Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Pamflet > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016        Toate Articolele Autorului

Lider versus politruc.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Oare teroristul pentru arestarea căruia toată Belgia este în doliu prin câteva bombe bine plasate de susţinătorii săi, o fi fost un lider sau numai un purtător de veste care te duc direct în rai? Nu cumva politica prost înţeleasă de unele partide interne ne âmping şi pe noi să năzuim la "raiul" bineânţeles Ortodox în care intră apărătorii credinţei? Să plângem sau să ne bucurăm?  
 
Conducerea grupelor sociale este o problemă de etică şi pregătire teoretică. Referatul tratează în ce măsură pregătirea politică poate influinţa comportarea grupului.  
 
Trei copii reuniţi în faţa blocului se constituie de îndată într-o gaşcă. Conducătorul acestei găşti este întotdeauna cel mai guraliv, cel mai agresiv. Gaşca este pasibilă de orice. Poate constitui o asociere pentru lămurirea reciprocă a cunoştinţelor şcolare (cazul fericit) dar poate constitui asocierea unor rebeli violenţi, deranjaţi dese ori de restricţii părinteşti neadecvate. Nu contează vârsta sau sexul.  
 
Este o realitate de necontestat şi depinde de etica celor care se asociază. Etica este cu totul altceva decât ceea ce se înţelege, în special în domeniul politic, despre educaţie. Păcat că cei 7 ani de-acasă au fost reduse prin Lege la 3.  
 
Cât timp ne referim la copii, treacă – meargă. Corectarea comportării părinţilor, eventual avertizaţi de binevoitori, poate reinstaura încrederea între odraslă şi educatori ei cu consecinţe benefice pentru ambele părţi. Părinţii se constituie faţă de copii lor drept lideri, dar condiţionat. Părinţii, cel puţin unul dintre ei, trebuie să-şi acorde timpul necesar comunicării directe. Numai astfel poate câştiga atenţia, iubirea şi ascultarea. Totul se rezumă la încredere reciprocă care trebuie palpabil exprimată.  
 
Mult mai grav este când se manipulează, uneori voit, grupe de adulţi.  
 
Nu întâmplător, potrivit legilor actuale, trei oameni care şi-au însuşit părerile „liderului” dintre ei devin un „partid” şi pretind că pot elabora legi ale ţării. O fi liderul chiar lider?  
 
Există o ştiinţă a conducerii pe care viitori manageri, adică şefi, ar trebui să o studieze. Dar există şi factori naturali, în sensul că unii oameni sunt dotaţi de la natură de un simţ gospodăresc special si pot convinge pe cei din jur. De regulă ei pot fi uşor detectaţi căci gospodăria lor prosperă, ca din nimic. Chiaburii satelor, foştii duşmani ai societăţii comuniste, sunt un grăitor exemplu. Ar putea un chiabur să conducă satul? Bineînţeles, iar satul va arăta ca gospodăria sa, adică înfloritor.  
 
Conducerea este un rău necesar. Ori cât de bună ar fi o orchestră, fără dirijor nu face două parale. Mircea Eliade în monumentala sa triologie Istoria Religiilor urmăreşte în timp efectul conducerii. Lucrarea nu se ocupă exclusivi de clerici sau echivalenţii lor începând în epoca de piatră ci foloseşte religia drept fir conducător, un fir al Ariadnei, în labirintul istoriei.  
 
In economia de subzistenţă tribală, aidoma marilor turme de bizoni, era necesar un conducător voinic şi sprinten, un exemplu de urmat pentru toată comunitatea. Necesităţile psihicului uman, din ce în ce mai pregnante în cursul dezvoltării individului, a creat şi un conducător spiritual, uneori cu atribut de medic, care îmbărbăta tribul invocând ajutorul unor entităţi superioare devenite în timp Dumnezeu. Astfel puterea conducerii a fost întotdeauna duală combinând forţa cu gândirea.  
 
Începând din evul mediu puterea executivă sa separat de puterea spirituală. Regii şi nobilimea au acaparat puterea executivă iar Biserica se ocupa de sufletele muritorilor. Se duceau aspre lupte după care una din cele două puteri predomina, succesiv.  
 
Regalitatea şi în general nobilimea (conducerea locală) se baza exclusiv pe moştenire (conducere ereditară). Bisericile (Templele) au fost acelea în care au apărut germenii eligibilităţii adică alegerea conducătorului din masa colectivităţii aşa cum se proceda în epoca de piatră cu conducătorul. Cel ales trebuia să-şi dovedească calităţile de conducător.  
 
În comunele rurale conducerea eligibilă a persistat până mai în zilele noastre. Primarul, judecătorul (la comunele urbane), poliţistul şi notarul erau aleşi dintre chiaburii satului sau echivalenţi. Nu dintre moşieri adică stăpânitorii marilor proprietăţi funciare, adevăraţii conducători regionali. O condiţie esenţială a alegerii magistratului (funcţiile înainte specificate constituiau magistraturi) era să fie localnic. Ungurenii, adică cei aciuaţi veniţi de aiurea erau marginalizaţi la propriu, dese ori constituind un cătun aparte. A rămas în multe localităţi denumirea anexă de Ungureni. Cu alte cuvinte ungurenii nu puteau candida la magistraturi, adică funcţiile eligibile ale comunei.  
 
Satele mai chivernisite aveau grijă ca, cei dotaţi dintre membri comunităţii, să urmeze şcolile necesare îndeplinirii funcţiei de magistrat.  
 
Toate funcţiile eligibile erau alese pe viaţă. Un amendament, cutumă din preistorie, permite însă înlocuirea oricărui magistrat de îndată ce acesta nu mai corespundea funcţiei. Senilitatea de exemplu ducea la înlocuirea cu unul mai tânăr. Dar multe alte cauze puteau determina convocarea colectivităţii, în ansamblul ei sau prin electori, spre a pune în discuţie înlocuirea unui magistrat. Dese ori convocările periodice pentru raportul de activitate se puteau solda şi cu înlocuiri în funcţii. Oricum înlocuitorul putea fi numai consătean, nicidecum dintre ungureni care dese ori nici nu participau la aceste şedinţe.  
 
Era comunistă a schimbat aceste cutume străvechi. Muncitorii agricoli nu erau consideraţi proletari deoarece erau stăpâni pe mijloacele de producţie (buturuga plug, sacul semănătorului etc.), în special chiaburii „duşmani tradiţionali ai poporului”. De aceea se obişnuia impunerea unui muncitor proletar în magistraturile rurale. Eşecul comunismului se datorează şi, sau în special, investirii unui om fără pregătirea corespunzătoare pe un post. Ungureanul, fie el şi proletar sadea cu carnet roşu, nu are de unde să cunoască regulile satului bazate pe vechi cutume şi introduce forţat noi reguli inacceptabile, precum colectivizarea forţată. Se naşte un climat de neîncredere reciprocă bazată pe minciună. În plus acest ungurean nu respectă biserică, o crimă capitală în ochii sătenilor.  
 
Din păcate era post comunistă păstrează principial soluţiile de administrare rurală ale odiosului dictator.  
 
Am arătat mai sus că nu oricine şi oricum poate îndeplini corect o funcţie managerială adică de conducător.  
 
În afara calităţilor speciale obţinute din genele părinteşti (etica, puterea de convingere, prestanţa fără neglija capacitatea de muncă) un conducător trebuie să aibă şi o pregătire culturală şi tehnică corespunzătoare. Conducător nu este numai primarul sau deputatul. Ori ce şef de echipă, de serviciu sau director este un conducător. Este normal că trebuie să fie priceput în branşa sa pe lângă faptul că trebuie să se înţeleagă cu cei conduşi. Deci „nepotismul” este cel mai mare duşman al eficienţei deoarece ridică în posturi de conducere oameni nepricepuţi care au alte interese decât cele ale colectivităţii conduse.  
 
În general acei dintre semenii noştri care ar avea capacitatea să conducă sunt numiţi lideri.  
 
Un lider este un om cult, puternic, cinstit, sincer, capabil ca prin cuvânt să capteze atenţia ascultătorilor şi să insufle imbolduri. Educaţia sa este bazată pe etică, credinţa în Dumnezeul său care poate fi şi natura, şi pe muncă. Dacă nu „trăieşti ca să munceşti” nu ai puterea necesară a fi lider. Un lider se dăruieşte cauzei pe care o propagă. Crede în ea din tot sufletul şi are astfel capacitatea de a insufla încrederea până la sacrificiul suprem oricărui ascultător. Numai un răuvoitor pleacă de la discursul unui adevărat lider cu părerile cu care a venit. Ponta ar putea fi lider dacă nu ar pare prea slab, prea cu capul plecat, dar Ceauşescu a fost un puternic lider cu toată bâlbâiala sa agramată.  
 
Au fost exemple spontane deoarece nu este vreo strânsă legătură între lider şi politician. Totuşi, mas-media înregimentată consideră lideri exclusiv oamenii politici dese ori gratulaţi neadecvat cu acest titlu.  
 
Ca să cânt în struna acestui mijloc de difuzare în masă a ştirilor, voi considera opusul termenului de lider drept politruc.  
 
Toţi care au în mână frâiele conducerii şi nu sunt lideri sunt deci politruci.  
 
Prin politruc se înţelege în general un port-voce, o nulitate care vorbeşte în numele altei nulităţi. De vreme ce şi conducătorul politrucilor, cel care îi comandă se aseamănă cu ei îl gratulez cu acelaşi termen. Toţi, inclusiv, sunt politruci dacă, într-o funcţie de conducere nu au calităţi de lider.  
 
Un politruc poate fi în consecinţă atât un şef de echipă, un director cât şi un deputat „ales” de „popor”. În funcţii mici, până la director inclusiv, un politruc duce de râpă colectivul condus. El poate tot, ştie tot dar nu face nimic. Colectivul este condus din „succes în succes” până la „victoria finală” falimentul inerent cu concedieri în masă.  
 
Politicienii constituie un colectiv aparte.  
 
Să recapitulăm:  
 
Un politruc are reversul calităţilor unui lider. Nu le înşir spre a nu folosi cuvinte tari. Caracteristic pentru un politruc este însă gura spartă.. Vorbeşte frumos dar nu crede ceeace spune. Pierde atenţia ascultătorului care totuşi îl urmează, îl ovaţionează dar fără convingere. În măsura în care politrucul îşi însoţeşte vorbele deşarte cu cadouri sau cu ameninţări mai mult sau mai puţin mascate este ascultat.  
 
Spre deosebire de un lider din care emană prestanţa, în faţa căruia nu poţi fi nerespectuos şi simţi cu toţi porii cinstea pe care ţi-o face adresându-ţi cuvântul, un politruc trebuie să fie însoţit de gărzile sale de corp, nu atât în apărarea sa cât pentru „convingerea” ascultătorilor. Gărzile agită ciomegele, zice-se exclamator. Agitarea ciomegelor, eventual având şi un steag înfipt pe ele, pare publicului mahalagiu apogeul cuvântării, fala reporterilor de televiziune.  
 
Asocierea întâmplătoare a unui grup emulează. Grupul se simte capabil de vitejii pe care individul singular le-ar evita cu dispreţ. Politrucul cunoaşte, în incultura sa, această meteahnă umană şi o foloseşte. Sub influinţa unui politruc grupul devine agresiv, sălbatec şi, de exemplu, mărşăluieşte la vot cântând internaţionala. Ori ce i-ar sta în cale ar avea de suferit. Liderul din contră. Linişteşte spiritele aprinse şi le deschide mintea să judece la rece. Cu alte cuvinte dă rumânului mintea sa de pe urmă.  
 
Uitaţi-vă în jur la manifestaţiile intens mediatizate. Aţi văzut vre-un lider până acum? Mă îndoiesc.  
 
În „marea adunare naţională” respectiv echivalentele de astăzi, un lider vorbeşte calm de la tribună, respectă antevorbitorii chiar dacă prin expunere îi combate cu justificări. Nu atacă persoanele chiar dacă sunt adversari politici. Nu repetă niciodată spusele concurenţei, cică din alt punct de vedere. Din contră acceptă ori ce propunere apropiată de a sa fără a ţine morţiş că NUMAI partidul său poate propune soluţii viabile.  
 
Aţi ales vreo dată un asemenea candidat? Veţi spune că nu cunoaşteţi suficient toţi candidaţii. A cui este vina?  
 
Liderii sunt greu de recunoscut deşi îi întâlnim dese ori. Dar oameni gospodari, colocatari ai comunei care, fără a face avere, gestionează corect avutul moştenit sau dobândit prin muncă avem sub ochi zi de zi. Nu ar fi util ca ei să devină viitori primari indiferent de partidul car âi promovează. Dacă recitiţi „Titanic vals” veţi percepe că adevăratul lider nu trebuie să-şi facă reclamă. Din contră!  
 
Referinţă Bibliografică:
Lider versus politruc. / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1908, Anul VI, 22 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!