Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1659 din 17 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

Hazardul, mai tare ca imaginaţia.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ca tot omul care-şi dărâmă casa când nu are de lucru, aşa, ca să repare ceva, am imaginat ceva mai serios. Unul oarecare, pe internet, vindea o afacere, adevărată porcărie. Da! Porcărie la propriu adică o mică hală cu vreo 20 boxe cu scroafe gestante şi purcei de diferite vârste unii tocmai buni de pus la tavă în cuptorul încins. Anunţul era tentant. Cu 100 capete porcine, având fiecare şi o tăbliţă gravată de un calculator veterinar, şi păpica aferentă pe un întreg an nu depăşea 20 pensii, evaluate însă în euro nu în lei-tramvai ca a mea. Fi-meu, orăşean get beget, şomer de meserie cu cojgocea diplomă de inginer în buzunar, găsise anunţul şi râzând mi-l arătat. Îi povestisem cândva despre oglinzile la troacă folosite de bunicii şi verii mei transilvăneni pentru îngrăşatul porcilor. Venind cu tabletul să-mi arate năzbâtia, mi se adresă: „Na! Ai avea ocazia să-ţi încerci oglinzile”  
Mai în glumă mai în serios i-am comunicat „importanta” ştire şi „milionarului”, fratele fiului meu, din America ţara tuturor posibilităţilor. A tria zi, după scripturi, ne-am trezit cu el la uşă în plin Bucureşti-ul torid. A venit cu comunicarea: „Am luat legătură cu împricinatul şi Duminică ne aşteaptă la o discuţie preliminară.”. Duminică era mâine!  
Duminică băteam la o poartă încuiată la adresa specificată şi explicată de împricinat. După insistenţe nefructificate ne bate gândul să folosim telefonul. Doar este moda „mobil-ului”. Am aflat astfel, cu stupoare că respectiva stradă are două capete iar numărătoare începe la fel de la ambele. Maşina lui fi-miu nea dus la noua adresă identică unde eram aşteptaţi.  
Porcăria era deservită de o căsuţă cu mai multe dormitoare (moda americană). Pentru igiena porcarilor, nu a porcilor, în curticică se afla şi un bazin de înot şi chiar un foişor unde să te usuci după scaldă chiar pe potopul lui Noe, deşi până la casa de serviciu era numai o scară de beton cu cca. 50 trepte. Zâmbind am întrebat, aşa retoric, aflându-ne în treabă: „În preţul porcăriei se află şi casa de serviciu cu anexele ei sanitare?”. Răspunsul a fost surprinzător , deşi scurt şi la obiect: „Bineânţeles!”  
Aşadar o afacere cu tot dichisul, inclusiv anexele administrative, era evaluată la Cuca Măcăii la jumătate cât ai da în Bucureşti pe o garsonieră studenţească. O ocazie de milioane. Dumnezeu ne pusese mâna-n cap. Da! Dar …  
O sumă derizorie. Dar trebuie plătită! Şi am început să ne scuturăm buzunarele. Nu au căzut suficienţi bănuţi. Deşi eu eram miliardar (în Lei nu Roni) cu cele două case moştenite din moşi strămoşi din care una era închiriată pe o sumă care nu depăşea lunar unul din cele 100 elemente ale afacerii. Nici „milionarul american” deşi era efectiv milionar imobiliar (acolo nu sunt tigrii noi şi vechi) nu avea un sfanţ care să se lipească de buzunare. Trăia din pensia datorată unei boli virale la coloana vertebrală prinsă undeva pe glob unde, cu succes, a reprezentat companiile la care a fost angajat. Casele le-a cumpărat pe vremuri bune, iar acum chiriile abia acoperă ratele bancare. Dar el avea ce n-aveam eu. Credit bancar. Putea obţine ca american oriunde pe glob bani lichizi în limita conturilor sale din America prin care zilnic circulau banii cu zecile de mii. Dar nu prea rămâneau stabil pe acolo şi, la cumpărături mai mari, trebuiau multe aprobări între care şi aceea a nevestei. Ei bine, nevasta nu era dispusă să ridice pragul datoriilor pentru o porcărie. Aşa că marele milionar nu dispunea decât de pensia sa lunară de cca. 10 ori mai mare decât a mea. Dar tot ne trebuiau ani buni să plătim bine mirositoarea porcărie.  
Cei de făcut?  
După o discuţie cu vânzătorul acesta ar fi acceptat plata în rate dacă giram eu cu casa în care locuiam drept gaj. După o discuţie serioasă cu fiul meu milionar, eu miliardarul, am fost convins că rularea milioanelor de dolari pot face într-un an suficienţi pui ca să acopere în termen datoria girată. Si am acceptat amanetarea case (i se zice de fapt ipotecă, ipotecare)i.  
Cu decizia luată şi toate actele de proprietate originale şi în copie ne-am prezentat la notar căruia i-am expus doleanţele noastre. Eu in calitate de garant, cu casa, al porcăriei oferite de împricinat.  
Ne-a fost greu să ne facem înţeleşi. Când, în sfârşit, totul a fost înţeles şi schiţat de notar pe limba sa, ne-a comunicat, cu ton oficial, că amanetare în aceste cazuri necesită din partea proprietarului care pune casa în gaj un certificat medico-legal. Nu m-am considerat lezat că mi se cere dovada că nu sunt nebun. Nu veneam de la Mărcuţa cu acest certificat în buzunar după tratamente îndelungate. Aşa că m-am adresat Institutului Medico Legal. Dar parcă ar avea notarul dreptate. Cine îşi pune casa părintească-n gaj pentru o porcărie?  
De fapt cu decenii în urmă mai apelasem la acest Institut când mai era pe malul Dâmboviţei. Îl apostrofasem ca nebun pe un mare mahăr de partid şi, dacă nu dovedeam că nebunul sunt eu, era vai şi amar de funduleţul meu.  
După peripeţiile programării cu puţine zile înaintea concediilor de vară, iată-mă în faţa comisiei. În comisie un bătrânel jovial care se uita cam lung la mine. După ce am explicat cât de cât succint de ce mă aflu în faţa lor şi s-au convins că pot recita imnul măcar cât un oarecare Iohannis fără să afirm că „duşmanii tirani” ar fi ai „mei” ca alţii mă trezesc cu o întrebare din partea jovialului bătrânel: „Cred că ne-am mai cunoscut”. La afirmaţia mea, a continuat:  
- Atunci doreai un verdict de iresponsabil pe car ţi l-am dat. Dar am fost surprins de o afirmaţie care nu se poate uita. Citez din amintire „soţia ţi-ar fi numai amantă” deşi aveam actele că sunteţi căsătoriţi”. De curiozitate, ţi-e şi astăzi numai amantă?  
- Niciodată nu am afirmat că soţia ar fi „numai” amantă. Simplu am susţinut, şi aş face-o şi astăzi dacă Dumnezeu nu ar fi luat-o la El, că soţia mi-ar fi amantă. Şi asta ca omagiu suprem al căsătoriei fericite. Vedeţi, preoţii catolici propovăduiesc că soţiile sunt pentru soţi amante până la primul copil. Apoi devin mame şi când copiii au şi ei copii devin „soră” pentru soţ. Este o dogmă nu numai religioasă. Ei bine eram după al doilea copil măricel iar relaţia conjugală mai era de amanţi nu de soţi.  
Am obţinut certificatul necesar iar notarul a făcut actele de vânzare-cumpărare necesare.  
Sper că fiul meu actual bucureştean va devenii un bun porcar spre a aduce venituri suplimentare familiei ca fratele său milionarul să nu trebuiască să vândă casa cel puţin încă un an, doi, ca valoarea ei să crească mai cu câte 10 procente.  
 
Referinţă Bibliografică:
Hazardul, mai tare ca imaginaţia. / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1659, Anul V, 17 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!