Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Cugetari > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

Imnul patriei
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Astăzi avem un imn şi găsesc omeneşte ca ascultând-ul să duci cu respect mâna la inimă. Timp de 70 ani am avut unul şi acelaşi imn (1876 … 1947). De când am renunţat la domnitorii care au condus ţara, de fapt ţările deoarece sunt 2 Moldova lui Ştefan cel Mare şi Ţara românească a lui Mircea cel Bătrân. Tot 70 de ani după gonirea cu HUO… a regelui am avut mai mult de 4 imnuri alături de mulţi preşedinţi şi o groază de bătăi de cap datorate acerbei lupte fratricide.  
 
Ultimul Domnitor clasic, cel al unirii Alexandru Ion Cuza, a lăsat locul unui nou tip de domnitor şi anume unui Rege. De fapt tot un domnitor ereditar. Ultimul Rege a lăsat scaunul ocupat odinioară de Mihai Viteazu unui Preşedinte ales, nu de popor, ci de către partide care se cred reprezentanţii voturilor cumpărate.  
 
Ei bine, preşedintele actual a fost ales chiar de popor dar i se opune guvernul, o adevărată monstruoasă coaliţie.  
 
Îmi aduc aminte de imnul care a fost cântat mai bine de 60 ani. Mai ştiţi ce cerea poporul Regelui său în imn? Ca El, Regele, să trăiască în pace şi onor, de ţară iubitor si-apărător de patrie.  
 
Preşedintele care tocmai şi-a predat mandatul, ca toţi precedenţii săi pe durata celor 4 imnuri diferite care cântau soarele, secera şi ciocanul, tractorul sau pur şi simplu banul, au dat oare poporului pacea, onoarea, grija asupra pregătirii şcolare, a sănătăţii, o viaţă omenească? Au iubit poporul şi şi-au apărat patria? Da! Dacă patria este banul iar poporul greutatea pungii.  
 
Sub Regi am suferit 3 mari războaie. Totuşi ţara s-a mărit, a devenit grânarul Europei başca un trai decent şi pentru cel mai sărac ţăran sau harnic proletar (din toate ţările uniţi-vă!, tot un imn, al foamei.)  
 
Preşedinţii au acceptat o ţară fără demnitate, au muls-o pentru ei, pentru duşmanii ţării şi pentru prietenii lor. Chiar dacă preşedintele mai era om de onoare, închidea ochii la furtişagurile monstruoaselor coaliţii care guvernau în numele votanţilor, membri sau simpatizanţi de partid.  
 
Onoarea, drapelul, imnul! Noţiuni ţinute vii de oaste, adevărata mână înarmată a ţării care apăra poporul de toate orgiile şi vitregiile sorţii. Azi armata a fost desfiinţată. Cică ne apără ţara Pactul Atlantic, cel mai puternic pact defensiv al lumii. O fi Pactul puternic şi multi-înzestrat, chiar şi cu ATOMICA, dar costă bani. Mult mai mulţi bani decât ar costa o armată falnică de bravi Români care-şi apără ţara cu sângele lor roşu chiar dacă arma nu mai are decât baionetă, gloanţele fiind de mult terminate. Mărăşeşti 1916 ar fi un edificator exemplu. Oare aşa îşi apără PREŞEDINŢII ţara? Nu mai au vitejia Domnitorilor. Preşedinţii îşi apără şi cu dinţii nevoile, prietenii şi banul. N-au timp să se gândească măcar la Ţară şi Poporul ei.  
 
Ei bine, a apărut aşa din neant, un Preşedinte la fel de bun ca Regii pe care, sincer să fim, îi regretăm. Noul preşedinte nu este nici măcar general şi totuşi respectă imnul. Cu dreapta la inimă, nu la căciulă ca militarii. Om de la talpa ţării, nu chiar porcar ci dascăl, un om care a dovedit omenie şi spirit gospodăresc nu numai în propria ogradă ci administrând un mare municipiu care, prin efortul său, a devenit la timp oportun Capitala Culturală a Europei. Spre deosebire Clujul este astăzi o capitală Europeană a Tineretului înglodat în gunoaie şi datorii. La propriu. Ca gospodar nu a făcut politică. Administrarea Sibiului a decurs normal punând-uşi energic la treabă colaboratorii. Om politic a devenit după 10 ani de primărie spre a angrena mai mulţi binevoitor în treburi de administrare nu de îmbogăţire. Combinaţia, înţeleasă de partidul ales, l-a împins la candidatura pezidenţială iar poporul, aflând de realizările nu promisiunile sale, l-a ales cu o foarte mare majoritate tocmai când candidatul oponent î-şi savura victoria. Da! Anul de pregătire electorală are obişnuit 40 luni de promisiuni sterile. Lui Iohannis i-au trebuit 3 ore ca să ia conducerea în alegeri şi asta prin „muţenia” lui. Nu a promis absolut nimic. S-a mulţumit cu sloganul „STOP şi de la capăt” iar poporul l-a crezut.  
 
Dar cu tot respectul pentru actualul nostru imn şi Johannis a acceptat, de bunăvoie şi nesilit de nimeni, ca pentru şi în numele poporului să trăiască în pace şi onor, de ţară iubitor si-apărător de patrie.  
 
Pacea şi onoarea şi-o doreşte în special în ţară. Este adevărat că toată epoca preşedinţilor a coincis cu pacea la hotarele ţării. Dar nicidecum în interiorul lor unde şlehtele s-au şi se războiesc pentru os şi „primul cuvânt”. Binele ţării nu este cel care s-ar împotrivii condiţiilor create. Nu! Binele ţării este exclusiv cel PRONUNŢAT de mine. Poate, şi este aproape o regulă, concurenţa vede binele ţării cu aceeaşi ochi, chiar cu aceleaşi vorbe. Dar spusele oponentului sunt „minciuni sfruntate” deşi în fond a spus acelaşi lucru. Sunt orgolii în joc mai rele decât un război făţiş.  
 
Dacă şi numai dacă partidele pot numi membri competenţi, lipsiţi de castravetele lui Bulă şi proprii orgolii, să-i trimită drept conciliatori pe lângă preşedinţie ca împreună să stabilească ce este bine şi ce este rău. Abia pe urmă s-şi lămurească parlamentarii să nu se mai contrazică spunând acelaşi lucru. Asta-i PACEA pe care şi-o doreşte noul preşedinte ne-împinsă de dorinţe sau doleanţe obscure ale unor terţi.  
 
Are şi porcul o onoare a lui chiar dacă trăieşte în cocină. Se pare că funcţia de preşedinte Dâmboviţean impune un limbaj de porcar. Nou preşedinte este analfabet în acest vocabular. Merită oare preşedinţia în aceste condiţii? Parlamentul porcarilor spune: Nu, categoric! Ne cuprindem şi noi, poporul în categoria vorbitorilor porcini? Parcă limba oficială este Româna! Sau mă înşel?  
 
Noul preşedinte respectă interlocutorul spre a obţine respectul acestuia. Dacă nu oferi tu nu poţi pretinde. Respectul şi onoarea sunt accentuate de punctualitate şi vorba ţinută. Aţi auzit pe domnul Preşedinte că va mări mâine salariul învăţătorilor cu 60% cum a făcut-o Tăriceanu combinat cu Băsescu? Dar a spus, şi se va ţine de cuvânt, că „pas cu pas vom obţine locuri de muncă, produse mai ieftine şi venituri mai mari”. Nu s-a bătut cu pumnul în piept că reduce TVA mărind NUMAI impozitul pe case cum este scris negru pe alb în Codul Fiscal respins spre rediscutare. Prin această respingere Preşedintele a atras atenţia asupra ceva de bun simţ: ”Nu-ţi fă bine cu propria mână că poate ieşi prost”. Orice patron îşi poate mări propriul salariu dar riscă să dea faliment, aşa că trăieşte precum şi-a aşternut şi nu precum visează.  
 
Un mincinos se simte bine între cei care măresc coada vulpii. Ceilalţi îl arată cu degetul. Dar dacă mincinosul nu coboară din maşină decât în societatea lui? De unde să ştie oare că poporul arată cu degetul spre imaginea lui de la televizor? Poate că el nici nu ştie măcar că minte. Este tare rău doar că minciuna este molipsitoare. Dovadă: aurul partidului aflat încă în plumb se bucură că a scăpat de povara în care singură s-a băgat. Ieri am văzuto minţind zâmbitor cu neruşinare la fel ca şeful care renunţase la şefie. Unde ar da Domnul să se sinucidă reciproc, tot cu zâmbetul pe buze.  
 
Noul preşedinte se străduieşte, dacă nu chiar să înlocuiască actualul imn cu cel lăudat mai sus, măcar să includă în el un conţinut nou devenind el însuşi: de ţară iubitor si-apărător de patrie.  
 
Un bun gospodar îşi iubeşte gospodăria şi ţine la prosperitatea ei. Devenit Preşedintele unei ţări dotată din belşug cu păduri, ape energetice sau minerale, mare, holde bogate şi livezi înfloritoare, chiar cu produse atât de iubite de Bachus alături de mineralele din adâncurile lui Hade, el îndrumă pe cei din jur să gospodărească aceste resurse în folosul întregului popor, nu spre a umfla propriile buzunare. Este un lucru complet nou, neobişnuit pe plaiurile Mioritice. De aceea este foarte greu de început. La urma urmei pe cine să sfătuieşti să nu mai fure? Ascultă hoţul aceste opinii care nici măcar nu-l duc în rai? Bine înţeles că ursul nu joacă la comanda ursarului din proprie voinţă. E ajutat de bici şi zăhărel. Biciul l-a moştenit domnul Johannis de la Băsescu. Şi-şi face cu succes datoria, în toate partidele în care unii s-au coborât la mentalitatea hoţilor. Cu zăhărelul stă însă mai prost.  
 
Românul are o zicală folositoare: „Înfrăţeşte-te cu Dracul până treci puntea”. Ponta a făcut-o cu succes şi se mai află pe punte. Aş fi vrut să văd cum s-ar fi comportat cu dracii cu care s-a înfrăţit dacă ajungea preşedinte. În cel mai bun caz i-ar fi înghiţit cum a făcut lupul cu bunica Scufiţei Roşii.  
 
Se pare că Transilvania se mai află pe Lună în comparaţie cu Vechiul Regat. Aşadar nu sunt departe dacă afirm că noul preşedinte ar fi picat in lună. Politica română este neputincioasă fără promisiuni, chiar mincinoase. N-ui de nasul Preşedinţiei să de ocupe de tratative. Dar un hoţ se înţelege cu confratele său. Şi la urma urmei, dacă găsesc un om potrivit pentru locul potrivit ce contează partidul din care provine? Precum lepre sunt pretutindeni de ce n-ar fi şi oameni de treabă?  
 
Ce rău ar fi pentru ţară dacă Xulescu, cinstit economist cu state, suprafaţă şi pregătire este numit Ministru al Finanţelor care respectă ansamblul de Legi, nu numai directivele partidului din care provine. Oare prezumţia de nevinovăţie se aplică numai oamenilor necinstiţi? De ce să nu beneficieze de ea un om impecabil în care toţi ar trebui să-şi investească întreaga încredere. Opinia publică este mai eficientă decât Legea. Ponta solicită prezumţia de nevinovăţie deoarece a fost inculpat de justiţie în baza unor suspiciuni rezonabile. Cine să-i acorde prezumţia de nevinovăţie? Opinia publică care-l consideră mincinos? Mincinosul minte, nu slujbaşul care rezolvă sarcini de serviciu.  
 
Toate partidele politice îşi au leprele lor. De ce nu luaţi în considerare, iubiţi concetăţeni, că toate partidele pot avea şi oameni buni, bine pregătiţi şi cinstiţi.  
 
Dacă un partid pretinde ascendenţa pentru un post administrativ este o dovadă certă că la conducerea acelui sector nu va ajunge cel mai potrivit om ci cel mai docil partidului tutor. Ori la conducerea instituţiilor administrative nu sunt potriviţi mieluşei care execută comenzi ci oameni integri, verticali care, în limita atribuţiei, răspund numai în faţa conştiinţei proprii şi a lui Dumnezeu.  
 
Din cursul vieţii mele anterioare, a cărei pondere s-a aflat în epoca de tristă amintire, amintesc două evenimente:  
 
  1. M-am simţit lezat în amorul propriu, direct insultat, când Ceauşescu a dispus la congresul X că „În cursul celor 8 ore de lucru toţi trebuie să muncească
  2. Am admirat din inimă iniţiativa aceluiaşi dictator când, la congresul Y a dispus: „Legea trebuie aplicată în spirit şi literă. Cei care dau sau aşteaptă instrucţiuni de aplicare sunt pasibili penal deoarece nici un for nu poate fi superior legiuitorului.
Astăzi se munceşte doar în orele suplimentare retribuite separat. Funcţionarii au o calitate deosebită de a folosi cele 8 ore de muncă în orice scop afară de acela de îndeplinire a sarcinilor de serviciu. Din această cauză ţara este campioană în munca (pretins) cerută de la salariaţi. Pe de altă parte, cea mai frecventă justificare că „NU SE POATE” se datorează LIPSEI MOMENTANE a instrucţiunilor de aplicare. Birocraţia îşi dă mâna cu fuga de răspundere la oricare nivel, de la funcţionarul de ghişeu la senator. Toţi aşteaptă „instrucţiuni” sau simple „indicaţii” evidente în discursul politic prin revenirea ciclică la „castravetele lui Bulă”. În ultima săptămână „tovarăşa Plumb” ne-a copleşit cu „unitatea de nezdruncinat a PSD sub indicaţiile scumpului nostru fost Primul Secretar Ponta”.Sper că am scăpat de ele odată cu tovarăşa (am tot respectul pentru ea ca femeie, dacă mai este de când a devenit politician).  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Imnul patriei / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1665, Anul V, 23 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!