Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

România, ziua a treia
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O burtieră galbenă a televiziunii mi-a reamintit istoria. Roata lumii se învârteşte Ce aţi zice de: România anul ZERO ziua a patra, căci a treia s-a sfârşit aseară ca orice efemeră clipă.  
 
România ziua a treia. O zi importantă în care partidele, toate, au încercat să deturneze voinţa populară direct în stradă, similar cum o fac în „adunarea lor”, parlamentul. O încercare nereuşită căci nu a fost sprijinită de minieri ca în tragicul 1990. Sper să fie acordat cinstitul epitet de golan tuturor participanţilor la „plimbarea stradală” din România zilei a treia. „Mai bine mort decât comunist” un vers din imnul golanilor cântat pe baricadele din piaţa Universităţii în iunie 90. Iar astăzi o treime din ţară ar fi, potrivit susţinerii partidului puterii, comunişti. Poate nu chiar comunişti sadea. Pseudo comunişti dar nicidecum oameni cu concepte social democrate dezvoltate de cuplul Marx şi Enghels la primul congres social democrat din Londra anului 1848. Comunismul era pe atunci „o fantomă care bântuie Europa” cum a fost consemnat în „Manifestul Comunist” aprobat de congres. Social democraţia este şi astăzi o bază politică etică şi dreaptă dar în concepţiile şi doctrina marxistă acceptată de toată Europa nicidecum în „partidul personal al lui Ponta şi Dragnea” doar autodenumit social democrat.  
 
Ne aflăm cu toţii într-o situaţie dea dreptul paradoxală. Nimeni nu-şi ia o răspundere deoarece oricine poate fi considerat oricând corupt pentru că a dat sau a acceptat o floare la ziua sa de naştere. Nu est politică ci viaţa curentă. Cum să faci o investiţie care, mică cum ar fi dar creează câteva locuri de muncă, dacă orice autorizaţie este legată de atenţiile uneori cerute direct. Totul lâncezeşte iar economia ţării este înfrânată datorită fricii. Mi-e frică şi de umbra mea. Asta-i traiul curent pe care-l duce naţia de urmaşi ai mândrilor Daci. Pe de altă parte nici birocraţia amplificată de teama funcţionarilor de a nu acorda cumva o favoare interpretabilă nu îmbunătăţeşte crearea locurilor de muncă. Funcţionarii nu mai aprobă nimic cerând cele mai nefireşti acte de justificare. Episodul „cătuşe” mult reliefat de mas media nu „mulţumeşte” populaţia ci din contră, amplifică teama. „Mâine pot fi eu încătuşatul” îşi spune cel mai drept om. Corupţii nu se tem. Au cu ce plăti cătuşele de catifea folosite pentru ei. Şi nu-ţi poţi deschide sufletul în lipsa încrederii care, din necesitate, nu mai poate fi acordată nimănui.  
 
Poporul, prin reprezentanţii săi mai sensibili, insensibili sau inconştienţi, de cca. 1% ieşiţi în stradă în primele zile ale României anului zero, cere eronat suprimarea politicianismului generator de corupţie. Este oare logic?  
 
Da! Împotriva corupţiei generalizate.  
 
Nu! La suprimarea politicului drept concept al conducerii societăţii. Fără partide şi în consecinţă fără politicieni ar domni un haos, nicidecum traiul demn, decent şi îmbelşugat în care-ţi poţi creşte în linişte progeniturile ce duc mai departe în timp România şi tradiţia de Dac romanizat. Acesta întinde uneori mâna pentru un codru de pâine dar nicicând nu pleacă capul.  
 
Părerea mea, dacă interesează pe cineva, ar fi: Partide cu demnitatea de om integru vertical şi drept, asociată cu investiţii pentru crearea locurilor de muncă. Sub imperiul unui slogan similar văd o înflorire a ţării şi bunăstarea poporului. Un asemenea partid a fost, din păcate a fost subliniez, partidul liberal.  
 
Poporul se exprimă la alegerea „Evei” dintre femeile disponibile ca soţie. Nu are alternative. Astfel politicienii se aleg „prin voinţă populară” aşa cum le sună interesele particulare nicidecum cele ale votanţilor. Şi nu uită să amintească numărul de votanţi drept justificare a aprobării unei legi evident ruptă de interesul naţiunii. Politicul se apără contra intervenţiei populare după alegeri. Dese ori agresiv.  
 
A trecut un sfert de veac de când comunişti sadea, dar cu chip mai uman, au redactat actuala constituţie menită să păstreze pe veci comunismul. Prin „legea legilor” redactată atunci politicienii apărau dreptul lor dictatorial de a reprezenta exclusiv „interesul şi buzunarul poporului”. Doar şi ei fac parte din popor astfel că interesul personal este ridicat la nivel de interes general. De aici apare corupţia aproape generalizată. A fi „reprezentant al poporului” nu este nici măcar o sinecură. Statul nu poate asigura un venit similar cu cel pe care piaţa liberă îl poate oferi unui om bine pregătit. În consecinţă un om cinstit nu este interesat să devină parlamentar. Meseria de politician nu este însă căutată pe piaţa economică. Vrând nevrând politicanul de vocaţie acceptă a deveni politician ca să nu moară de foame. Vă mai miră că odraslele politicienilor devin tot politicieni?  
 
Legal nimeni nu poate interveni cu nimic în hotărârile, uneori interesate, ale parlamentului. De asta există constituţia. Parlamentarii legiferează în spatele paravanului constituit de această lege a legilor şi nici măcar preşedintele ţării nu poate intervenii.  
 
Până când?  
 
Noul Preşedinte şi-a început preşedinţia sub sloganul „Stop şi de la capăt”. Dar nu are posibilitatea să-şi respecte cuvântul deşi crede cu sinceritate în necesitatea fizică a acestei sintagme. De fapt nu are cu cine deoarece poporul nu are încredere nici în partidul sub auspiciile căruia a candidat.  
 
Ei bine, un profesor în Drept Constituţional, un stâlp de bază al intelectualităţii române, a dat soluţia.  
 
Poporul, în rolul său de legiuitor absolut, poate cere modificarea constituţiei eventual efectuată, în afara parlamentului legislativ de către o „adunare constituantă”  
 
Sugerez preşedinţiei să se consulte şi cu acest reprezentant autorizat şi competent al întregului popor capabil să dea soluţii eficiente.  
 
Istoria a consemnat în revoluţia franceză un asemenea caz prin care constituţia ţării a fost înlocuită radical cu una nouă în anul zero al Franţei postrevoluţionare. Dar 10 ani de republică a costat Franţa mai mulţi ghilotinaţi decât morţii din toate războaiele împăratului Napoleon care i-a urmat Liderii republicani se mâncau între ei folosind ca armă constituţia.  
 
Este cazul să învăţăm din experienţa lor. Bineînţeles fără etapa ghilotinei generalizată în primii ani ai Franţei noi. Anumiţi politicieni ne-au făcut multora nedreptăţi ne neuitat. Dar asta nu ne justifică să cârtim şi să ne răzbunăm. Eu doresc numai binele şi duşmanului meu. Sunt creştin!  
 
Nu-mi rămâne decât să urez o numai bine noii România pe care o trăim astăzi în anul zero după noua revoluţie.  
 
Lista revendicărilor culeasă în a treia zi a României noi este mult mai mare decât aceea făcută în 89 la Timişoara. Am studiat-o cu atenţie. Marea majoritate se referă la simple reglementări la dispoziţia unui primar sau ministru. Foarte puţine ating nivele înalte ale conducerii de partid sau guvern. In ansamblul lor toate se reduc la inexistenţa răspunderii personale a decidentului.  
 
Da! Datorită fricii faţă de repercusiuni, uneori accentuată de şeful ierarhic timorat omul îşi consideră în joc jobul şi hrana de toate zilele dacă ia o hotărâre. Dacă nu-i pe placul şefului? Ori jobul incumbă soluţionarea problemei prin decizie proprie pe care nu are curajul să o ia. Consecinţa respectă „instrucţiunea de aplicare” şi în dunga foii. Mai pretinde dese ori acte suplimentare inventate de frica sa. Mortul este acoperit de pământ, viul de hârtii. Nimeni nu-i spune şefului că-i prost deşi constată aceasta. Şi execută prostia devenită „preţioasă indicaţie”. Obicei, din păcate moştenit făcut chiar de oameni foarte bine pregătiţi profesional. Nimeni nu mai are verticalitate. Chiar nimeni deoarece şi deputatul legiuitor are un şef. Dese ori omul îşi mai permite un lux. Spune şefului ce-i face plăcere să audă dar face după capul său. N-ar fi rău dacă face ce trebuie, ce-i spune raţiunea sau inima. Dar are curajul necesar? Reţin că eu aveam frumoase realizări pe timpul dictaturii prin faptul că puteam convinge şeful că el a dat dispoziţia executată de mine. Şi, de regulă şeful său îl lăuda. Am ajuns într-atât încât şefii nu-mi mai explicau cum să respir. Îmi transmitea sarcina şi mă lăsau să mă descurc. Şi nu o făceam politic ci tehnic. Azi presiunea politică nu mai este chiar împotriva firii. Dar omul mai votează cum spune şeful şi nu conştiinţa sa. Aparent nu are conştiinţă, onoare, cunoştinţe. Practic execută comanda milităreşte chiar atunci când implică cunoştinţele speciale pentru care a obţinut jobul. Este o curioasă degradare a fiinţei umane. Cu alte cuvinte oameni pe funcţii înalte execută sarcina ca un robot la apăsarea pe buton. La ce mai poartă cap pe umăr?  
 
Practic aici constă adevărata problemă care ne stresează activitatea curentă. Fără curriculum impus profesorul ar preda mai fluent iar elevul ar fi mai bine pregătit. Dar elevul mai trebuie examinat iar obligaţie este ca toţi elevii să răspundă în cor, cu aceleaşi cuvinte în acelaşi timp, plagiind răspunsurile tipizate. Este doar un exemplu dar viaţa pune probleme similare în cele mai variate situaţii. La urma urmei şi furtişagurile reduc calitatea lucrării. Dar nu din această cauză autostrada trebuie refăcută aproape imediat după tăierea panglicii. Să nu fetişizăm corupţia. Nu zic există şi oameni coruptibili dar fuga de răspundere este un factor mult mai activ, iar asta pretinde nu o legislaţie nouă ci o educaţie mai corectă.  
 
Noul preşedinte pare a avea încredere in spusele şefilor de partide cu care discută. Deie Domnul ca încrederea să nu-i fie înşelată. Ar fi rău pentru el, dar şi pentru ţară.  
 
Pe de altă parte conlucrarea partidelor este mai importantă decât orgoliul primului care a propus soluţia. Ce contează că albi sau roşii au vopsit gardul. Gardul arată bine indiferent de culoarea folosită. De ce să găsim motiv de ceartă?  
 
Actualul prim-ministru interimar este ALDE deşi domnul preşedinte a fost ajutat în alegeri de PNL. Este o întâmplare sau un deziderat potrivit căruia ALDE ar fi continuatorul tradiţiilor liberale? Problemă de adânci analize politice făcute de antene şi surate. Cred că ar fi doar omul potrivit locului. Deie Domnul să am dreptate  
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
România, ziua a treia / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1771, Anul V, 06 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!