Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

Se merită oare?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
De-am închide-a Ţării poartă,/Alţii ne-ar cerşi la Poartă!  
Însă Hoţii-s chiar din Ţara/Trădători la cei de-afară!  
Doamne Iartă-i! Eşti în Drept!/Însă Du-i hăt în deşert!”  
Vi-l mai amintiţi pe Octavian Goga? Pe atunci el avea un dinte împotriva „porţii otomane” care, prin suzeranitatea sa „acceptată” ne asuprea preluând bogăţiile şi tinerele vlăstare, marfă pentru haremuri şi armată. Azi, sintagma la fel de actuală la cine se referă?  
Să nu-mi spuneţi „la politicienii corupţi”!  
Oare este corupt poporul care i-a ales? Nicidecum ci doar prostit.  
Da, oameni buni. Cel puţin de un sfert de veac suntem prostiţi zi de zi de sforăitoare „idealuri” propagate în numele „libertăţii şi bunăstării” aflată în gura tuturor aleşilor, mai bine zis „culeşilor” noştri.  
Se merită oare?  
Cu veacuri în urmă, mai precis prin „parşopt” vorba lui Conu Iancu, o operă literară-politico-economică bântuie Europa. Este vorba de coproducţia unui economist, fandatorul PSD, Karl Marx, şi a prietenului său filosof Friedrich Enghels. Numele ei cunoscut este „Manifestul Comunist” Noţiunea de „comunist” era pe atunci similară cu aceea de „social democrat” promovată de Marx în partidul său. Este ceva rău în asta? Comunismul descrie în fapt cea mai frumoasă relaţie socială în care proprietate individuală şi comună se împletesc spre a asigura bunăstarea tuturor nu numai a unora. Doar Stalin a deformat comunismul încât acesta a devenit un bau-bau. PSD-iştii Europeni sunt adepţi ai „Democraţiei Socialiste” fundamentată de Marx nicidecum de plagiatorul Ponta. Ei nu au nimic comun cu PSD-ul românesc care aduce mai mult cu hulitul PCR, inclusiv prin foamea de măreţie de bogăţie şi de păduri a conductorilor actuali. Unde ar da Domnul ca şi PSD-il românesc să adere principiilor PSD-ului european. Sunt sigur că până şi Preşedinţia ar preda cu seninătate conducerea guvernării unui membru al acelui partid select.  
Mihai Eminescu, parşoptis doar prin naştere (1850), a preluat vocabula de „proletar” atât de hulită astăzi, din Manifestul Comunist a cărui principii le exprimă în monumentala sa operă social-literară „Împărat şi proletar”. Redau câteva versuri edificatoare. Păcat că şcoala nu include în învăţământ acest poem al suferinţei omeneşti.  
"Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,/  
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.  
Ah! - zise unul - spuneţi că-i omul o lumină  
Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?  
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină,  
Murdară este raza-i ca globul cel de tină,  
Asupra cărui dânsul domneşte pe deplin."  
Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră  
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;  
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră  
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră  
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.”  
Nu aş fi amintit de aceste, să le zicem, amintiri dinaintea diluviului dictatorial, dacă la orizont nu s-ar arăta zorii unei noi dictaturi în a cărei aură ne aflăm de mai bine de trei ani.  
Primul Ministru se află în vizorul justiţiei şi, în loc să se pună de îndată la dispoziţia justiţiei spre aşi dovedii nevinovăţia, se agaţă de putere suspicionând astfel vinovăţia.  
Se merită oare?  
Toate-s bune şi la locul lor. Cerşim la propriu într-o ţară bogată. Hoţii nu mai fură „boul” ci pădurile ţării. Punga însuşită, subtilizată de la brâul bogătaşului neatent, nu mai cuprinde câţiva galbeni ci câteva procente din avuţia naţională. Milionul folosit în vechiul sistem monetar măsoară astăzi Euro în gestiunile hoţilor dovediţi cu acte. Şi câţi or mai fi, negustori cinstişi încă nedovediţi ca hoţi de drumul mare. Cinstea nu-i chiar în elementul ei la mulţi, poate pre mulţi.  
Cauzele? Sunt multe dar trei constituie chintesenţa în opiniile mele.  
În primul rând educaţia făcută de mămici, şcoală şi biserică. Azorel, prins cu raţa-n gură, se jură că nu fură şi-n consecinţă nu este pedepsit. In loc de glorioasele epopei Homeriene abundând de pedepsirea crâncenă a celor certaţi cu legea, de care şcoala nu aminteşte nimic, noi avem balada Mioriţa care cântă o crimă. Până şi Baltagul de Mihail Sadoveanu cultivă „răzbunarea” mai mult etnică în loc de o cinstită împărţire a dreptăţii. Jurăturile şi înjurăturile specifice unor popoare migratoare asiatice au avut mediu prielnic la noi şi au prins chiar la nivelul aleşilor de peste 2 metrii. Unde sunt frumoasele pilde biblice care pun baze pe muncă şi pedepsirea faptelor reprobabile? Puţine din povestirile germane suedeze sau finlandeze care pun munca, bunătatea şi cinstea pe primul loc şi sugerează aspre pedepse pentru cei care se îndepărtează de la normele civilizaţiei au prins la noi. Mămicile ca mămicile nu au primit nici o fărâmă de puericultură şi educaţie a puilor. Dar educatorii de profesie să nu capteze atenţia copiilor prin povestirea unor poveşti atrăgătoare pline de învăţăminte? O fi Creangă, Creangă cu amintirile lui, dar copilul ar trebui să sugă odată cu laptele matern dragostea de muncă, cinstea şi dreptatea inclusiv mijloacele punitive de impunere a lor. Au trecut timpurile „muieţi-s posmagii”din cultura cultă a poporului român. Şi apoi revoltata mamă „auzi soro, fiica mea a fost pusă să culeagă frunze” televizată ca ştire de interes public! Şi ne mai mirăm că tineretul nu trage deloc la muncă?”  
Se merită oare?  
Urmează „Ipocrizia celei de a treia puteri în stat” Da! Arestarea cu tam-tam şi zornăit de cătuşe este normală pentru infractorul urmărit de strigătul public. Ore şi în acel caz hoţul de buzunare sau criminalul este pus în libertate dacă nu se pronunţă un judecător în 24 ore? Reţinerea unui inculpat pentru care procuratura a lucrat timp îndelungat, poate ani de zile, nu are nici un rost. Procuratura ar trebui să prezinte învinuirile judecătorului competent, cu citarea inculpatului care poate fi arestat imediat după pronunţare. Nici un organ care conferă imunităţi membrilor săi nu poate să se sustragă unei hotărâri judecătoreşti. Nu numai a sentinţei rămasă definitivă. Este o lacună a legislaţiei care a devenit azi evidentă. A treia putere în stat nu vrea să se pună rău cu celelalte două. Este curată ipocrizie sa puni procuratura să ceară ridicarea imunităţii înainte ca un înalt magistrat să se pronunţe in temeinicia învinovăţirilor. Cine şi cum poate rezolva această simplă lacună care împiedică împărţirea dreptăţii va fi pentru aleşii poporului o pălăvrăgeală de ani de zile în care un biet „Doctore!” este împiedicat să-şi dovedească nevinovăţia precum acuzarea de plagiat care tot mai planează asupra umilului său cap.  
Se merită oare?  
Ştiţi oameni buni de unde vine cuvântul „parlament”? Normal, vine de la parlamentare adică „pălăvrăgeală”. Sau poate viceversa!. Noi alegem cinstiţii noştri aleşii electorali ca ei să nu mai umple cafenelele ci marea sală ornată cu multe catedre cu pălăvrăgeala lor. Cu totul întâmplător mai fac uneori, între lungile „parlamentări” să nu le zic palavre, şi legi precum Legea de Mărire a Propriilor Pensii, că aceea a Propriilor salarii nu a fost suficient pălăvrăgita. Şi ţara are nevoie de Legi, de investiţii care creează locuri de muncă, de construirea sau măcar repararea şcolilor, a spitalelor, a drumurilor pe beton nu din îmbogăţitorul asfalt de două parale, de … etc. Şi au un efect de autoapărare, un spirit de haită, aceşti palavragii de te iei cu mâinile de cap. Da, pălăvrăgeala prea multă ridică nasul prea sus. Şi omul, ca omul, când devine palavragiu de profesie, uită ce a promis de unde vine şi chiar ce a supt dacă ar fi fost cândva sugar. Dar ansamblul acestor palavragii constituie PRIMA putere în STATUL DE DREPT, puterea legiuitoare. Cum să-ţi exerciţi puterea legiuitoare dacă palavrageşti când palavrageşti şi lipseşti când trebuie să votezi adică să valorifici propria pălăvrăgeală? Şi asta o face chiar şi partidul prin care domnul Preşedinte şi-a ocupat pe drept locul în instituţia Preşedinţiei deşi i-a promis marea cu sarea.  
Se merită oare?  
Nu! Nu se merită oricum ai lua-o. Numai popii se auto-învrednicesc prin înalte osanale „vrednic este!” în puterea lor, probabil a patra, sinodul, un fel de CSM propriu lor.  
Dă Doamne! Avem Parlament, Guvern, CSM şi Sinod, precum avem 1001 ministere. Oare de ce mai este necesară Preşedinţia dacă Preşedintele nu este ascultat şi poate fi revocat dacă cele patru puteri se înfrăţesc. Spere că zeiţa discordiei nu va permite însă. A risipit cam multe mere, dar tot sper să-i rămână unul spre a împiedica un plebiscit în care poporul, care în mare majoritate l-a ales să dispună acum revocarea sa numai pentru faptul că inculpatul de 2 metri nu vrea să se supună propriilor hotărâri.  
Drag popor fii atent. Vei fi din nou prostit. Nu te lăsa însă păcălit. Nu toţi sfătuitorii vin de la Domnul Sfânt chiar dacă au rasa neagră, ca împieliţatul 666, drept veşmânt.  
 
Referinţă Bibliografică:
Se merită oare? / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1620, Anul V, 08 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!