Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015        Toate Articolele Autorului

A face bine
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cu forţa!  
 
Fereşte-mă Doamne de prieteni şi cei ce-mi vor binele căci de duşmani şi oameni de rău mă pot feri şi singur. Dictonul din strămoşi a trebuit să fie completat cu ceea ce se numesc astăzi „oameni buni” care, cu voie sau de nevoie mă alimentează cu agheasmă. Apa nu e bună că rugineşti. Dar parcă vinul ar fi mai bun!  
 
Da! Îmi vor binele dar îmi fac viaţa amară.  
 
Să-i luăm pe rând:  
 
Cei cu potcap. Popi de le mai zice. Omul îşi duce greu traiul că mulţi sug la hărnicia sa. Nu mai pridideşti cu treburile casei şi ale ogorului dar nimeni nu-ţi cumpără produsul, păpica culeasă pe câmp sau ţesută la război că „n-are reclamă!”. În loc să mai domolească dorinţa de îmbogăţire a omului rău care te asupreşte popa loveşte în tine şi mai rău. Vezi Doamne Dumnezeu primeşte în raiul veşnic numai pe ce care se roagă şi ţine post, nu pe proştii care muncesc. Un mod de a vedea viaţa. Un punct de vedere. Dar cred că ai ajunge nai uşor în rai dacă ai face ce face popa şi nicidecum ce te sfătuieşte. Se teme oare să te aibă în rai alături cot la cot când nu poartă potcap şi te sfătuieşte deandoaselea?  
 
Cei cu şapcă. Politicieni foşti şi actuali de le mai zice. Ştiu pe unul Ilici Iliescu care mare şi tare o fost pe vremea împuşcatului şi mare şi tare o devenit după. Ilici ne învăţa să tăiem coada câinelui cm cu cm, nu dintr-o dată. Si aşa fac mulţi, mulţi! Un parlament întreg. Ştiţi parlamentul unde parlamentarii parlamentează adică spun palavre ca la circ. Ei tare-ţi vor binele. Fac legi pe buzunarul poporului că doar şi ei sunt din popor că n-or fi căzut aşa din lună direct în scumpa noastră România. Cu decenii în urmă, pe timpul mineriadelor, ţara avea nevoie de drumuri şi autostrăzi. Japonezii s-au oferit să le facă dar şepcarii au spus „nu ne vindem ţara” şi drumuri şi autostrăzi ne mai trebuie şi astăzi. S-au făcut, nu zic. Anual se tăiau panglici pentru câţiva km când nouă ne trebuiau sute şi chiar mii. Fără autostrăzi nu vin mult aşteptaţii „americani” cu investiţiile lor care creează şi fabrici, adică locul de muncă pentru viitoarea populaţie a raiului care posteşte şi se roagă de nevoie, nu de voia popilor. Culmea este că după panglica tăiată pentru inaugurare cu ocazia sărbătorilor electorale în care şi poporul mai capătă câte un mic şi o căldare goală (votantul ar vrea-o plină cu ţuică, dar mai va!) autostrada se reface din rărunchi ca să aibă şepcarul şef ocazia să mai taie o panglică, două. Din păcate pe banii care ar fi mai bine cheltuiţi pe locuri de muncă. Prea devine înghesuială mare în rai ca automobilele de pe străzile Bucureşti-ului. De unde oare are poporul bani de automobile? Le dă Domnul mulţumit de postul negru şi rugăciuni? N-are omul bani de papă, taxe şi trebuie ajutat social suficient însă să-şi facă case cu turnuleţe şi să cumpere „cele mai ieftine” automobile de mii de cai putere. Şi asta România, în ţara semnelor de circulaţie înscrise direct în caldarâm de bune ce sunt, cele mai scumpe şosele ale Evropei.  
 
Şi în final cravatiştii. Da! Purtătorii de cravate de le mai zice intelectuali. Vai ce bine vor ei tuturor poporanilor, votanţi sau nu, de crapă de ciudă şepcarii. Ei conduc corul reclamei comerciale fără de care n-ar exista cumpărători de pâine şi atât, că poporanii mănâncă pâinea goală. Numai popii şi şepcarii îşi mai pot permite ceva icre negre pe ea.  
 
Vezi Doamne pâinea, zahărul şi grăsimea face rău sănătăţii, mai ales dacă le amesteci într-o prăjitură. De-ar fi numai atât nu-i bai. Iubitul popor de votanţi, naţiunea, Vax Populi tot nu are bani pentru zahăr şi ulei. Dar tot nu mor oamenii sănătoşi tun. Din contră. Suferă de mii de boli cauzate în special de inaniţia sărăciei. Poporul nu vrea locuri de muncă deoarece nu ar mai avea timp să se pregătească pentru veşnicul rai din lumea de apoi. Şi de aceea este „strict” necesară reclama comercială să ştie tot omul ce nu-şi poate permite să cumpere. Dar nici magazinele nu gem de mărfuri nevândute. Singura apă sănătoasă este aceea de Borsec, puţin sifonată la Cuca Măcăii unde se umplu sticlele. Toate celelalte sunt cel mai mare pericol pentru sănătate inclusiv apa de robinet care, cică, te trimite direct în rai dacă ai postit suficient.  
 
Tot cravatiştilor şi reclamei comerciale le datorăm şi unele „fapte de bine” de care ne izbim la tot pasul.  
 
De exemplu o mamă dezaxată se leapădă de propriul copil. Ea ştie de ce. Spre binele acelui copil el nu poate fi înfiat de către o altă mamă care-şi doreşte un copil iar răul Dumnezeu al popilor nu i-l oferă. Ea ar avea mijloacele necesare să-l crească aproape ca-n rai Dar … binele copilului trebuie dovedit cu acte şi acte până ce copilul moare copil, de trai prea bun.  
 
Omul de bine ţine la viaţă. Da! Cât este sănătos, cât îi este bine. De foame, de plictiseală mai face câte un bebeluş după un chef de pomină. Asta-i viaţa pentru el. Chiar dacă-n restul timpului trage mâţa de coadă la propriu şi la figurat. Să aibă, mâţa măcar, de ce să miaune că el tace de foame. Dar ferească-te Dumnezeu de o boală pentru care medicina nu are încă leac sau acesta este prea scump pentru societatea care ajută social. Un asemenea sărman om face umbră patului pe care-l foloseşte numai spre a suferii. El roagă din toată inima Domnul Dumnezeul său să-l cheme în rai sau iad după faptele săvârşite cât mai era sănătos. Cravatistu l-ar putea ajuta. Face însă o „faptă bună” în aceea că-l lasă să sufere fără a-i acorda măcar medicamente de alinare a durerilor.  
 
Ce să mai zic de dificultăţile pe care spiritul de proprietate îl aduce întregii omeniri. Presupun că Dumitrescu a găsit un mijloc eficace de însănătoşire a cancerului. Acest mijloc devine proprietatea lui şi speră să facă avere mare prin desfacerea sa. Dar nu are bani să-l fabrice. Un altul ar avea banii necesari dar Dumitrescu nu lasă bănoasa afacere din mână. Şi aşa mai mult de 10 ani produsul atât de necesar nu iese pe piaţă. O faptă bună? Judecaţi deoarece, uneori, aveţi un cap proprietate proprie la dispoziţie.  
 
Uitaţi-vă în jur. Veţi observa mii şi mii de „fapte bune” care împiedică oamenii să trăiască bine. După mine cea mai nedemnă este împiedicarea omului de bună credinţă să muncească prin făgăduirea raiului dacă foloseşte tot timpul ca să se roage, că post va ţine de nevoie, sau prin împiedicarea politică a creării unei fabrici care oferă păpică şi mult visata desfacere ocazionată, cică de reclamă, miilor de locuri de muncă.  
 
Cred că am trăi mai bine dacă mulţi „făcători de bine” s-ar abţine. Tot ce faci din obligaţie nu iese bine  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
A face bine / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1760, Anul V, 26 octombrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!