţă în care permanent m-am întrebat, aşa singur, de ce? 
  
Şi încă nu am terminat. Tot ca rezultat al meditaţiei numărul real de fracţii este şi mai mic. 
  
Cazul general al fracţiilor ordinare devine după ultima demonstraţie: 
  
M/N M
  
Am introdus condiţia ca fracţia să fie subunitară. Dar … 
  
M şi N sunt numere naturale compuse din numere prime. Este posibil şi probabil ca M şi N să conţină acelaşi factor prim care divide atât numărătorul cât şi numitorul. Bineînţeles este frecvent şi cazul că numărătorul este prim în raport cu numitorul, caz în care fracţia devine nesimplificabilă de la început. În cazul general fracţia devine nesimplificabilă, adică fracţie ordinară adevărată abia după simplificare. 
  
Rezultă că dintr-o dublă infinitate de fracţii ordinare a rămas un pumn de fracţii adevărate adică subunitare şi nesimplificabile. Est adevărat, pumnul este destul de mare, aş zice chiar o infinitate dar numărabilă ca şi aceea a numerelor naturale. 
  
Toate fracţiile adevărate sunt plasate în porţiunea 0 … 1 a axei numerelor naturale. 
  
Fracţiile supraunitare nu sunt decât gracţiuni de unitate adăugate unui număr natural. Ele reprezintă o sumă. Nu ocupă un lod aparte pe axa numerică. Aşa că, din punctil de vedere al numerelor raţionale toate intervalele între numerele naturale succesive sunt vide, dar totuţi esistă numere iraţionale care ocupă locuri bine determinate precum umărul Pi, radicalii şi alte mărimi considerate iraţionale. De observat însă că aproape toate numerele iraţionale sunt tot cât-uri dar rezultate din mărimi geometrice. 
  
Unde îşi au locul infinităţile de fracţii ordinare rezultate din amplificare? 
  
Înmulţind numărătorul şi numitorul unei fracţii adevărate aceasta nu-şi schimbă valoarea dar M şi N sunt evident modificate ducând inerent la o nouă fracţie, este adevărat aparentă, dar totuşi fracţie ordinară în accepţia generală a sintagmei. 
  
Relaţia dintre două fracţii egale şi totuşi diferite este numită relaţie de proporţionalitate Produsele între numitorul uneia cu numărătorul celeilalte sunt egale. Această proporţionalitate nu există la fracţiile adevărate. Putem vizualiza direct această aparentă contrazicere. Folosim pentru asta una din reprezentările unei împărţiri, recte ale unei fracţii. 
  
Pentru împărţiri se folosesc următoarele semne grafice: 
  
A:B, A/B, A/B , A\B, A|B şi în final (A,B) 
  
Reprezentarea între paranteze este curent folosită şi la reprezentări grafice unde reprezintă un punct pe un grafic. Ei bine orice mulţime de fracţii egale reprezintă câte o dreaptă infinită care trece prin origine şi face cu axa X un unghi α = arcCtg A/B 
  
Mulţimea de fracţii adevărate are drept grafic un cerc 
  
Împărţirea o regăsim şi în matematicile superioare sub forma logaritmilor şi a derivatelor cât şi în toată geometria. Dar acestea depăşesc meditaţia de astăzi altfel nu ar nai corespunde denumirii adică „scurtă meditaţie” 
  
Oare am scris eu eu cele de mai sus? De dactilografiat cu siguranţă. Insă cuvintele au fost „dictate de muză”, un înger delegat de Dumnezeu. În timpul conceperii am făcut mii de corecturi, nu gramaticale ci de înţelegere deoarece îmi veneau în minte noi şi noi formulări. În timpul meditaţiei, şi nu numai, apar din fundul memoriei date, soluţii, ramificări care te duc la cea mai bună soluţie pentru fiecare noţiune doar amintită. Arată asta a toceală? 
  
Un bun conducător sau manager nu este palavragiul bun de gură sau tehnocratul abia coborât din turnul său de fildeş ci omul care cugetă cu viteza gândului şi ia decizii, de ce nu şi cu ajutorul nemijlocit al Dumnezeului său indiferent de numele pe care-l poartă Acesta. 
  
Aşa să-mi ajute Dumnezeu! 
  
Referinţă Bibliografică:
Scurte meditaţii / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1958, Anul VI, 11 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!