Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016        Toate Articolele Autorului

A uita i-o crimă!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Trăieşti o semi-viaţă alături de jumătatea ta iar Dumnezeu, invidios pe fericirea ta, ţi-o ia. Este cazul să-ţi refaci viaţa? Să o iei de la-nceput? 
  
Este o situaţie, să-i zic comună. El sau ea rămas să crească pruncii deveniţi probabil liceeni sau chiar studenţi. Munca nu numai că-ţi creează mijloace de trai dar alină răni ale sufletului. Cu cât eşti mai ocupat, oră de oră, cu atât devii mai puţin pradă amintirilor. Sunt mii de ocazii să rememorezi prezenţa pierdută. Unele amintiri duioase care privesc viaţa de zi cu zi. Prima cireaşă a anului îmi aminteşte, de pildă, idila petrecută cu ani buni în urmă când i-am pus o pereche la fiecare ureche. În afară de pupic am primit în schimb o terţă la propria ureche. Vai ce reproşuri hazlii a cauzat. An de an mâncând prima cireaşă zâmbesc amintirii. Copii s-au obişnuit dar un terţ aflat întâmplător de faţă ridică din sprincene şi trebuie să dau explicaţii. Sincer, nu-i plăcut. 
  
Nu mai zic de comparaţii. Viaţa merge înainte iar un văduv sau văduvioară este o pradă căutată. Cică ar avea experienţa „vieţii”. În fapt este tocmai contrariul. Tocmai „experienţa” făcută stârneşte o comparaţie, garantat nefavorabilă creierii unei noi legături. 
  
Pur şi simplu nu-i înţeleg pe divorţaţi. Mă refer la divorţuri târzii cu copii măricei. O fi „iubirea” un lucru atât de mare încât să anuleze, să şteargă cu buretele bine umezit, toate momentele frumoase avute în viaţa cotidiană? Sau pur şi simplu ele nu au existat? Este practic imposibil ca primul copil măcar să nu-i fi apropiat. Şi totuşi … divorţează! 
  
Da! Pot fi fericiţi cei care pot uita ceea ce nu se mai poate reface. În opereta „Liliacul” pe o frumoasă melodie se cântă „Este fericit, cel care uită, ce nu mai poate fi modificat”. Amintesc pasajul ca să nu fiu considerat plagiator ca alte mării (nu vă gândiţi la …, mă refer la Caragiale care cică ar fi plagiat „Năpasta”). 
  
Dacă în dragoste uitarea este un har Divin care din păcate nu este dat multor muritor, în general mulţi fac eroarea de a considera iertarea similară, sau cel puţin implicând, uitarea. Da! Iert o faptă care m-a rănit. Dar nu o uit. Englezul foloseşte în acest caz sintagma „nu s-a petrecut”. Ignoră cu bună ştiinţă. În acest caz uitarea este de la sine înţeles. Nu-mi pot reaminti şi în consecinţă nici nu pot uita un eveniment care nu a existat, ori nu l-am auzit, sau pur şi simplu l-am ignorat la producere. 
  
În toate celelalte cazuri reamintirea înseamnă deşteptăciune, chiar bun simţ. Mă scuteşte de a cădea a doua oară în aceeaşi groapă. Dacă recidivez nu am dreptul să invoc uitarea. Numai un politician o face şi-mi înţelegeţi părerea despre această profesiune. 
  
De regulă o promisiune uitată a fost o minciună la data exprimării ei. Şi nu numai politicienii mint! (mă repet dar nu-i vina mea, bat-o Sfântul) 
  
Religia Ortodoxă admite divorţul În consecinţă şi uitarea jurământului făcut la cununie. Indirect îmi dă dreptul să-L uit chiar pe Dumnezeu. Nu-i bine! 
  
Vă rog deci să nu mă condamnaţi că pot considera uitarea drept o crimă. Îmi omor voit sufletul forţând-ul să uite o împrejurare spre a o putea înlocui cu alta de calitate inferioară. 
  
Nu vă oblig să-mi acceptaţi convingerea. Dar măcar o fac cunoscută. 
  
Referinţă Bibliografică:
A uita i-o crimă! / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1912, Anul VI, 26 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!