Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015        Toate Articolele Autorului

Impresii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Un titlu cam larg pentru un eseu. Redau impresii ale mele generate de expresii care încă nu au devenit celebre. O simplă meditaţie ascultând relatările unui om de seamă.
In speţă un academician român Mircea Maliţa[1] matematician, eseist bard al culturii, a început interviul dat TVR cu expresia „Ce nu este traducere este plagiat”  
 
Cine este Mircea Maliţa? Cum de-şi permite să se caracterizeze singur plagiator în rolul său de autor autohton a zeci de lucrări cu rezonanţă mondială în multe ramuri ale ştiinţei?  
 
Poate fi un politician al regimului dictatorial apus să fie astăzi om de referinţă, membru plin al Academiei Române? Pare o absurditate, mai ales omul ce a cucerit prin gândirea sa însăşi dictatorul care i-a încredinţat cele mai importante îndeletniciri, aceea de reprezentant plenipotenţiar al ţării în SUA şi la Clubul de la Roma.  
 
Dar acest Om (cu majusculă meritată) gândeşte ciudat şi pentru epoca de „bunăstare şi unire socială” pe care o trăim astăzi. Vârstnic, aproape 90, dar ar putea conduce cu onoare şi astăzi Afacerile Externe ale ţării. Nu a aflat premierul de el? Doar politic au aceeaşi doctrină, deoarece minciuna nu este o prevedere doctrinară ci numai statutară. Da minciuna şi înşelătoria sunt astăzi prevederi statutare pentru multe partide care se tem că un Om ca Mlaiţa ar da peste cap aproape toate statule partizane. Este doar o impresie a mea. Nu mi-o luaţi în nume de rău, mai spune nevrute omul la nevoi şi nu s-ar spune că suntem departe de ele.  
 
M-am luat cu vorba şi nu am terminat caracterizarea acestui Om din afirmaţiile sale. Domnia sa susţine că Sadoveanu, pe care l-a cunoscut nu numai din opera sa, ar fi fost „cel mai mare povestitor şi totodată cel mai tăcut”. Ei se înţelegeau între ei prin lungi tăceri bazat noţiunea indiană de comunicare prin meditare. Maliţa din contră a fost politician de mare carismă. Noroc că politica externă era ţinută secretă pe vremea dictatorului altfel i-ar fi găsit nod în papură deoarece ascultătorii nu adormeau la discursurile sale. Cred că şi astăzi ar concura cu Crin dacă i s-ar da ocazia.  
 
Pe timpul dictaturii ceauşiste s-a scris mult despre Clubul de la Roma un club ale înaltei oligarhii cu tema postmodernismul cu limitare a populaţiei nu şi a cunoştinţelor, care milita, între altele, pentru reducerea populaţiei globului. Eu i-aş rezuma această preocupare prin propoziţia – cine nu respectă reclama comercială este inutil societăţii – Ceauşescu înţelegea această preocupare ca justificare a activităţii sale punitive asupra claselor sociale „duşmane ale socialismului” în special a intelectualităţii. Dar nu s-a orientat în persoana reprezentantului său în club. Domnul academicianul Maliţa avea intuiţia să înţeleagă ce vor cele două părţi şi înţelepciunea să împace capra cu varza. Ce vrei, diplomat înnăscut care în plus mânuieşte şi condeiul.  
 
Progresul tehnic se face în defavoarea omului. Aerul condiţionat, mijloacele de deplasare şi alimentaţia cea de toate zilele nu s-au îmbunătăţit decât în defavoarea sănătăţii. Omul nu mai poate căra saci. Şi ce este rău în asta? Păi presupun un cutremur mondial care dărâmă toate fabricile globului. Omenirea scapă cu viaţa, dar pe cât timp? De unde chibritul cu care să aprindă focul, de unde paharul cu care să ducă sănătoasa apă de izvor la gură că-l dor şalele dacă s-apleacă? Unde găseşte ţigări dacă PolMol nu mai fabrică? Readus în epoca de piatră omul dispare. Studiul „postmodernismului” care, după un „STOP şi de la capăt” nu numai în politică, ar reapropia omul de natură prin ecologizarea în special energetică. O treime din resursele oraşului civilizat” este folosită exclusiv pentru reclamă comercială absolut inutil. Omul vrea bun şi ieftin, dar realizează mult şi prost. Nimeni nu poate cere să închid uzina electrică. Dar să sufli în lumânare când soarele dă lumina necesară este de bun simţ pe care mulţi nu-l au.  
 
Ne trebuie arme ca să ne apărăm de hoţi. Americanii au arme cu care să se apere dar hoţi tot mai există, De ce? Deoarece resursele globului nu sunt corect repartizate. De ce unul să aibă ce nu-i trebuie iar altul să-şi ducă traiul cu un codru de pâine, dacă-l are!  
 
Hoţul şi înţeleptul se nasc proşti din femeie. Societatea îi face în cei 7 ani de-acasă hoţ sau înţelept. Animalele n-au evoluat în două picioare, cu orizont lărgit. Dar nici nu au hoţi. Poate nici înţelepţi dar trăiesc bine şi fără ei.  
 
Legea drepturilor omului de care se face azi atâta caz este o aberaţie „umană”. Nu pot exista drepturi separate de îndatoriri. Am dreptul la apa de izvor dacă şi numai dacă mă înjosesc să apropii gura de cea. Cu nasul sus pot muri de sete cu toate legile dreptului sau stângului.  
 
Oare există o apă mai bună decât altă apă? Bineînţeles apa de Borsec este infinit mai bună decât apa de Harghita. O spune reclama, iar orăşenii cumpără mai scump apa de Borsec deşi au apă la robinet bună doar pentru căţei. Mod de viaţă? Şi pe deasupra eşti om NUMAI dacă crezi în Dumnezeu şi Reclama Comercială? Apoi mai este necesar un Kelner care să toarne Borsecul în pahare. Doar no să te înjoseşti să pui mâna pe sticlă. Ce păcat că nu mori de sete omule, dacă gândeşti aşa. Faci de pomană umbră pe pământ. După mine este voia Domnului ca toţi aflaţi în putere să ducă lingura la gură şi n-o fac, să fie spânzuraţi ca cel care era prea leneş să-şi înmoaie posmagii. Am economisii bombe atomice la propriu ţi la figurat.  
 
Dar să revenim la plagiatul cu care am început.  
 
Da! Ca matematician domnul Maliţa are dreptate. Nu se mai poate imagina un lucru nou şi totul este tradus din limba indianului care a inventat cifra zero sau a arabului de la care am preluat celelalte 9 cifre. La fel în muzică. Nu-i nimic nou sub soare deoarece toate sunetele armonice au fost deja grupate într-un cântec oarecare pe care nu fac decât să-l traduc în alt ritm sau în altă ordine dacă pretind originalitatea. Dar o lucrare ştiinţifică? În Drept de exemplu.  
 
Dacă am tradus spun de unde am luat pasajul. Dar dacă omit?  
 
La urma urmei ce-i plagiatul? Un drept de proprietate nerespectat! Dar ce-i proprietatea? De regulă o temă oarecare pluteşte în aer şi poate fi prinsă de coadă în acelaşi an de mai mulţi care nu ştiu nimic unul despre altul. Proprietar devine primul care-şi face publică această temă. Are acest Drept? Da, este legiferat! Şi ce este Legea? O instrucţiune publică care apără proprietatea. Şi o luăm de la cap.  
 
Nu! Nimeni nu este proprietar nici măcar pe locul de veci în care a fost îngropat. Acelaşi loc va fi folosit după câţiva ani şi de altul. Pe de-o parte. Dar ştiu animalele şi microbii că mormântul este proprietate sfântă? Bineînţeles că NU! Si papă tot ce este de păpat. Dese ori şi oasele Dar omul este om „deştept” şi crede că se sustrage ciclului de transformări naturale precum se sustrage să-şi reamintească legi care nu-i convin.  
 
Ştiţi oameni buni că „dreptul de proprietate este cauza că muriţi cu zile deoarece nu ajungeţi la medicamentul necesar bolii? Există un proprietar care împiedică fabricarea medicamentului de către altul spre a lua pe el un preţ mai acătării, care vă depăşeşte puterile şi daţi ortul popii. Asta-i proprietatea pe care o apăraţi. Eu m-aş lipsi de ia. E tot una dacă locuiesc cu chirie sau în apartamentul propriu cu zeci de încăperi pe care le vizitez din an în paşte. Poate fi mai fericit cel cu casa mai mare? Da! Are mai multă bătaie de cap cel puţin cu impozitele neplătite la casele cu turnuleţe ale „ajutaţilor sociali”  
 
Aşadar tutu-i relativ pe lumea asta. Nu ştiu măcar dacă merită să mai gândim, dacă merită să mai scriem că tot nu are nimeni timp să citească de atâta muncă şi muncă de nu-i mai dă de capăt.  
 

[1] Mircea Malița (n. 20 februarie 1927, Oradea) este un matematician, eseist, academician, politician comunist, autor, diplomat (ambasador în SUA și director al Bibliotecii române din New York), profesor universitar român.  
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Impresii / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1736, Anul V, 02 octombrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!