Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Poveste pentru mămici
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ştie bebeluşul să numere? Dacă nu, învaţă-l pe degeţele după supt. Are cinci degeţele drăguţe la fiecare mânuţă. Treabă de Ileană Cosinziană. Feţii frumoşi de astăzi au şi alte preocupări în afară de lupta cu zmeii sau cu curtarea Ilenelor. Unii se mai preocupă şi de … geometrie. Ce-o mai fi şi aia?  
 
 
 
A fost odată, de mult …./ că de n-ar fi nu s-ar povesti!  
 
Ionel, fiul împăratului Roşu tocmai terminase facultatea şi şi-a propus să facă o călătorie în timp, pe la reperele întâlnite în studiu, spre aşi aprofunda cunoştinţele. În drumul de la biblioteca unde tocmai predase toate cărţile împrumutate pentru examenul trecut cu succes, spre locuinţa sa întâlni la colţul cu strada Toamnei două entităţi ciudate care i-au tăiat calea rugându-se: „ Ionel, ia-ne cu tine! Poate îţi vom fi de folos în călătoria pe care o începi”  
 
  • Dar cine sunteţi voi?
  • Nimeni şi Nimic s-au recomandat ei făcând câte o plecăciune
  • Şi ce aşteptaţi de la călătoria mea?
  • Pe nimeni şi nimic. Dar ştim că ne vei folosi cu succes.
  • Bine! Urmaţi-mă.
Ajuns acasă, Împăratul Roşu şi familia l-a felicitat călduros pentru examenul tocmai luat. Apoi tătic l-a luat deoparte întrebând:  
 
  • Cum înţelegi să-ţi petreci ultima vacanţă?
  • Cum am mai discutat. Sper să-ţi ţii promisiunea cu referire la calul de foc.
  • Te-ai împrietenit cu el?
  • Bineînţeles. I-am dat, după sfatul bătrânesc, tabla cu jeratic aprins şi s-a înzdrăvenit. M-a ridicat în cele şapte ceruri de mulţumire, Aşteaptă însă aprobarea ta.
  • Ei bine o veţi avea împreună cu binecuvântarea mea. Vă recomand să începeţi cu începutul. Calul cunoaşte scurtăturile necesare. Nu este cazul să porniţi chiar din epoca de piatra. Multe aventuri am trăit şi eu alături de acest cal. Dar de altă natură.
  • Aşadar dă-mi voie să-mi iau rămas bun de la tine şi familie şi purced să aprofundez secretele geometriei afine.
Zis şi făcut. Abia a încălecat calul cu Nimeni şi Nimic în buzunarele şeii, ca străzile cu semne de circulaţie în caldarâm specifice integrităţii edililor Dâmboviţeni au dispărut. Se aflau pe un bun drum roman şi se simţea aerul sărat al mării Mediterane. Se apropiau vijelios de Alexandria unde era programată prima oprire cam prin anul 300 ÎC. S-au dus direct la Academie unde sperau să-l întâlnească pe Euclid autorul cărţii Elementele, prima descriere a geometriei pe baze ştiinţifice fundamentate pe 5 postulate care descriu dreapta, cercul şi unghiurile. Despre o discuţie cu Euclid nu putea fi vorba. Dar, cu răbdare şi perseverenţă a obţinut un loc de învăţăcel la un nou curs care dura 2 ani. Da! Doi ani bătuţi pe muchie a învăţat temeinic fundamentele geometriei şi, cu toate că le învăţase în copilărie, le-a înţeles mult mai aprofundat. Avea şi de la cine. De patalamaua oferită nu a făcut caz. Avea diplome mult mai valoroase astăzi. Aşa că şi-a luat calul din grajdul de ocazie cu Nimeni şi Nimic care se plictiseau cu poveşti spuse unul altuia ciclic.  
 
Continuându-şi drumul, cam de două milenii fără un sfert, Ionel al nostru a întâlnit pe bădie Boliay din Târgul Mureş care i-a povestit cum a reuşit el să dovedească că Euclid a formulat cam confuz ceea ce se numeşte „paralele”. Ionel, care le cunoştea acum de la sursă, precizează:  
 
  • Vrei să spui postulatul paralelelor care sună: Două drepte tăiate de o secantă se întâlnesc de acea parte a secantei pentru care suma unghiurilor interne este mai mică decât suma a două unghiuri drepte.?
  • Da! Răspunse Boliay, iar formularea mea este: la o dreaptă se pot duce printr-un punct două paralele şi multe care nu se întâlnesc nici o dată cu ea.
  • Nu văd logica asociaţiei de idei
-Apoi Euclid voia să spună că: printr-un punct se poate duce o singură dreaptă care nu întâlneşte niciodată dreapta de referinţă. Intuia însă că ceva nu-i în regulă şi de aceea a complicat formularea postulatul vorbind despre unghiuri nu drepte.  
 
-Iar tu afirmi că se pot duce mai multe? Ai o dovadă palpabilă? Este greu de contrazis un expert ca Euclid care şi-a demonstrat toate afirmaţiile.  
 
  • De fapt nu-l contrazic pe Euclid. Dreptele precizate în Postulatul 5 de care aminteşti se întâlnesc sau nu funcţie de un unghi. Dar cine spune că sunt unicele care se întâlnesc sau nu? Poate Playfaire care s-a grăbit în enunţare! O mică, mică eroare tot s-a strecurat la Euclid dar din necunoaştere. Pentru el nimic era nimic, astăzi adunând nimic peste nimic faci milionul şi ajungi la puşcărie. (Nimic care a auzit vorba despre el a scos capul din buzunarul şeii şi mi-a şoptit: „minte! Din nimic nu poţi face decât nimic. Milioanele se fac datorită lui Nimeni care oferă ceva mai mult decât nimic) Despre paralele vorbeşte numai în partea pragmatică a geometriei cu ocazia diferitelor construcţii grafice. De fapt axioma paralelelor a fost tradusă mai accesibil de John Playfair astfel: Printr-un punct exterior unei drepte trece exact o paralelă la dreapta dată. Eu am demonstrat că această axiomă, nu postulatul lui Euclid, nu corespunde adevărului pornind de la un nimic care este puţintel mai mare decât chiar nimic (îl simţeam pe Nimic cum dă din coadă deşi a rămas tăcut la aceste vorbe).
  • Greu de înţeles cu un nimic mai mic sau mai mare. Dumnezeu cu mila!, conchide Ionel.
Cu o oarecare nelămurire, căci nici el nu ştia pe cine să mai creadă, Ion purcede călare mai departe în timp. De fapt pornise pe calea timpului de la începuturile străvechi şi se apropia de zilele noastre.  
 
La nici un an, hop o întâlnire la Kazan, în Rusia, cu Nikolai Lobachevsky. S-au întâlnit la clubul hipic într-o mică demonstraţie cu caii lor. Aflând din vorbă-n vorbă că ar fi geometru, Ionel îl întreabă:  
 
  • Ai auzit de Bolyai şi aberaţia lui despre axioma lui Playfair.
  • Nu ştiu cine-i Bolyai şi nici despre teoriile lui. Dar am şi eu un dinte împotriva lui Euclid.
  • Te pomeneşti că este vorba despre paralele?
  • Cum ai intuit? De fapt şi Playfair a definit paralelele.
  • Şi ce-i reproşezi lui Euclid?
  • Că bagă totul în aceeaşi oală.
  • Nu te înţeleg. Astăzi ai alte mijloace decât el. De ce îl acuzi că nu ştie ce ştii tu?
  • Euclid considera că marea Mediterană este plată ca-n palmă. Or mai ştia şi că marinarul vede corabia de care se apropie începând cu vârful catargului ceea ce adevereşte că oceanul ar fi curbat, o sferă nu un plan.
  • Multe mai vrei să fi ştiut bietul Euclid. Dar ce îi reproşezi efectiv? A fost în fapt un mare geometru ca şi tine.
  • Mult mai mare decât crezi. Dar cu planul a dat-o în bară . El şi-a bazat toată geometria, cu adevărat genială, pe un plan care nu există de fapt.
  • Conteşti planeitatea foii de hârtie pe care tocmai mâzgăleşti cu creionul?
  • Nu! Este tocmai planul lui Euclid.
  • Această foaie cam mototolită, un şerveţel? Dar ce sunt figurile tocmai desenate?
  • Desenez hiperbole şi cum apar triunghiurile pe un hiperboloid. Vezi şaua de pe calul meu?
  • Da are un desen curios pe ea. Pare un triunghi dar cu laturi curbate spre înăuntru.
  • Şaua însăşi este o pânză, o suprafaţă curbată care deformează dreptele în curbe.
  • Figura aia curbată este un triunghi numai fiindcă are trei unghiuri?
  • Da, adică nu! Dar un triunghi desenat pe o suprafaţă hiperbolică arată tocmai aşa deoarece dreptele sunt deformate în curbe. Ei bine, pe aceste pânze hiperbolice poţi duce mai multe paralele la aceeaşi dreaptă.
  • Dar parcă tu ai zis că dreptele sunt deformate de suprafaţa hiperbolică. Cum apar paralele şi încă mai multe?
  • Tocmai de aia!
  • Adică pot duce paralelă la o curbă?
  • Cine a spus o asemenea prostie?
  • Iartă gura păcătosului. Dar Dumnezeu să înţeleagă cum o dreaptă devine curbă după desenarea pe o suprafaţă hiperbolică dar redevine dreaptă spre a fi paralelă cu alta.
  • Normal că ai nelămuriri. Nu cunoşti geometria hiperbolică.
  • Nici n-am cum deoarece trăiesc pe o sferă şi ar trebui să cunosc geometria sferică.
  • Nu râde există şi o geometrie sferică în care însăşi noţiunea de drepte paralele nu există deoarece pe sferă nu se pot aşterne drepte nemărginite.
  • Si geometria lui Euclid este bună doar de muzeu, a fost dată la coşul de gunoi?
  • Iar mi-ai pus în gură vorbe nerostite. Este bună pentru bebeluşi după ce termină cărţile de colorat şi încep să deseneze cestele, zâne şi vampiri.
  • S-o lăsăm baltă. Mai bine dăm mai multă atenţie păhărelului cu tărie. Parcă votcă-i zice. Hai să ciocnim.
  • Noroc!
Încă ameţit după o noapte de somn cu vise grele pline de hiperbole şi hiperboloizi cu paralele multiple zburând în rol de îngeri, Ionel se aşterne la drum. Nu mai are mult până acasă şi va avea ceva de povestit lui tătic.  
 
Dar aventura este încă în acţiune. Nici n-a călărit zece ani când Ionel dă de-un ochelarist cu ditamai barbă de popă. Tocmai pleca supărat de lângă grătarul pe care un întreprinzător conaţional frigea o minunăţie de fripturi. Eram la Paris pe unul din podurile peste Sena  
 
Îl aud bombănind: „Auzi neruşinare, să-mi ceară 1 franc pentru mirosul fripturii pe care am admirat-o. Tocmai mie nemuritorul, adică Academician al Franţei!”. Văzându-mă apoi călare pe ditamai podul pe care mai circulau totuşi şi trăsuri, aşa supărat cum era mă apostrofă.  
 
  • Tinere, te crezi pe hipodrom?
Am descălecat şi luând-ul de braţ l-am invitat să se aşeze la una din mesele de lângă grătar. Strigând: „Două fripturi şi bere! Mirosul te îmbie.” Apoi, adresându-mă politicos:  
 
  • Domnule academician sper să-mi permiteţi onoarea unei mici palavre. Nu sunt încă academician. Dar timpul este în favoarea mea!
  • Mă cunoşti? Veni răspunsul în timp ce se aşeza pe scaunul oferit.
  • Cine nu vă cunoaşte?! Am şi citit din lucrările Dumneavoastră.
Calul a fost dus la capul podului unde întreprinzătorul avea un fel de dugheană cu acareturi. Academicianul da din coadă evident. Cred că de mult nu a savurat o friptură întreagă. Tocmai trecea un porumbel călător care a avut neobrăzarea să-şi facă nevoile pe chelia academicianului. Zbura cam în lungul Sena-i . Amuzat mă întreabă:  
 
-Cunoşti geografia Franţei? Poţi deduce de unde vine şi unde zboară acest porumbel?  
 
-Chiar dacă aş cunoaşte-o în amănunt, ceea ce nu este cazul, este greu să afli intenţiile unei păsări căci drumurile cerului sunt prea variate.  
 
S-a uitat lung la mine, apoi a exclamat:  
 
-De unde ştii ce ştii? Ai ceva şcoală?  
 
-Sunt inginer, dar mă preocupă momentan geometria.  
 
-Care geometrie, euclidiană, sferică sau hiperbolică?  
 
-Abia am făcut cunoştinţă cu ultimele. Cea euclidiană o ştiu din şcoală.  
 
-Mmm…, da! Deci inginer! Cam tânăr să te fi făcut cunoscut. Ştii ce-i o pânză sferică?  
 
-Da! Coaja unui ou. Este convexă pe dinafară şi concavă pe dinăuntru.  
 
  • Dar o suprafaţă hiperbolică?
  • Hiperboloidul ar trebui să fie concav pe dinafară deci convex pe dinăuntru, dar nu am văzut nici unul ca atare. Dar am admirat şaua de călărie şi acoperişul operei din Sidnei care sunt paraboloizi hiperbolici.
  • Nu am auzit de această operă, dar pe cai am călărit şi eu, cu sau fără şa.
  • Nici nu aveaţi cum. Am participat la realizarea sălii de concerte, o arenă cât un stadion de fotbal, peste cca. 150 ani.
  • Glumeşti tinere. Dar înţeleg de glumă. Văd însă că pot discuta cu tine despre teoria mea abia publicată, dar primită cam greu de confraţi.
  • Ar fi o deosebită onoare.
  • Pe faţa exterioară a sferei trăim. Oceanul este o ilustrare la scară mare a exteriorului pânzei sferice, Dar cum îţi imaginezi munţii şi văile create de natură. Ştii cum calculăm noi curbele de nivel?
  • Probabil creaţi imaginar pânze sferice cu diametrul mai mare decât cel pământesc şi urmăriţi liniile de intersecţie.
  • Da tinere. Ai o logică de fier. Interesant este însă că legile matematice folosite in interiorul sferei sunt identice cu cele hiperbolice dar bineînţeles distincte. Probabil ştii ca liniile trigonometrice pe sferă, adică partea convexă a ei, sunt complet diferite de cele hiperbolice folosite şi pentru interiorul sferei.
  • Ar veni cam ca cele două feţe ale aceleiaşi monede.
  • Şi aici ai dreptate. Confraţii mei chiar folosesc noţiunea de pseudo-sferă pentru hiperboloid. Ai auzit despre planul universal U
  • Vag. Ar face parte dintr-o nouă geometrie, geometria afină.
  • Nu am auzit de acest termen. Planul universal nu este decât o sferă cu diametru infinit care îmbracă tot cosmosul.
  • Înţeleg că Dumneavoastră susţineţi că singura curbă primordială este cercul din care derivă hiperbola ca parte negativă (cealaltă faţă a monedei) şi planul prin anularea convexităţii ei datorită razei mari. Dar celelalte curbe precum lănţişorul obţinut prin întinderea unui lanţ din zale sau tractricea adică curba trasată de roţile din spate ale trăsurii la viraje?
  • Nu există nici curbe (pluralul) nici drepte. Există o singură linie curbată car poate avea curbură constantă, cazul cercului, sau variabilă cazul hiperbolei. Ori ce altceva sunt combinaţii de raze şi curburi.
  • Şi cum a fost primită această îndrăzneaţă teorie de confraţi?
  • Nimeni nu mai vorbeşte cu mine. Şi totuşi mai particip în ţinută de gală la şedinţele nemuritorilor. O tristă soartă datorată ingratitudinii umane. Ţin să vă mulţumesc pentru atenţia acordată.
  • Onoarea este de partea mea. Mi-am îmbogăţit cunoştinţele. Şi merită. Sunt sincer.
Călătorului îi stă bine cu drumul! Cu atât mai mult cât călătoria se desfăşoară într-a patra dimensiune.  
 
După nici 100 ani parcurşi un tinerel cu ochelari de savant îl apostrofează:  
 
  • Mişcă-te odată om bun. Ce stai aşa proţăpit în şa de-mi umbreşti planul universal şi nu-l pot transfera cu se cuvine pe planul euclidian!
Abia atunci observă Ionel pictorul care, probabil, picta nucul bătrân la umbra căruia se oprise să se odihnească o clipă. Domnul Nimeni, din buzunarul şeii, scoase capul cu povaţa „Nu te lua cu el, e un nimeni” cam tare aşa că a auzit-o şi pictorul de care tocmai se apropiau.  
 
-Cine zice ăla e! spun copii la joacă. Eu aş traduce-o cam: Orice om vede în interlocutor oglindirea imaginii sale, spuse pictorul cu o privire severă asupra călăreţului care se apropia de el.  
 
Ionel descălecă în apropierea şevaletului fără a da impresia unei curiozităţi jignitoare în a afla ce picta omul. Se opri deci în spatele şevaletului zicând:  
 
-Iertare pentru deranj. M-am oprit în umbra bătrânului nuc spre a admira splendida imagine a naturii fără să observ că vă incomodez.  
 
-Şi ce este cu remarca făcută? Sper că nu vă caracterizează.  
 
-Nicidecum. Sunt perfect de acord cu filosofia enunţată cu această ocazie. Nu vă supăraţi, dar cu ce vă ocupaţi în timpul liber? M-au uimit termenii exprimaţi.  
 
Întrebarea a provocat la pictor un râs sănătos apoi s-a sculat şi a venit cu mâna întinsă spre Ionel.  
 
-Sunt Popescu, medic de familie, iar în timpul liber şi pictor. Daţi-mi voie să vă arăt un răsărit de soare printre ramurile acestui nuc, ultima mea creaţie, încă neterminată datorită intervenţiei brutale a calului domniei voastre.  
 
-Ionel, călător în timp şi spaţiu. Inginer şi uneori geometru. Cred că şi Dumneavoastră agreaţi această îndeletnicire.  
 
-N-aş infirma părerea dumneavoastră. Dar nu am expertiza necesară discuţiei pe acest subiect. Folosesc şi eu cuvinte mondene culese din folclorul pacienţilor.  
 
-Înţeleg că interpretaţi planul universal drept imaginea naturii cu munţi, floră şi corpuri cosmice în fundal aşa cum aţi reprezentat-o pe pânza întinsă pe şevalet constituită planul euclidian.  
 
-Sper că m-am exprimat corect în faţa unui om cu expertiză.  
 
-De ce nu! Mulţumesc de apreciere. Dar cu ce asociaţi planul universal?  
 
-Bineînţeles cu geometria afină care a introdus curba cu rază infinită drept plan şi tratează dreptele ca vectori. Globalizarea geometriei în matematică aduce mari foloase eliminând a priori capitolele devenite tipuri de sine stătătoare atât în geometrie cât şi în algebră.  
 
-Nu foraţi prea adânc în ştiinţele abstracte, Dumneavoastră un mandant al ştiinţelor pragmatice?  
 
-Înainte de profesia de vis absolvită în final, am făcut doi ani la politehnică, tocmai timpul necesar să cunosc domnii Nimeni şu Nimic care, după cum văd vă dau şi Dumneavoastră târcoale.  
 
M-am uitat spre şaua calului de unde, ci doi numiţi au sărit evident fericiţi apropiindu-se de noi. Pictorul, jovial, s-a adresat domnului Nimeni cu întrebarea firească:  
 
-Cine eşti Dumneata domnule Nimeni?  
 
-Sunt nimeni. Nimeni care întotdeauna nu a făcut nimic. Nimeni care întotdeauna a făcut ceea ce nu trebuia făcut. Nimeni care întotdeauna este singurul care-şi asumă răspunderea pentru toţi cei care au făcut dar nu ce trebuia să fie făcut. Cu alte cuvinte sunt ego-ul tuturor celor care din orgoliu sau neştiinţă acceptă îndeplinirea atribuţiilor pe care ştiu că nu le pot face faţă. Totodată sunt echivalentul în persoane a ceea ce prietenul Nimic este pentru cantităţi. De aceea suntem un cuplu de nedespărţit.  
 
Nimic de adăugat. Nimeni s-a prezentat cum se cuvine şi totodată nimeni nu ar dori să devină Nimeni.  
 
Ionel se adresă apoi domnului Nimic cerându-i să se prezinte, folosind cuvintele:  
 
-Domnule Nimic, ne cunoaştem de mai mult timp şi cunosc formele diverse pe care le poţi lua. Dar cine eşti în fond Dumneata? Cum te prezinţi cu cuvintele proprii, neplagiat sau neplagiind?  
 
-Nu aş putea spune ca domnul Nimeni că aş fi simplu nimic. Sunt un nimic mai mare sau mai mic dese ori fiind confundat cu ceea ce se numeşte matematic mulţimea vidă. Zero este zero iar nimic este nimic nu zero. Algebra mă dotează dx, adică o diferenţială şi rezult dintr-o diferenţă de numere care apar egale. Vedeţi că dacă scazi din numărul Pi 3,14 rămâne „mai nimic” dar nu „nimic” deoarece Pi – 3,14 = 0,001 cel puţin deoarece ar fi exact ceva mai mult de 0,015. Am un confrate de inversare. Practic „nimic în tezaur” nu înseamnă că tezaurul s-a golit de bani. Din contră. Nimic în tezaur înseamnă că nu sunt suficienţi bani spre a plăti datoria devenită scadentă deşi din suma de milioane lipseşte numai un ban.  
 
-Vorbeşti despre milioane şi firfirici de un ban. Este , din punctul tău de vedere, o relaţie între ele?  
 
-Da. Relaţia de inversare. Cel mai mare număr pe care mi-l pot închipui se notează cu ∞, infinit sau nemărginire. Cel mai mic număr pe care mi-l pot închipui este 1/∞, numit impropriu 0 sau nimic. Inversul unui număr foarte mare este un număr foarte mic. Dar şi inversul unui număr foarte mic devine foarte mare. Este o corelaţie între ele. Dacă numim cel mai mic număr dx cum am mai amintit există relaţiile: dx = 1/∞ şi ∞ = 1/dx. Matematicienii au o expresie: Te poţi apropia de 0 sau ∞ cât vrei dar nu le atingi niciodată  
 
-Înţeleg. Dar cum putem interpreta aceste valori foarte mari respectiv foarte mici?  
 
-Pentru o valoare mare ea este valoare mare. Ai milioane sau miliarde câştigate sau moştenite. Problema se pune la numerele mici, Ele se exprimă de regulă de o scădere cu forma: D = A – B. Dacă le exprimăm valoric iar A = B rezultă un 0 incontestabil A – A = 0. Dacă însă A respectiv B exprimă valori rezultate din calcul sau ecuaţii zero, nimicul, poate fi mai mare sau mai mic după caz. Este atât de importat acest caz încât dese ori exprimarea unei diferenţe A –B nu este suficientă şi se apelează la o fracţie. Dar îmi depăşeşte nivelul. Eu rămân nimic, dar un nimic mai mare sau mai mic ceea ce pare un paradox.  
 
-Ce legătură ai dumneata domnule Nimic cu geometria?  
 
-Mult mai mare decât îţi vine să crezi. Eu am fost tratat ca nimic mai mare sau mai mic în algebră, capitolul limite. Geometria afină m-a înghiţit cu sau fără voia ei. Până la completarea geometriei cu câmpuri vectoriale, cea mai mică măsură a unghiului a fost secunda de arc. Pe un meridian pământesc apreciat la 40000 km o secundă de arc are circumferinţa de peste 30 m. Un nimic pentru Euclid dar o catastrofă pentru eroarea unui pilot care aterizează pe câmpul arat nu pe pistă.  
 
-Ai dumneata vre-o legătură cu paralelele multiple preconizate în geometria hiperbolică.  
 
-Bineînţeles şi nu numai în ea. Vezi postulatul 5 se referă la o dreaptă şi un punct care nu îi aparţine. Intre punct şi dreaptă există o distanţă d care, cică, rămâne constantă la paralele. Poţi aprecia câte miimi sau milionimi de arc totalizează la infinit distanţa d ?. Toate acestea milionimi de arc reprezintă câte o dreaptă tot paralelă. E la mintea cocoşului!  
 
-Mulţumesc domnule Nimic pentru exprimarea teoriei proprii. Este la latitudinea geometrilor care sunt mai mult de Nimeni să decidă dacă, în lumina geometriei comasate Euclid, Bolyai sau Lobachevski are dreptate.  
 
Spuse în final Ionel care, a mai făcut apoi călare câţiva paşi şi …  
 
 
 
Se simţi brusc strâns de un cleşte pe umărul drept. Mioara se uita mirată în ochii lui şi şopti:  
 
-Ce citeşti? Te văd de-o oră întorcând pagină după pagină. Mi-ai şi zâmbit dar ai rămas de lemn Tănase!, nici o reacţie.  
 
Ionel a închis încet cartea. Pe copertă se putea citi: , Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, scrisă de Galileo Galileii publicată în 1632. A rămas şi el surprins ce citea şi pe unde îi umblau gândurile. Ce vrei, asociaţii de idei involuntare. Dar oare se ascunde vre-un sâmbure de adevăr în supoziţiile formulate?  
 
Viitorul va decide. Dar caii de foc din poveşti încă nu zboară în viitor.  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Poveste pentru mămici / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1713, Anul V, 09 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!