Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Divinitate sau Idol
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Doar câteva clipe au trecut de când fostul Ministru de Externe domnul Teodor Baconschi s-a terminat un interviu transmis pe TVRHD. Am ascultat minunate aprecieri asupra vieţii narate de un „fost” politician cu pregătire teologică. Marcantă a fost afirmaţia că lumea virtuală în care, mai ales tineretul, se cufundă din ce în ce mai adânc, generează idoli care vin în contradicţie cu Divinitatea. 
  
Fiecare dintre noi, indiferent de religia pe care o declară, crede în idolul său care poate fi Divinitatea, natura sau învăţătorul acceptat ca îndrumător al vieţii. De cele mai multe ori idolul este împins în conştiinţa noastră prin aşa zisa „credinţă oarbă”. Însăşi Divinitatea beneficiază de o propovăduire care, cel puţin mai în trecut, era sprijinită de un puternic organ represiv „Sfântul Oficiu” care impunea cu „forţa purificatoare” a focului apartenenţa la colectivitatea Creştină. Omul trebuia să „creadă” nicidecum să „cerceteze adevărul” propovăduit de reprezentanţii Bisericii. Ştiinţa şi noutăţi tehnologice erau, şi întrucâtva mai sunt, numai entităţile relevate de Divinitate sfinţilor Preoţi care, apoi, le dezvăluia largii turme de credincioşi. Mulţi oameni de ştiinţă au plătit cu viaţa contrazicând întemeiat „relevatele Divine”. 
  
Este frumos, este demn, este uman să-ţi formezi imagini ale lumii trăite, chiar şi după moartea fizică. Limitările alimentare permanente sau temporare, mai severe sau mai îngăduitoare impuse colectivelor religioase nu pot fi decât sănătate curată ferind credincioşii de multe boli de specific local. Nu a fost însă confirmat statistic că acei credincioşi care ţin posturile ar trăi mai mult. Culmea este chiar că „învăţătorii spirituali ai credinţei” nu respectă cele propovăduite credincioşilor şi trăiesc, în păcat permanent, mai mult decât oiţele lor pe care le îndrumă pe căile credinţei. 
  
Aceste defecţiuni se regăsesc la tot ce se referă la Divinitate indiferent dacă este unică, eventual sub trei forme, sau poli-reprezentată printr-un şef şi o mulţime de subordonaţi specializaţi precum religiile antichităţii. 
  
Zeii antichităţii şi religii monoteiste precum Brahmanismul sau Mahomedanismul , chiar şi Iudaismul susţin şi propovăduiesc că ştiinţa reprezintă căutarea divinităţii şi găsirea ei prin realizările naturii în multitudinea entităţilor vii sau nepurtătoare de viaţă. Acest concept nu este acceptat de religiile specific europene generate de la Roma sau Constantinopol. Mai există unele concepte universale neacceptat de unele religii creştine. De exemplu „munca”. Ortodoxismul propovăduieşte abţinerea de la muncă în folosul rugilor către Divinitate pe când aproape toate celelalte religii susţin că „Divinitatea ajută numai pe cei care se ajută singuri” Ori auto-ajutorul invocat nu poate fi decât munca asiduă în „sudoarea frunţii” aşa cum Dumnezeu a hărăzit perechii Adam şi Eva la izgonirea din rai, nicidecum ca pedeapsă ci ca să redobândească avantajele raiului pierdut. 
  
Idolii de astăzi sunt, într-un anumit sens, reversul medaliei Divinităţii. Cât timp ei sunt plantaţi în conştiinţa umană au toate atributele unei lesnicioase respingeri. Astfel dictatorul Stalin a afirmat în „operele” sale devenite braşoave: „Vă închinaţi Domnului Dumnezeului Vostru cerând-ui pâinea cea de toate zilele. Mai bine munciţi sub îndrumările mele şi vă voi oferi, în afara pâinii şi votca ţiitoare a vieţii.”. O nouă Divinitate impusă care oferă mai mult din plăcerile omeneşti. Aţi acceptat-o ca Divinitate? Afluxul de oameni reveniţi în sânul Bisericii după abolirea greilor ani ai „binecuvântării comuniste” dovedeşte că NU!. Deşi raiul pe pământ mai este departe, foarte departe, datorită unor sechele şi concepţii reprobabile rămase de pe acele timpuri, precum auto-remunerarea din bunul „nostru, al tuturor oamenilor muncii” cum era considerată proprietatea. 
  
Există şi idoli acceptaţi de bună voie. Acesta ar putea fi manelistul care mi-a mângâiat inima cu cântările sale şi doresc din inimă să fiu asemenea lui. Sau poate un om ca Teodor Baconschi care ne-a oferit perspectiva unei vieţi politice dusă pentru alegător în condiţiile unui teolog care nu ne minte cu „viaţa de apoi din rai” plătită astăzi cu posturi şi lipsă de răspundere cauzată de dispreţul faţă de muncă. Manelistul, ca şi fotbalistul devenit erou demn de a fi urmat în viaţă şi-au bazat viaţa pe muncă asiduă şi ne pot servi ca îndrumători ai propriei vieţi în care Divinitatea ne va fi prietenă deoarece ne ajutăm cu propriile forţe. 
  
Un bun sfat valabil tuturor: Faceţi ce face popa care trăieşte în păcat şi nu respectă posturile dar şi ceea ce face manelistul, fotbalistul sau învăţătorul care, muncind peste poate ne pot face viaţa mai suportabilă prin exemplul dat. Internetul vă oferă mulţi idoli care, prin munca lor devin cunoscuţi şi un exemplu de urmat. Munciţi ca ei iar, dacă inima vă cere, aduceţi şi obolul Divinităţii prin cinste şi bunăcuviinţă. În nici un caz nu daţi sărmanului un ban, ochiul dracului. Dacă vă sugerează milă mizeria pe care singur şi-o atribuie, oferiţii o pâine. Dumnezeu vă va răsplăti. 
  
Referinţă Bibliografică:
Divinitate sau Idol / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1718, Anul V, 14 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!