Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3-
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Lecţie de impudicitate 
  
După ce au luat ceva pe ei au reluat funcţiile marinăreşti şi au acostat cu succes. Deoarece Anica nu ştia să facă, încă, săritura pe debarcader au fosa ajutaţi cu legarea ambarcaţiunii. Mână-n mână au păşit spre ghişeul de predare unde era o coadă lunguţă. Deşi Clujul este oraş multinaţional se simţea România. La acelaşi ghişeu se făcea atât formele de închiriere cât ţi cele de reprimire. Aveau în faţa lor cca. patru perechi care aşteptau ca şi ei. Dumnezeu ştie pentru ce. Cu bonul de ordine în buzunar au luat ceva în gură la micul restaurant din imediata apropiere. De fapt un chioşc unde se servea şaormă şi alte bunătăţi cu câteva mese în jur. Anica se uita prin jur puţin deranjată de zgomotul şi agitaţia din jur după mai mult de 24 ore de linişte deplină. 
  
Anica, văzând o figură parcă cunoscut în apropierea ei avu deodată impresia că-şi vede obrazul din luciul apei care înconjura fotoliul ei din golf. Superstiţioasă se lipi deodată de Ionel speriată foc. 
  
- Am vedenii. Uite acolo fantoma mea! Dumnezeu mă pedepseşte că am păcătuit. 
  
- O cunosc. Este o studentă la chimie în ultimul an ca şi mine, dar eu devin agronom după cum ştii. E chiar prietena colegului meu Ahmed. Dar uite-l şi pe el. Pentru mine asemănarea cu tine nu era ceva deosebit. Te vedeam peste tot oriunde mă aflam Îmi erai ca o icoană. Abia acum remarc asemănarea izbitoare. Să vă fac cunoştinţă. 
  
Un tânăr atletic se apropie de ei. Era „bronzat” excesiv, aproape tuciuriu. Ceva ciudat plutea în jurul lui dar avea o figură simpatică. Venind direct către ei i se adresă lui Ionel: 
  
- Te căutam, Ştiam de la Alin că eşti pe lacuri. Te-a văzut ieri la debarcader. 
  
- Cu ce te pot ajuta? Dar dă-mi voie să-ţi prezint logodnica. 
  
Roşie ca focul Anica se prezentă. Era şocată de noul epitet folosit de Ionel. Încă nu avea glas aşa că şi-a şoptit doar numele şi atât tot! Ambii flăcăi au zâmbit pe sub mustaţă şi şi-au continuat conversaţia întreruptă de prezentare. 
  
- Ionele salvează-mă! 
  
- Ai probleme cu Mira? 
  
- De fapt cu familia ei. Unde putem sta de vorbă? 
  
- Păi ieşim în larg pe iaht. 
  
- Bună ideea. Ne putem îmbarca? 
  
Între timp sosia Anei se apropie de grup. Ahmed, adresându-sie zise: 
  
- Parcă Anica ţi-ai spus numele. Dă-mi voie să ţi-o prezint pe Miranda, logodnica mea şi sora ta geamănă. 
  
Contrariate ambele fete, parcă speriate au dat un pas înapoi sincronizat. Ambele au vrut să spună ceva dar nu aveau glas. Băieţii au respectat tăcerea celor două fete, gemene, dar necunoscute una alteia. Încet grupul s-a apropiat de velier şi s-au îmbarcat. Ionel preluă comanda: 
  
- Matrozi, înălţaţi vela apoi pe locurile voastre de balast. Mirada, dacă nu ai mai folosit funduleţul ca balast fă ce va face Anica. 
  
- Nu sunt începătoare. La treabă. 
  
Au prins vântul domol şi în mai puţin de-o juma de oră erau în larg. Era aproape de miezul zilei, cu soarele strălucitor în creştet plutind lin pe luciul apei. Puteau începe şedinţa cu importante probleme la ordinea zilei. Anica, adresându-se Mirandei, aproape şoptind, deoarece se sfiia de cei din jur întrebă: 
  
- Ştiai că ai o soră? 
  
- Nu cert. Răspunse ea. Am dedus din frecuşul părinţiilor mei. Am bănuit că mama este vitregă. 
  
Ionel, schimbând o privire cu Ahmed au manevrat scoaterea de sub vânt iar ambarcaţiunea s-a oprit de parcă ar fi fost ancorată. Comandantul ordonă: 
  
- Toată lumea la bălăceală. În costumele lui Adam şi al Evei. Nu admit sfiala la bord. Executarea! 
  
Cu excepţia Anei toţi au sărit nuzi în apă lăsând ce aveau pe ei unde au apucat. Anica a strâns ţoalele şi le-a dus în cabină de unde s-a întors în costumul de baie. În sfârşit a participat şi ea la vesela bălăceală. Şi-a dat repede seama că face notă discordantă. A revenit pe punte şi, în ritmul melodiei care s-a mai auzit o dată şi-a jucat rolul de striptesă. În apă i-a cert lui Ionel pupicul de recompensă. Apoi, oarecum şoptind dar auzibil o întreabă pe Miranda, roşind totuşi: 
  
- Şi tu mai eşti virgină? 
  
Răspunsul a venit de la Ahmed 
  
- Aproape toate fetele din Irak au himen rezistent şi elastic. Tatăl vostru este irakian. Şi eu sunt irakian. O ştiu dar nu am vrut încă să am bebeluşi cu Miranda. Ne permitem să folosim încă tinereţea pentru distracţie, fără anticoncepţionale. 
  
I-a venit în sfârşit şi Anei apa la moară. Ferm şi răspicat a cuvântat: 
  
- Miranda! Pe tine te-am întrebat. Tu pari a fi sfioasa. Şi totuşi eşti orăşeancă. 
  
- Da fetiţo. Mai sunt virgină deşi î-mi permit orice cu viitorul meu soţ. Totuşi nu cu el am constatat această proprietate. Doar sunt orăşeancă cum zici tu. 
  
„Nu mi-ai spus-o”. Interveni Ahmed în discuţie. „Or fi fost mai mulţi?” La care râzând Miranda îi răspunde: 
  
- De ce te interesează? Doar cu tine îmi voi face puişorii când vei reuşi să le deschizi calea. Cui să-i fi fost „fidea” înainte de a te cunoaşte? 
  
Şi bălăceala a continuat într-o veselie molipsitoare topind toate sfielile şi timidităţile. Anica devenise, evident aparent, orăşeancă fără eforturile făcute la începuturi. 
  
Cele două fete se tot uitau una la alta şi participau, parcă tot sincron, din ce în ce mai puţin la distracţia colectivă, până ce Ionel hotărî: „Afară! Adică pe punte. Permit îmbrăcarea. Avem probleme esenţiale de lămurit.” 
  
Cu toţii au ieşit din apă. Şi-au luat pe ei costumele de baie ca şedinţa, desfăşurată în condiţii de plajă prăjindu-se la soare, să fie mai „solemnă” Puntea era prea mică să-i cuprindă pe toţi patru unul lângă altul. Dar nici nu s-au poziţionat pe perechi deja formate. Ionel s-a plasat între fete iar Ahmed constituia vârful triunghiului. Amuzat de idee Ionel glăsui: 
  
- Cum să ştiu dacă am în dreapta sau stânga pe Anica? Să nu vă supăraţi dacă dau din greşeală dau pupicul celeilalte. Doar sunteţi la fel picătură cu picătură. 
  
- Fă o probă veni răspunsul. Dacă primeşti o palmă poţi deduce care este Anica. 
  
Si făcu proba. Şi primi palma, dar chiar de la Anica, iar Miranda răspunse la pupic. Costumele de baie nu erau identice deşi prezentau acelaşi grad de acoperire. Ştia mama Anei ce şi cum. Abia acum avea ocazia păpuşica mămicii să afle secretul. 
  
Ionel, comandantul navei, deschise şedinţa: 
  
- Ahmed! Mi-ai cerut ajutorul. Cu ce-şi pot fi de folos? 
  
- Să lămureşti mama fetei care se opune mariajului. Ştiu că ai mult tact pentru asemenea ocazii. 
  
- Trebuie să aflu mai multe despre familia ei. Ce ştii tu? 
  
Şi Ahmed începu să nareze povestioara: 
  
„Tatăl Mirandei, Iosup este irakian. În tinereţea sa a făcut mult sport şi avea mare priză la fete, care cădeau ca muştele la simpla sa apariţie. Între ele şi mama Anei, Maria, care era studentă. Rămânând însărcinată a neglijat facultatea. Ochii care nu se văd se uită şi Iosup cuceritorul a trecut în altă floare. Între timp Maria a revenit sentimental la consăteanul ei, actualul tată vitreg al Anei. La naştere a fost asistată de tatăl fizic şi proaspătul soţ, student şi el. Născând gemeni, cei doi taţi i-au împărţit cu forme legale. Iosup Recunoscuse oficial paternitatea înainte de naştere. Nu ştiu dacă se obişnuieşte curent, dar tatăl vitreg nu i-a răpit Mariei plăcerea de a păstra propriul ei copil. Măcar unul. Ei doi au mai avut un fiu înainte de devierea Mariei cu Iosup. Nu ştiu ce a devenit acesta” 
  
- Este fratele meu mai mare cu vro doi ani. Puiul tatei. Eu păream o gură în plus cum involuntar i-am spus şi lui Ionel. Surioaro, povestea ta? 
  
- Am copilărit în Irak. Mama actriţă nu s-a ocupat niciodată de mine. Cu ocazia unui turneu în Europa a re-vizitat România ţara ei de baştină şi, cu acordul tatei, ne-am stabilit cu toţii aici la Cluj unde mama este primadonă a operei. 
  
- Cum motivează actriţa lipsa consimţământului dacă totuşi nu este atât de ataşată de ea? Întrebă Ionel. 
  
- Orgoliul. Probabil nu i-a plăcut Irak-ul. Nu vede viitorul fetei ca fermieră, deşi ferma lui tăticu cuprinde aproape un judeţ iar noi locuim la oraş. 
  
- Lămurit şi rezolvabil. Admiraţi vă rog apusul de soare. Şedinţa s-a terminat. 
  
Au înnoptat în larg la ancoră. După o petrecere în toată regula cu sticlele din bufet golite ca mediu pentru peştii îngurgitaţi a mai apărut un mic incident la împărţirea paturilor pentru noapte. 
  
- Fete cu fete şi băieţi cu băieţi spuse ferm Anica. Dar, după mutrele pleoştite pe care le-a provocat în jur revine „sau?” 
  
Au fost însă cuminţi toată noaptea, strâns îmbrăţişaţi. 
  
Epilog 
  
Ionel putea duce acasă jucăria nestricată. Doar că nu mai era jucăria mămicii. Altcineva îi mânuia sforile. 
  
Seara, Anica şi-a pupat mămica şi i-a confiat 
  
- Am cunoscut-o pe surioara mea geamănă. Semănăm leit, în toate. Abia acum înţeleg de ce te-ai purtat aşa cu mine. 
  
- Bănuiam că o să se întâmple odată şi odată. Te simţi lezată? 
  
- Nicidecum. Nici nu poţi măcar bănui ce fericire mi-a oferit tatăl meu fizic. Bietul Ionel. Deplâng munca lui în noaptea nunţii. Nu va fi uşor să deschidem calea pruncilor pe care-i va aduce barza. 
  
După trei săptămâni mare nuntă mare la care a participat tot satul. Iar noaptea nunţii a fost cum a visat-o Anica, în colivia făcută cadou de actualul soţ. Colivia nu a mai reuşit să-şi salveze însă păsărica din ea care, în sfârşit, a zburat spre a deschide calea bebeluşilor ce vor să vină negreşit. 
  
Referinţă Bibliografică:
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1579, Anul V, 28 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!