Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Cugetari > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1667 din 25 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

Om şi dobitoc
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sigur că aţi corectat în gând sintagma din titlu. V-ar suna mai bine „om sau dobitoc”. Dacă gândiţi aşa, conţinutul lucrării ar descrie dobitocul între oameni. Ori eu descriu omul între dobitoace ceea ce nu este acelaşi lucru. Puterea conjuncţiei!  
 
Ştim cu toţii ce este dobitocul. Un animal, adică o fiinţă „născută mai devreme” în lumea creată de Dumnezeu. Omul este ultima realizare Divină si nu a fost creat prin cuvânt ci modelat din ţărână de Mâna divinităţii. Se pare că omul ar trebui astfel să fie superior dobitocului. Este cu adevărat?  
 
Un om născut mai devreme este în general un om mai în vârstă. Ori cu vârsta vine şi înţelepciunea. Nu degeaba se spune despre sfatul bătrânilor că ar fi sfatul înţelepţilor iar o vorbă românească, strămoşească, spune că: „dacă nu ai un bătrân, cumpără-l”  
 
Cine este mai bătrân, onorate preot, omul sau dobitocul? După învăţămintele Bisericii dobitocul. Aşadar, deci şi prin urmare dobitocul ar trebui să fie cel mai înţelept, în comparaţie cu omul.  
 
În tehnică este viceversa. Nu poţi compara un televizor din copilăria mea, alb negru, mic şi greu, scump foc cu unul modern, color, tridimensional mare şi totuşi ca un fulg în comparaţie. Dar tehnica face parte din ştiinţe dobândite prin cunoaştere, cercetare. Ori biserica spune desluşit „Crede şi nu cerceta” Trebuie deci să cred că ultima creaţie a Domnului este şi ea cea mai bună precum ultima creaţie a omului. Blasfemie! Compari omul cu Domnul! Iadul veşnic te aşteaptă.  
 
Oricum ai da-o tot nu cazi pe patru labe ca pisica. Filozofie stearpă. Popa cu popii şi spusele lor, dar lasă şi omul cu omul şi cercetările sale fructuoase concretizate în şi prin marea reclamă comercială (40% din timpul de emisie al televiziunii).  
 
Dar ce are reclama cu dobitocul? Mie mi se pare că reclama este o dobitocie a oamenilor. Dar ar fi o insultă a dobitoacelor. Sărmanele dobitoace muncesc ca şi omul spre aşi câştiga cu sudoarea frunţii hrana cea de toate zilele iar, în perioada de rut, au plăcerile procreării. Toate fără reclamă comercială.  
 
Omul ar fi deci superior dobitoacelor deoarece face reclamă comercială. Prefer în acest caz să fiu dobitoc. Sunt sigur că dobitoacele nu întrerup frumoasa poezie scrisă de Eminescu sau concertul cu rapsodiile lui Enescu pentru a se comunica ce Viscas preferă pisicile sau cum să interpretez o zugrăveală cu Zertificat, ce-o mai fi şi acesta.  
 
Poate aveţi dreptate dacă spuneţi că aş fi chiar dobitoc criticând reclama comercială care creează locuri de muncă mai multe decât tot parlamentul cu guvern cu tot.  
 
Ori, dacă eu pot fi dobitoc în concepţia Dumneavoastră, înseamnă că mulţi oameni pot fi concomitent şi dobitoace. De exemplu toţi cei care cred că reclama ar fi o risipă de energie şi bani. Produsele de pe piaţă ar fi mult mai ieftine dacă patronii, de ce nu chiar şi statul, ar plăti mai puţin pe reclamă. În acest caz dobitocii cu două picioare ar reprezenta într-adevărat gândirea eficientă a entităţii născută mai devreme. Unde ar da Domnul ca toţi industriaşii şi comercianţii să se fi dobitocit şi să nu mai da un sfanţ pe reclamă. Ar fi produse mai ieftine pe piaţă spre mulţumirea tuturor iar televiziunile ar culturaliza mai abitir pe iubitorii de cultură.  
 
Oare ştiinţa, cercetarea hulită de Biserică, este un atribut specific omului? Oare numai omul gândeşte?  
 
Nu am auzit, încă, o albină recitând versuri şi nici un cor de lei care să interpreteze o epopee antică şi de demult. Bine înţeles pe limba lor pe care nui am învăţat-o. Încă! Dar mai am câţiva ani de viaţă iar omul speră să mai afle ceva înainte de a trece în veşnicie. Dar albina sau şarpele pot să creeze ieftin produse de care marea industrie chimică a omului încă nici nu a auzit. Sunt mii de realizări tehnice ale dobitoacelor, nu dobitocilor, care sunt studiate de „inteligentul” om şi nu le poate da de capăt. Dobitocul face insulină veritabilă pe când omul o plagiază îndoielnic. Pasărea şi fluturele zboară cu propriile puteri. Omul consumă energii colosale pentru un simplu zbor. Şopârle şi din nou fluturii sunt veşnic curaţi deoarece nanostucturi ale pielii se auto-curăţă permanent. Până şi pisica este mai curată şi mai aspectuoasă decât stăpâna sulemenită. Termite, castori şi unele păsări îşi construiesc locuinţe confortabile, unele dotate cu „aer condiţionat”. Au fost găsite adevărate blocuri de locuinţe-cuib prin care unele păsări îşi economisesc munca anuală de construire. Castorul, o specie de şobolani, a inventat securitatea locuinţei prin intrări sub nivelul apei şi construieşte baraje spre a asigura nivelul de apă necesar. Natura este plină de asemenea realizări ale dobitoacelor dar omul are nasul prea sus ca să le observe. D-aia se ţine în două picioare! Chiar pe tocuri de-o şchioapă precum unele femei sau bârbaţi care se vor femei.  
 
Dacă omul ar pătrunde aceste secrete ale naturii nu ar mai necesita anual energia pa care natura a acumulat-o în milioane de ani. Omul, nu dobitocul distruge natura.  
 
Omul a plagiat multe din secretele dobitoacelor bine păzite de ele. Dar nu se preocupă deloc de inter-comunicare. Uriaşul om are de învăţat de la minusculul microb sau virus şi nu viceversa. Celula singuratecă s-a născut cu miliarde de ani înaintea omului şi asta se poate constata în experienţa dobândită în acel interval. Cu toată ştiinţa medicală şi a mijloacelor electronice omul nu a pătruns secretele reproducerii umane. Nu-i bai! Şi Biserica are un rol nefast prin propovăduirea aşa numitului păcat originar, actul de însămânţare a embrionului uman. Asta împiedică, nu ştiinţa care ignoră Biserica, ci omul simplu, ordinar, să se îngrijească corespunzător de urmaşii săi. Dobitoacele nu au fost izgonite din rai pentru că s-au înfruptat din păcătosul măr al cunoaşterii. Şi ştiu. Da! Ştiu tot ce trebuie spre a se înmulţii şi a creşte tineretul. De la virus la elefant toate dobitoacele ar putea fiecare în parte să fie profesori universitari spre a pregătii omul pentru viaţă. Omul pierde enorm datorită trufiei sale. „Nimeni ca mine idiotul!”. Adică plin de idei absurde care-l fac inferior oricărui dobitoc.  
 
Dobitoacele, cică, n-au cultură. Chiar aşa să fie oare? Oare ce simte găinuşa de munte când aude cântecul cocoşului ei atât de apreciat de vânători. Dar curca când vede curcanul înfoiat în pene? Vânătorii fotografi au surprins scene idilice de familie fericită la tot felul de mamifere. Chiar şi la păsări este cunoscută fidelitatea perechilor formate şi forma de exprimare a sa. Giugiuleală provine de la comportarea porumbeilor. Nu mai zic de lei sau chiar pisici. Ştiu totul de la împerechere la ruperea cordonului ombilical apoi creşterea tineretului. De unde oare că doar nu au învăţat la mari gimnazii, licee sau universităţi. Apropo la oameni este necesar bacalaureatul spre a mătura strada. Crede că insult dobitoacele dacă numesc dobitoc pe cel care a emis această lege.  
 
Albinele de la care omul fură tot surplusul muncii lor, este adevărat altfel făcut de pomană ca multe, multe munci umane, sunt studiate şi au fost descoperite structuri sociale şi comportamentale. Dar furnicile, şi mai muncitoare, nu folosesc omului şi de aceea nu sunt suficient studiate. Nu mai zic de microorganisme care, ca şi hienele, sunt gunoierii naturii. Se cunosc bacterii folosite la epurarea apelor şi în industria alimentară. Dar ţările cu mai puţini dobitoci folosesc intens aceste microorganisme în rol energetic. Oare ne lipsesc idioţii şi dobitocii sau avem prea mulţi? Oricum ponderea lor se simte în viaţa de toate zilele. Cam strident ţinând seama şi de orgolii.  
 
Se poate vorbi la nesfârşit despre aşa zisul „patent natura”. Natura care a combinat într-un lanţ trofic lumea minerală şi aceea organică formează un tot unitar în care fiecare entitate are rolul ei. Omul este una din miliardele de unităţi vii sau fără viaţă. Viaţa însăşi, şi aceea umană, nu contează mai mult ca o za a lanţului. Păcat că omul se simte lezat a fi comparat cu dobitoacele de la care are multe de învăţat. Decât supersonice şi apartamente de milioane la etajul 42 mai bie o viaţă activă ca a unui leu sau şoricel, după cum vă simţiţi. Banul, deşi are un rol în schimbul de mărfuri, a devenit nefast şi periculos de când face pui. Oare şi puii de bani se fac din sau prin păcat strămoşesc?  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Om şi dobitoc / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1667, Anul V, 25 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!